SUBIECTUL I (30 de puncte)
Citiți, cu atenție, sursele de mai jos: A. „După ce a obținut calitatea de ban al Severinului, Iancu de Hunedoara ajunge […] voievod al Transilvaniei. […] În 1443-1444 marele comandant desfășoară o campanie pe teritoriul Serbiei și al Bulgariei, eliberează Nișul […] și Sofia și amenință chiar centrul Imperiului Otoman. Înspăimântați de această «campanie lungă», turcii cer pace, care se încheie, grație lui Iancu [de Hunedoara], la 1444, pe 10 ani. Dar, la stăruințele papale și ale principilor occidentali […] se reiau planurile creștine de război, odată cu plecarea flotei venețiene spre Bosfor. Iancu [de Hunedoara] nu a agreat ruperea păcii, dar, odată decizia luată, s-a situat în fruntea oștilor transilvănene, croate și bosniace, luptând alături de oastea regală ungară și cea a Țării Românești […]. Bătălia s-a dat la 10 noiembrie 1444 la Varna, în Bulgaria (ocupată de otomani), unde oastea puțin numeroasă a creștinilor a fost învinsă de otomani. Copleșitoarea forță numerică și, în parte, incompatibilitatea de tactică militară au decis rezultatul luptei: față de o anumită greutate de mișcare a creștinilor, turcii au mizat pe cavaleria ușoară mobilă și pe atacuri prin surprindere.” (I.A. Pop, I. Bolovan, Marea istorie ilustrată a României și a Republicii Moldova)
B. „În 1459, Vlad [Țepeș] a refuzat plata tributului și alte obligații impuse de turci. În iarna dintre 1461-1462 […] a pătruns prin surprindere la sud de Dunăre și a distrus toate punctele fortificate otomane […]. Ca urmare, în primăvara anului 1462, o armată otomană în frunte cu Mehmed al II-lea, cuceritorul Constantinopolului, pornește spre Țara Românească […]. O parte a oștii inamice a trecut Dunărea pe la Turnu […], iar o altă parte a venit pe mare și pe Dunăre până la Brăila, pe care a cucerit-o. […] La 16 iunie 1462 Vlad [Țepeș] organizează un atac de noapte asupra taberei inamice, cu gândul asasinării sultanului. Scopul nu a fost atins, dar faptul a produs panică, iar otomanii […] au ajuns să se ucidă între ei. După acest atac, domnul s-a retras la nord de capitală […]. Sultanul îl adusese cu sine și pe înlocuitorul lui Vlad [Țepeș], în persoana fratelui acestuia, Radu cel Frumos […]. La 1462, între noul domn, Radu cel Frumos, și sultan, se încheie un nou tratat […]. În consecință, se reglementau raporturile politice româno-otomane. Țara Românească […] accepta suzeranitatea Imperiului Otoman, plătea un tribut anual […] în schimbul protecției, al garantării statutului său, al păstrării instituțiilor.” (I.A. Pop, I. Bolovan, Marea istorie ilustrată a României și a Republicii Moldova)
Pornind de la aceste surse, răspundeți la următoarele cerințe:
- Numiți statul medieval românesc, precizat în sursa B. (2 puncte)
- Precizați, din sursa A, o informație referitoare la bătălia de la Varna. (2 puncte)
- Menționați câte un conducător din spațiul românesc la care se referă sursa A, respectiv sursa B. (6 puncte)
- Scrieți, pe foaia de examen, litera corespunzătoare sursei care susține că prin campania militară este amenințat centrul Imperiului Otoman. (3 puncte)
- Scrieți o relație cauză-efect stabilită între două informații selectate din sursa B precizând rolul fiecăreia dintre aceste informații (cauză, respectiv efect). (7 puncte)
- Prezentați alte două fapte istorice desfășurate de români în relațiile internaționale din secolul al XV-lea, în afara celor la care se referă sursele A și B. (6 puncte)
- Menționați o asemănare între două acțiuni diplomatice la care participă românii în secolele al XVI-lea - al XVIII-lea. (4 puncte)
SUBIECTUL al II-lea (30 de puncte)
Citiți, cu atenție, sursa de mai jos: „În anul 1873, […] problema proclamării independenței României, vizată de principele Carol I și unii miniștri, a constituit obiectivul guvernului, a cărui majoritate, invocând contextul extern nefavorabil, consideră nepotrivită punerea imediată în practică a unui asemenea proiect. Majoritatea membrilor guvernului […] erau adepții intensificării negocierilor diplomatice în vederea obținerii independenței […]. Redeschiderea «crizei orientale» în 1875, eveniment datorat de data aceasta acțiunii popoarelor mici din sudul Dunării și nu, ca în trecut, disputei dintre marile puteri pentru dominație în această parte a Europei, va pune statul român într-o situație deosebit de complexă. Preocuparea principală a politicii externe românești în prima fază a crizei va fi evitarea «prinderii» teritoriului României în conflict. […] Toate propunerile de cooperare militară româno-ruse, făcute de Carol I, I. C. Brătianu sau M. Kogălniceanu, au fost respinse de țarul Rusiei, Alexandru al II-lea, și cancelarul Gorceakov până în iulie 1877. Din cauza informațiilor eronate în legătură cu starea militară a Turciei, […] Rusia n-a dorit o cooperare militară cu România, considerând că totul se va limita la o simplă plimbare în Balcani. […] Această poziție rigidă […] față de România s-a menținut până în iulie 1877, respectiv până în momentul crizei de pe frontul de la Plevna. […] Imprecizia informațiilor în privința forțelor otomane concentrate la Plevna au adus după sine două grele înfrângeri pentru trupele rusești […], iar comandamentul rusesc, prin intermediul marelui duce Nicolae, a lansat un disperat apel pentru intrarea imediată în acțiune a armatei române. Prezența armatei române în război devenise necesară […] când primele succese înregistrate de otomani împotriva rușilor la Plevna, în iulie 1877, au dezvăluit […] gravele consecințe ce puteau decurge de aici.” (V. Russu, Studii de Istorie modernă)
Pornind de la această sursă, răspundeți la următoarele cerințe:
- Numiți conducătorul României precizat în sursa dată. (2 puncte)
- Precizați secolul la care se referă sursa dată. (2 puncte)
- Menționați procesul istoric redeschis în 1875 și o cauză a acestuia, la care se referă sursa dată. (6 puncte)
- Menționați, din sursa dată, două informații referitoare la guvernul României. (6 puncte)
- Formulați, pe baza sursei date, un punct de vedere referitor la participarea României la război, susținându-l cu două informații selectate din sursă. (10 puncte)
- Argumentați, printr-un fapt istoric relevant, afirmația conform căreia în statul român se adoptă măsuri de modernizare în perioada 1864-1870. (Se punctează prezentarea unui fapt istoric relevant și utilizarea conectorilor care exprimă cauzalitatea și concluzia.) (4 puncte)
SUBIECTUL al III-lea (30 de puncte)
Elaborați, în aproximativ două pagini, un eseu despre evoluția României în secolul al XX-lea, având în vedere:
- menționarea a trei aspecte referitoare la democrația din statul român în primul deceniu după constituirea României Mari (1918);
- precizarea legii fundamentale adoptate în România între anii 1931-1940 și menționarea unei consecințe a acesteia;
- prezentarea unei practici politice utilizate în România, în etapa stalinismului din a doua jumătate a secolului al XX-lea;
- formularea unui punct de vedere referitor la România în perioada 1965-1988 și susținerea acestuia printr-un argument istoric. Notă! Se punctează și utilizarea limbajului istoric adecvat, structurarea prezentării, evidențierea relației cauză-efect, elaborarea argumentului istoric (prezentarea unui fapt istoric relevant și utilizarea conectorilor care exprimă cauzalitatea și concluzia), respectarea succesiunii cronologice/logice a faptelor istorice și încadrarea eseului în limita de spațiu precizată.
Sursă PDF: istorie_2022_var_07.pdf — Ministerul Educației (arhivat pe subiectebac.ro).