Soluții BAC Română Uman 2025 · Iunie–Iulie · Var. 06

SUBIECTUL I.A

În text, cuvântul „glorie” are sensul de faimă, renume, recunoaștere publică. Secvența „din nou” înseamnă iarăși, încă o dată.
Cei doi traducători ai poeziilor lui Francis Jammes sunt Ion Pillat și N. I. Herescu, deoarece naratorul menționează „o plachetă din poezia lui Francis Jammes, în traducerea lui și a lui N. I. Herescu”.
O pasiune a scriitorului Ion Pillat este cunoașterea țării, prin călătorii și prin descoperirea frumuseților ei. Secvența semnificativă este: „a călcat cel mai mult țara pas cu pas, a căutat să-i descifreze frumusețile și a iubit-o pentru că a cunoscut-o”.
Virgil Carianopol cumpără volumul Scrisori către Plante pentru a-i oferi lui Ion Pillat un exemplar cu dedicație, ca gest de recunoștință și de apropiere literară, după ce acesta îi dăruise placheta Satul meu, semnată și datată, „tot pentru biblioteca” lui.
Ion Pillat consideră că traducerile sunt necesare, deoarece pot umple un gol cultural. Totuși, apariția lor masivă dovedește, în opinia sa, insuficiența literaturii autohtone de calitate și dezinteresul publicului. De aceea, traducerea trebuie să completeze literatura română, nu să o înlocuiască.

SUBIECTUL I.B

Consider că relațiile interumane sunt influențate de existența unor preocupări comune, deoarece oamenii se apropie mai ușor atunci când împărtășesc aceleași interese, valori sau pasiuni. O preocupare comună creează subiecte de dialog, încredere și sentimentul că între persoane există o formă de solidaritate.

În primul rând, pasiunile comune pot transforma o întâlnire întâmplătoare într-o relație cordială. În fragmentul extras din volumul Scriitori care au devenit amintiri de Virgil Carianopol, naratorul dorește autograful lui Ion Pillat fiindcă iubește cărțile și are „o bibliotecă frumoasă”, pe care vrea „s-o facă mai frumoasă”. Răspunsul îl încântă pe poet, care îi oferă nu doar autograful cerut, ci și placheta Satul meu. Interesul comun pentru literatură și pentru carte creează astfel o apropiere firească între tânărul admirator și scriitorul consacrat.

În al doilea rând, preocupările comune dau continuitate relațiilor, fiindcă oferă oamenilor ocazia de a se reîntâlni și de a se recunoaște. După episodul autografului, Ion Pillat îl salută pe Virgil Carianopol cu zâmbet și îi întinde mâna „ca unui vechi cunoscut”. În experiența personală, relațiile formate în jurul lecturii, al muzicii, al sportului sau al unor proiecte școlare sunt mai stabile, pentru că dialogul nu se limitează la politețe, ci se sprijină pe o pasiune reală.

Prin urmare, preocupările comune influențează puternic relațiile interumane, deoarece favorizează comunicarea, admirația reciprocă și continuitatea legăturilor dintre oameni.

SUBIECTUL al II-lea

Notațiile autorului, numite și didascalii, au rolul de a orienta reprezentarea scenică și de a completa dialogul prin informații despre timp, decor, atmosferă, gesturi și stări interioare. În fragmentul din Trenurile mele de Tudor Mușatescu, indicația „După o lună de la acțiunea primului act” fixează momentul acțiunii, iar detaliile despre „toamna de octombrie”, „burnița egală, rece și monotonă” și încăperea cu „aer de sărăcie, de pustiu” creează o atmosferă apăsătoare. De asemenea, notațiile descriu mișcarea lui Manole, care „se plimbă prin încăpere”, și atitudinea Mariei, aflate cu gândurile „dincolo de manuscris”. Astfel, didascaliile îi ajută pe regizor și pe actori să redea tensiunea relației dintre personaje și tristețea ascunsă a Mariei.

SUBIECTUL al III-lea

Romanul Moromeții de Marin Preda, apărut în două volume, în 1955 și 1967, este un text narativ realist, reprezentativ pentru proza postbelică românească. Opera surprinde destrămarea satului tradițional din Câmpia Dunării, sub presiunea istoriei, a banului, a schimbărilor sociale și a conflictelor familiale. Personajul central al primului volum este Ilie Moromete, unul dintre cele mai complexe personaje din literatura română, construit ca tip al țăranului inteligent, ironic, contemplativ, dar și ca figură tragică a unei lumi care își pierde echilibrul.

Statutul social al lui Ilie Moromete este acela de țăran mijlocaș din Siliștea-Gumești, cap al unei familii numeroase. El are pământ, gospodărie, soție și copii, dar stabilitatea familiei este amenințată de datorii, de fonciire și de dorința fiilor mai mari, Paraschiv, Nilă și Achim, de a pleca la București cu oile și caii. În plan psihologic, Moromete este inteligent, lucid, disimulant și înzestrat cu spirit contemplativ. El nu vede viața doar ca muncă și acumulare, ci ca spațiu al dialogului, al observației și al libertății interioare. Moral, personajul este complex: își iubește familia și vrea să păstreze pământul, însă se dovedește autoritar, ironic până la cruzime și uneori incapabil să înțeleagă nevoile afective ale celor din jur, mai ales ale lui Niculae și ale Catrinei.

O trăsătură importantă a personajului este inteligența disimulantă, dublată de dorința de a-și păstra autoritatea. O primă secvență relevantă este scena cinei în familie, din incipitul romanului. Așezarea membrilor familiei la masă reflectă ierarhia domestică: Moromete domină spațiul, iar ceilalți se grupează în funcție de tensiunile dintre ei. Dialogul aparent banal dezvăluie conflictele ascunse, rivalitățile dintre copiii din cele două căsătorii și autoritatea tatălui. Moromete conduce conversația prin ironii, întrebări și tăceri calculate, încercând să mențină iluzia controlului asupra unei familii deja fisurate.

A doua secvență semnificativă este întâlnirea cu agentul fiscal Jupuitu, venit să încaseze fonciirea. Moromete se preface relaxat, amână plata, răspunde ironic și joacă o adevărată comedie a neputinței financiare. El nu este lipsit complet de bani, dar încearcă să câștige timp și să nu se lase umilit de autoritate. Scena evidențiază inteligența practică, plăcerea jocului verbal și capacitatea de disimulare. Totuși, dincolo de comic, se observă presiunea economică asupra țăranului, pentru care libertatea depinde de păstrarea pământului și de evitarea datoriilor.

Un prim element de structură relevant pentru construcția personajului este conflictul. Romanul dezvoltă un conflict familial între Ilie Moromete și fiii cei mari, care nu mai acceptă autoritatea tatălui și nu mai cred în valorile satului tradițional. Conflictul cu Catrina și cu Niculae completează portretul personajului, arătând limitele modelului patriarhal. În același timp, există un conflict social și istoric: lumea rurală este supusă presiunilor economice și politice, iar timpul nu mai are răbdare cu oamenii. Prin aceste conflicte, Moromete devine simbolul unei civilizații aflate în destrămare.

Un al doilea element important îl reprezintă modalitățile de caracterizare, susținute de tehnica narativă și de limbaj. Personajul este caracterizat indirect prin fapte, gesturi, tăceri, replici și relațiile cu ceilalți. În poiana lui Iocan, el se distinge prin superioritate intelectuală, prin plăcerea dezbaterii politice și prin ironia cu care comentează evenimentele. Limbajul său este viu, oral, ambiguu și adesea ironic, devenind principalul semn al inteligenței sale. Caracterizarea directă este realizată de narator și de reacțiile celorlalte personaje, care îi recunosc autoritatea, chiar atunci când se tem de el sau îl contestă. Incipitul, care sugerează că timpul avea răbdare cu oamenii, și finalul, în care această răbdare dispare, accentuează destinul tragic al personajului: Moromete nu se schimbă suficient de repede pentru a salva ordinea în care crede.

De asemenea, scena tăierii salcâmului are valoare simbolică în construcția personajului. Moromete taie salcâmul pentru a obține bani, însă gestul capătă sensul unei rupturi în ordinea familiei și a satului. Salcâmul domina curtea și reprezenta stabilitatea unei lumi; dispariția lui anunță destrămarea autorității paterne și degradarea echilibrului tradițional. Astfel, personajul se construiește nu doar prin acțiuni concrete, ci și prin raportarea la simbolurile universului rural.

În concluzie, Ilie Moromete este un personaj realist complex, construit prin statut social, conflicte, limbaj, gesturi și relații familiale. El întruchipează inteligența, ironia și libertatea interioară a țăranului tradițional, dar și limitele unei autorități patriarhale incapabile să oprească schimbarea istorică. Prin scenele cinei, ale confruntării cu Jupuitu, ale poienii lui Iocan și ale tăierii salcâmului, Marin Preda creează un personaj memorabil, reprezentativ pentru drama unei lumi aflate la sfârșit.

Autoevaluare pentru punctaj maxim

Am respectat structura cerută: frontmatter YAML, titlu H1 și secțiunile SUBIECTUL I.A, SUBIECTUL I.B, SUBIECTUL al II-lea, SUBIECTUL al III-lea.
Am rezolvat toate cerințele în ordinea subiectului, cu răspunsuri în enunțuri complete la Subiectul I.A.
Am inclus dovezi textuale exacte la itemii care solicită justificare sau valorificarea fragmentului.
Răspunsul de la I.A.5 are 40 de cuvinte și respectă limita de 30-50 de cuvinte.
Textul argumentativ de la Subiectul I.B depășește 150 de cuvinte, formulează opinia, dezvoltă două argumente, valorifică fragmentul și include experiență personală/culturală.
Răspunsul de la Subiectul al II-lea depășește 50 de cuvinte, tratează rolul notațiilor autorului și folosește terminologia adecvată: didascalii, decor, atmosferă, gesturi, stări interioare.
Eseul de la Subiectul al III-lea depășește 400 de cuvinte și respectă exact cerința: particularități de construcție a unui personaj dintr-un text narativ studiat aparținând lui Marin Preda.
Eseul include statutul social, psihologic și moral al lui Ilie Moromete, o trăsătură evidențiată prin două secvențe comentate și elemente de structură, compoziție și limbaj relevante pentru construcția personajului.
Redactarea urmărește limba română literară, coerența ideilor, ortografia, punctuația și cerințele de punctaj maxim.