Pentru m=1, produsele sunt A(1)B(1)=B(1)A(1)=I2, deci condiția este îndeplinită.
2.
Se consideră polinomul
f=X3−3X2−3X+a,a∈R.
a) Pentru a=1,
f(X)=X3−3X2−3X+1.
Calculăm:
f(−1)=(−1)3−3(−1)2−3(−1)+1=−1−3+3+1=0.
Prin urmare,
f(−1)=0.
b) Fie x1,x2,x3 rădăcinile polinomului
f(X)=X3−3X2−3X+a.
Din relațiile lui Viete pentru un polinom monic de gradul al treilea,
x1+x2+x3=3,x1x2x3=−a.
Condiția din enunț este
3x1+3x2+3x3−x1x2x3=3.
Scoatem factor comun în primii trei termeni:
3(x1+x2+x3)−x1x2x3=3.
Înlocuind relațiile lui Viete, obținem
3⋅3−(−a)=3.
Deci
9+a=3⟺a=−6.
Prin urmare,
a=−6.
c) Pentru a=9, polinomul este
f(X)=X3−3X2−3X+9.
Factorizăm prin grupare:
X3−3X2−3X+9=X2(X−3)−3(X−3).
Scoatem factor comun X−3:
f(X)=(X−3)(X2−3).
Ecuația f(X)=0 devine
(X−3)(X2−3)=0.
Astfel,
X=3sauX2=3.
Din X2=3 rezultă
X=−3sauX=3.
Rădăcinile polinomului sunt
−3,3,3.
SUBIECTUL al III-lea
1.
Se consideră funcția
f:R→R,f(x)=exx2−8.
Deoarece ex>0 pentru orice x∈R, funcția este definită pe toată mulțimea numerelor reale.
a) Scriem funcția sub forma
f(x)=(x2−8)e−x.
Derivăm folosind regula produsului:
f′(x)=2x⋅e−x+(x2−8)(−e−x).
Deci
f′(x)=(2x−x2+8)e−x=ex−x2+2x+8.
Factorizăm numărătorul:
−x2+2x+8=(x+2)(4−x).
Prin urmare,
f′(x)=ex(x+2)(4−x),x∈R.
b) Punctul de pe grafic corespunzător abscisei x=0 are ordonata
f(0)=e002−8=−8.
Panta tangentei este
f′(0)=e0(0+2)(4−0)=8.
Ecuația tangentei în punctul (0,−8) este
y−f(0)=f′(0)(x−0).
Deci
y+8=8x,
adică
y=8x−8.
c) Din punctul a),
f′(x)=ex(x+2)(4−x).
Cum ex>0 pentru orice x, semnul derivatei este dat de produsul (x+2)(4−x). Pe intervalul [−3,4], avem:
f′(x)<0pentru x∈[−3,−2),f′(x)>0pentru x∈(−2,4),
iar
f′(−2)=f′(4)=0.
Prin urmare, f este descrescătoare pe [−3,−2] și crescătoare pe [−2,4]. Valoarea minimă pe interval este
f(−2)=e−2(−2)2−8=e−2−4=−4e2.
Pentru valoarea maximă, comparăm valorile de la capetele intervalului:
f(−3)=e−3(−3)2−8=e−31=e3,f(4)=e442−8=e48.
Deoarece e>2, avem e7>27>8, deci
e48<e3.
Așadar, valoarea maximă pe [−3,4] este e3. Rezultă că
−4e2≤f(x)≤e3,∀x∈[−3,4].
2.
Se consideră funcția
f:(0,+∞)→R,f(x)=6x+x2lnx.
Domeniul este (0,+∞), deoarece trebuie să avem x>0 pentru lnx și pentru numitorul x.
a) Pentru x∈[2,3]⊂(0,+∞),
f(x)−x2lnx=6x+x2lnx−x2lnx=6x.
Prin urmare,
∫23(f(x)−x2lnx)dx=∫236xdx.
Calculăm:
∫236xdx=[3x2]23=3⋅32−3⋅22=27−12=15.
Am arătat că
∫23(f(x)−x2lnx)dx=15.
b) Pentru x∈[1,e],
f(x)−6x=x2lnx.
Atunci
∫1e(f(x)−6x)dx=∫1ex2lnxdx.
Observăm că
((lnx)2)′=2lnx⋅x1=x2lnx.
Deci
∫1ex2lnxdx=[(lnx)2]1e=(lne)2−(ln1)2=12−02=1.
Am arătat că
∫1e(f(x)−6x)dx=1.
c) Integralul este pe intervalul [1,e2]⊂(0,+∞), deci funcția și logaritmul sunt definite. Observăm că
(f(x)lnx)′=f′(x)lnx+f(x)⋅x1=xf(x)+f′(x)lnx.
Astfel,
∫1e2(xf(x)+f′(x)lnx)dx=[f(x)lnx]1e2.
Calculăm:
[f(x)lnx]1e2=f(e2)ln(e2)−f(1)ln1.
Cum
ln(e2)=2,ln1=0,
rezultă
[f(x)lnx]1e2=2f(e2).
Condiția din enunț devine
2f(e2)=af(e2).
Mai mult,
f(e2)=6e2+e22ln(e2)=6e2+e24>0,
deci putem împărți la f(e2). Obținem
a=2.
Prin urmare,
a=2.
Autoevaluare pentru punctaj maxim
Toate cele 18 subpuncte au fost rezolvate în ordinea enunțului.
Notațiile ambigue din textul extras au fost verificate pe PDF: la I.3 ecuația este 2−x=x2+x−1, iar la III.2.c limita superioară este e2 și membrul drept este af(e2).
Au fost precizate condițiile de existență pentru radicali, logaritm și numitori, precum și condiția m=0 la matricea B(m).
Calculele de aritmetică, ecuație cu radicali, probabilitate, geometrie analitică, trigonometrie, matrice, relații Viete, factorizare, derivare, tangentă, monotonie și integrale sunt dezvoltate explicit.
Demonstrațiile de tip „Arătați” includ justificarea rezultatului cerut, nu doar enunțarea lui.
Rezultatele finale au fost reverificate: a=2 la I.2, x∈{−3,1}, probabilitatea 107, distanța 5, m=1, a=−6 la polinom, rădăcinile −3,3,3, tangenta y=8x−8, intervalul de valori [−4e2,e3] și a=2 la III.2.c.