SUBIECTUL I
1. Într-o progresie aritmetică, diferența dintre doi termeni consecutivi este rația:
r=a4−a3=25−19=6.
Cum
a3=a1+2r,
obținem
19=a1+2⋅6⟺a1=19−12=7.
Prin urmare,
a1=7.
2. Funcția este
f(x)=2x+a.
Condiția f(2)=8 devine
2⋅2+a=8.
Rezultă
4+a=8⟺a=4.
Deci
a=4.
3. Ecuația este
52−x−6251⋅25x=0.
Scriem toate puterile în baza 5:
625=54,25x=(52)x=52x.
Atunci
6251⋅25x=5−4⋅52x=52x−4.
Ecuația devine
52−x=52x−4.
Funcția exponențială de bază 5 este injectivă, deci
2−x=2x−4.
Rezolvăm:
6=3x⟺x=2.
Verificare:
52−2−6251⋅252=1−625625=0.
Soluția este
x=2.
4. Mulțimea A={1,2,3,4,5,6} are 6 elemente. Numărul submulțimilor cu două elemente este numărul de combinări de 6 elemente luate câte 2:
C62=26⋅5=15.
Prin urmare,
15.
5. Avem
O(0,0),A(2,2),B(2,0),C(8,2).
Punctul D este mijlocul segmentului OA, deci
D(20+2,20+2)=(1,1).
Punctul E este mijlocul segmentului BC, deci
E(22+8,20+2)=(5,1).
Lungimea segmentului DE este
DE=(5−1)2+(1−1)2=16=4.
Răspuns:
DE=4.
6. Triunghiul ABC este dreptunghic în A, deci BC este ipotenuza. În raport cu unghiul B, latura AB este cateta alăturată, astfel că
cosB=BCAB.
Cum
B=6π,cos6π=23,AB=6,
rezultă
23=BC6.
De aici
BC=312=43.
Într-un triunghi dreptunghic, raza cercului circumscris este jumătate din ipotenuză:
R=2BC=243=23.
Așadar,
R=23.
SUBIECTUL al II-lea
1.a) Matricea este
A=(02−14).
Determinantul este
detA=0⋅4−(−1)⋅2=2.
Prin urmare,
detA=2.
1.b) Calculăm mai întâi
M(2)=(2−210),M(1)=(1011).
Produsul cerut este
M(2)A=(2−210)(02−14).
Rezultă
M(2)A=(2⋅0+1⋅2(−2)⋅0+0⋅22⋅(−1)+1⋅4(−2)⋅(−1)+0⋅4)=(2022).
Observăm că
(2022)=2(1011)=2M(1).
Deci
x=2.
1.c) Avem
M(a)=(a2−2a12−a),M(a)−2I2=(a−22−2a1−a).
Calculăm produsul:
(M(a)−2I2)M(a)=(a−22−2a1−a)(a2−2a12−a).
Elementele produsului sunt:
p11p12p21p22=(a−2)a+1(2−2a)=a2−4a+2,=(a−2)⋅1+1(2−a)=0,=(2−2a)a+(−a)(2−2a)=0,=(2−2a)⋅1+(−a)(2−a)=a2−4a+2.
Așadar
(M(a)−2I2)M(a)=(a2−4a+2)I2.
Condiția din enunț devine
(a2−4a+2)I2=(a+2)I2.
Echivalăm coeficienții:
a2−4a+2=a+2.
Rezultă
a2−5a=0⟺a(a−5)=0.
Prin urmare,
a∈{0,5}.
2.a) Legea este
x∘y=(x−6)(y−6)+6.
Calculăm:
9∘8=(9−6)(8−6)+6=3⋅2+6=12.
Deci
9∘8=12.
2.b) Verificăm pentru orice x∈R:
x∘7=(x−6)(7−6)+6=(x−6)⋅1+6=x,
și
7∘x=(7−6)(x−6)+6=1⋅(x−6)+6=x.
Prin urmare, 7 este element neutru pentru legea ∘:
e=7.
2.c) Condiția este pentru x=0:
x∘x6=6x.
Folosim definiția legii:
(x−6)(x6−6)+6=6x.
Dezvoltăm membrul stâng:
(x−6)(x6−6)+6=6−6x−x36+36+6=48−6x−x36.
Ecuația devine
48−6x−x36=6x.
Împărțim la 6:
8−x−x6=x.
Deoarece x=0, înmulțim cu x:
8x−x2−6=x2.
Rezultă
2x2−8x+6=0⟺x2−4x+3=0.
Factorizăm:
x2−4x+3=(x−1)(x−3).
Prin urmare,
x=1saux=3.
Ambele valori sunt nenule și verifică ecuația, deci
x∈{1,3}.
SUBIECTUL al III-lea
1.a) Funcția este
f:(0,+∞)→R,f(x)=(x2−5)x.
Pentru x>0, scriem
f(x)=x2x−5x=x5/2−5x1/2.
Derivăm:
f′(x)=25x3/2−5⋅21x−1/2=25x3/2−25x−1/2.
Aducem la același numitor 2x:
f′(x)=2x5x2−2x5=2x5(x2−1).
Factorizăm diferența de pătrate:
x2−1=(x−1)(x+1).
Deci
f′(x)=2x5(x−1)(x+1),x∈(0,+∞).
1.b) Folosind formula derivatei,
xxf′(x)=xx2x5(x2−1)=2x25(x2−1).
Prin urmare,
x→+∞limxxf′(x)=x→+∞lim25(1−x21)=25.
Așadar,
x→+∞limxxf′(x)=25.
1.c) Trebuie să demonstrăm că
f(x+2)−f(x)≤26,x∈(0,2].
Definim
g(x)=f(x+2)−f(x),x∈(0,2].
Mai întâi studiem monotonia lui g. Pentru x>0, derivata a doua a lui f este
f′′(x)=(25x3/2−25x−1/2)′=415x+4xx5.
Deoarece
415x>0și4xx5>0
pentru orice x>0, rezultă
f′′(x)>0,∀x>0.
Prin urmare, f′ este strict crescătoare pe (0,+∞). Pentru x∈(0,2], avem x+2>x, deci
f′(x+2)>f′(x).
Astfel
g′(x)=f′(x+2)−f′(x)>0,
deci g este crescătoare pe (0,2]. Rezultă
g(x)≤g(2),x∈(0,2].
Calculăm:
g(2)=f(4)−f(2).
Avem
f(4)=(42−5)4=(16−5)⋅2=22,
și
f(2)=(22−5)2=(4−5)2=−2.
Deci
g(2)=22−(−2)=22+2.
Cum 2<4, obținem
22+2<26.
Prin urmare, pentru orice x∈(0,2],
f(x+2)−f(x)=g(x)≤g(2)<26,
deci
f(x+2)−f(x)≤26.
2.a) Funcția este
f:(0,+∞)→R,f(x)=x2+4lnx.
Pe intervalul [1,2], funcția este bine definită. Avem
f(x)−4lnx=x2.
Prin urmare,
∫12(f(x)−4lnx)dx=∫12x2dx=[3x3]12.
Calculăm:
[3x3]12=323−313=38−1=37.
Așadar,
∫12(f(x)−4lnx)dx=37.
2.b) Pentru x∈[1,e], avem x>0, deci integrala este bine definită. Observăm că
f(x)−x2=4lnx.
Atunci
∫1exf(x)−x2dx=∫1ex4lnxdx.
Folosim faptul că
((lnx)2)′=2lnx⋅x1.
Rezultă
∫1ex4lnxdx=2[(lnx)2]1e.
Calculăm:
2((lne)2−(ln1)2)=2(12−02)=2.
Prin urmare,
∫1exf(x)−x2dx=2.
2.c) Observăm identitatea de derivare:
(f(x)f′(x))′=f′(x)⋅f′(x)+f(x)⋅f′′(x)=(f′(x))2+f(x)f′′(x).
Deci
∫12(f(x)f′′(x)+(f′(x))2)dx=[f(x)f′(x)]12.
Calculăm valorile necesare:
f(1)=12+4ln1=1,
f(2)=22+4ln2=4+4ln2.
Derivata este
f′(x)=2x+x4,
deci
f′(1)=2+14=6,f′(2)=4+24=6.
Astfel,
[f(x)f′(x)]12=f(2)f′(2)−f(1)f′(1)=6f(2)−6f(1).
Prin urmare,
∫12(f(x)f′′(x)+(f′(x))2)dx=6(f(2)−f(1)).
Comparând cu
∫12(f(x)f′′(x)+(f′(x))2)dx=m(f(2)−f(1)),
și deoarece
f(2)−f(1)=3+4ln2>0,
rezultă
m=6.
Autoevaluare pentru punctaj maxim
- Toate cele 18 subpuncte au fost rezolvate în ordinea enunțului oficial.
- Au fost verificate condițiile de existență pentru expresiile cu radical, logaritm și fracții, inclusiv x>0 și x=0 unde era necesar.
- Calculele pentru progresie, funcție liniară, ecuație exponențială, combinări, geometrie analitică și trigonometrie au fost dezvoltate complet.
- La matrice au fost calculate explicit determinantul, produsul M(2)A și produsul (M(a)−2I2)M(a).
- Pentru legea de compoziție au fost verificate elementul neutru și ecuația cu restricția x=0.
- La analiză matematică au fost justificate derivările, limita, monotonia folosită în inegalitate și integrările, inclusiv identitatea (ff′)′=f′f′+ff′′.
- Rezultatele finale sunt simplificate și evidențiate prin formule încadrate.