Egalitatea matricelor impune, de exemplu din elementul (1,1),
3−3x=x−x2.
Aceasta este echivalentă cu
x2−4x+3=0⟺(x−1)(x−3)=0.
Deci x=1 sau x=3. Pentru aceste valori, celelalte elemente dau aceeași ecuație:
12x−9=3x2,3−4x=−x2,17x−12=x+4x2.
Prin urmare,
x∈{1,3}.
2.
Legea de compoziție este
x∘y=41(x+1)(y+1)−1,x,y∈R.
a) Calculăm direct:
1∘5=41(1+1)(5+1)−1=41⋅2⋅6−1=3−1=2.
Deci 1∘5=2.
b) Pentru orice x∈R,
x∘3=41(x+1)(3+1)−1=x+1−1=x.
De asemenea,
3∘x=41(3+1)(x+1)−1=x+1−1=x.
Așadar,
x∘3=3∘x=x,∀x∈R.
Prin urmare, e=3 este elementul neutru al legii ∘.
c) Condiția m∘n=3 devine
41(m+1)(n+1)−1=3.
Rezultă
41(m+1)(n+1)=4⟺(m+1)(n+1)=16.
Deoarece m,n∈N și m≤n, avem m+1≤n+1, iar factorii pozitivi ai lui 16 se pot grupa astfel:
(m+1,n+1)∈{(1,16),(2,8),(4,4)}.
Prin urmare,
(m,n)∈{(0,15),(1,7),(3,3)}.
Verificarea se face direct prin (m+1)(n+1)=16, deci perechile cerute sunt
(0,15),(1,7),(3,3).
SUBIECTUL al III-lea
1.
Se consideră
f:(0,+∞)→R,f(x)=x2−3x−1+lnx.
Domeniul este (0,+∞), deoarece trebuie să avem x>0 pentru lnx.
a) Derivăm pe domeniul funcției:
f′(x)=2x−3+x1.
Aducem la același numitor:
f′(x)=x2x2−3x+1.
Numărătorul se factorizează:
2x2−3x+1=(2x−1)(x−1).
Prin urmare,
f′(x)=x(2x−1)(x−1),x∈(0,+∞).
b) Avem
f(x)+3x=x2−1+lnx.
Pentru x=1, limita devine
lnxf(x)+3x=lnxx2−1+lnx=lnxx2−1+1.
Mai departe,
lnxx2−1=(x+1)⋅lnxx−1.
Folosim limita fundamentală
x→1limx−1lnx=1,
deci
x→1limlnxx−1=1.
Prin urmare,
x→1limlnxf(x)+3x=2⋅1+1=3.
Deci
x→1limlnxf(x)+3x=3.
c) Din punctul a),
f′(x)=x(2x−1)(x−1).
Pe (0,+∞), numitorul x este pozitiv, deci semnul lui f′(x) este semnul produsului (2x−1)(x−1).
Pe intervalul (0,1], funcția este crescătoare pe (0,21] și descrescătoare pe [21,1]. Astfel, maximul pe (0,1] se obține în x=21, iar
f(x)≤f(21),x∈(0,1].
Calculăm
f(21)=41−23−1+ln21=−49−ln2.
Pe intervalul [1,2], avem f′(x)≥0, deci f este crescătoare. Prin urmare,
f(y)≤f(2),y∈[1,2].
Calculăm
f(2)=4−6−1+ln2=−3+ln2.
Adunând cele două estimări,
f(x)+f(y)≤(−49−ln2)+(−3+ln2)=−49−412=−421.
Deci
f(x)+f(y)≤−421,
pentru orice x∈(0,1] și orice y∈[1,2].
2.
Se consideră
f:(0,+∞)→R,f(x)=xx−1.
Domeniul este (0,+∞), deoarece x apare la numitor.
a) Pentru x∈[2,4],
f(x)x=xx−1⋅x=x−1.
Atunci
∫24f(x)xdx=∫24(x−1)dx=(2x2−x)24.
Calculăm:
(216−4)−(24−2)=(8−4)−(2−2)=4.
Prin urmare,
∫24f(x)xdx=4.
b) Scriem
f(x)=xx−1=x−x1.
Astfel,
∫14f(x)dx=∫14(x1/2−x−1/2)dx.
O primitivă este
32x3/2−2x1/2.
Deci
∫14f(x)dx=(32x3/2−2x)14.
Calculăm:
(32⋅8−2⋅2)−(32⋅1−2⋅1)=(316−4)−(32−2).
Rezultă
34−(−34)=38.
Prin urmare,
∫14f(x)dx=38.
c) Pe intervalul [2,3], avem x>1, deci
f(x)=xx−1>0,
iar funcția
g(x)=f(x)2
este bine definită.
Volumul corpului obținut prin rotația graficului lui g în jurul axei Ox este
V=π∫23(g(x))2dx.
Cum
g(x)=xx−12=x−12x,
rezultă
(g(x))2=(x−1)22x.
Atunci
V=π∫23(x−1)22xdx.
Scriem
(x−1)22x=(x−1)22(x−1+1)=x−12+(x−1)22.
Prin urmare,
∫(x−1)22xdx=2ln(x−1)−x−12,
pe intervalul [2,3], unde x−1>0.
Calculăm:
∫23(x−1)22xdx=(2ln(x−1)−x−12)23.
Astfel,
(2ln2−22)−(2ln1−12)=2ln2−1−(0−2)=2ln2+1.
Deoarece
2ln2+1=ln4+lne=ln(4e),
obținem
V=πln(4e).
Am arătat că V=πln(4e).
Autoevaluare pentru punctaj maxim
Toate cele 18 subpuncte au fost rezolvate în ordinea enunțului.
Notațiile pierdute în textul extras au fost verificate pe PDF: radicalii cubici de la I.3 includ expresiile x2−4, respectiv 3x−6, iar la III.2 funcția este f(x)=xx−1.
Au fost precizate condițiile de domeniu pentru logaritm, radical cu numitor și funcția folosită la volumul de rotație.
Calculele pentru determinant, matrice, lege de compoziție, probabilitate, derivată, monotonie, limită și integrale sunt dezvoltate explicit.
Demonstrațiile de tip „Arătați” și „Demonstrați” includ justificarea rezultatului final, nu doar calcul numeric.
Rezultatele finale sunt simplificate și evidențiate.