SUBIECTUL I
- Avem i2=−1, deci
3−4i+i(4−i)=3−4i+4i−i2=3+1=4.
Prin urmare, egalitatea este adevărată.
- Pentru f(x)=4−2x, calculăm
f(1)=4−2=2.
Atunci
(f∘f)(1)=f(f(1))=f(2)=4−2⋅2=0.
- Ecuația este
log5(x2−2x+6)=log56.
Argumentul logaritmului este pozitiv pentru orice x∈R, deoarece
x2−2x+6=(x−1)2+5>0.
Cum baza 5>0, 5=1, rezultă
x2−2x+6=6⟺x2−2x=0⟺x(x−2)=0.
Soluțiile sunt
x∈{0,2}.
- Numerele naturale de două cifre sunt de la 10 la 99, deci sunt 90 numere.
Un număr divizibil cu 3 și cu 7 este divizibil cu lcm(3,7)=21. Multiplii de 21 cu două cifre sunt
21, 42, 63, 84,
adică 4 cazuri favorabile. Probabilitatea este
P=904=452.
- Dacă A(1,2) este mijlocul segmentului BC, unde B(a,0) și C(0,b), atunci
A(2a+0,20+b)=(2a,2b).
Prin identificarea coordonatelor,
2a=1,2b=2.
Rezultă
a=2,b=4.
- Deoarece AB=AC=10, triunghiul ABC este isoscel cu baza BC=16. Într-un triunghi isoscel, înălțimea din vârf pe bază este și mediană, deci
BD=DC=2BC=8.
În triunghiul dreptunghic ABD, prin teorema lui Pitagora:
AD2=AB2−BD2=102−82=100−64=36.
Cum AD>0, obținem
AD=6.
SUBIECTUL al II-lea
- Se consideră
I2=(1001),A=(1−12−2),B(x)=(x+1x−12x+12x−1).
B(2)=(3153).
Atunci
det(B(2))=3⋅3−5⋅1=9−5=4.
B(0)=(1−11−1),B(1)=(2031).
Produsul este
B(0)B(1)=(1−11−1)(2031)=(2−24−4)=2(1−12−2)=2A.
Din B(0)B(1)=aA, rezultă
a=2.
AB(x)=(1−12−2)(x+1x−12x+12x−1)=(3x−1−3x+16x−1−6x+1).
De asemenea,
B(0)−3I2=(1−11−1)−(3003)=(−2−11−4),
de unde
A(B(0)−3I2)=(1−12−2)(−2−11−4)=(−44−77).
Egalitatea AB(x)=A(B(0)−3I2) dă, de exemplu din prima linie,
3x−1=−4,6x−1=−7,
ambele conducând la
x=−1.
- Se consideră polinomul
f=X3+2X2+mX−3,m∈R.
f(X)=X3+2X2−3.
Atunci
f(1)=13+2⋅12−3=1+2−3=0.
- b) Polinomul f este divizibil cu X+1 dacă și numai dacă f(−1)=0. Calculăm
f(−1)=(−1)3+2(−1)2+m(−1)−3=−1+2−m−3=−m−2.
Condiția f(−1)=0 devine
−m−2=0⟺m=−2.
Prin urmare,
m=−2.
- c) Fie x1,x2,x3 rădăcinile polinomului f. Deoarece f este monic,
f(X)=(X−x1)(X−x2)(X−x3).
Din relațiile lui Viète pentru
X3+2X2+mX−3
obținem
x1x2x3=3.
Pe de altă parte,
(1−x1)(1−x2)(1−x3)=f(1).
Dar
f(1)=1+2+m−3=m.
Condiția din enunț devine
m=x1x2x3=3.
Deci
m=3.
SUBIECTUL al III-lea
- Se consideră funcția
f:(1,+∞)→R,f(x)=x2+x−23x2.
Pe domeniul dat, x2+x−2=(x−1)(x+2)=0.
- a) Folosind regula derivării unui raport,
f′(x)=(x2+x−2)2(3x2)′(x2+x−2)−3x2(x2+x−2)′.
Rezultă
f′(x)=(x2+x−2)26x(x2+x−2)−3x2(2x+1).
Numărătorul este
6x3+6x2−12x−6x3−3x2=3x2−12x=3x(x−4).
Așadar,
f′(x)=(x2+x−2)23x(x−4),x∈(1,+∞).
- b) Asimptota orizontală spre +∞ se obține din limita
x→+∞limf(x)=x→+∞limx2+x−23x2=3.
Prin urmare, ecuația asimptotei orizontale este
y=3.
- c) Pentru t∈(1,4), din formula derivatei rezultă
f′(t)=(t2+t−2)23t(t−4)<0,
deci funcția f este descrescătoare pe (1,4].
Dacă x∈(1,2], atunci x≤2 și x2≤4. Cum f este descrescătoare pe (1,4], avem
f(x)≥f(2),f(x2)≥f(4).
Calculăm
f(2)=22+2−23⋅22=412=3,
și
f(4)=42+4−23⋅42=1848=38.
Prin urmare,
f(x)+f(x2)≥3+38=317.
Deci
f(x)+f(x2)≥317,∀x∈(1,2].
- Se consideră funcția
f:R→R,f(x)=x(x−1)2.
- a) Pentru x∈[3,7], avem x−1=0, iar
(x−1)2f(x)=(x−1)2x(x−1)2=x.
Astfel,
∫37(x−1)2f(x)dx=∫37xdx=2x237=249−9=20.
- b) Pentru x∈[2,3], avem x=0 și x−1=0, deci
f(x)x=x(x−1)2x=(x−1)21.
Prin urmare,
∫23f(x)xdx=∫23(x−1)21dx=∫23(x−1)−2dx.
O primitivă este
−x−11.
Atunci
∫23f(x)xdx=−x−1123=−21−(−1)=21.
f(ex)=ex(ex−1)2,
deci
exxf(ex)=x(ex−1)2=x(e2x−2ex+1).
Atunci
∫01exxf(ex)dx=∫01xe2xdx−2∫01xexdx+∫01xdx.
Calculăm pe rând:
∫xe2xdx=e2x(2x−41),
deci
∫01xe2xdx=e2x(2x−41)01=4e2+41.
De asemenea,
∫xexdx=ex(x−1),
deci
∫01xexdx=ex(x−1)∣01=0−(−1)=1.
În plus,
∫01xdx=21.
Prin urmare,
∫01exxf(ex)dx=4e2+41−2+21=4e2−5.
Astfel,
∫01exxf(ex)dx=4e2−5.
Autoevaluare pentru punctaj maxim
- Am rezolvat toate cele 6 exerciții din SUBIECTUL I și toate subpunctele din SUBIECTELE al II-lea și al III-lea, în ordinea din subiect.
- Am verificat condițiile de domeniu pentru logaritm, rapoarte, funcții și integrale.
- Am inclus calculele esențiale pentru matrice, determinant, polinom, derivată, monotonie, limită și integrale.
- Am justificat complet cerințele de tip „Arătați” și „Demonstrați”.
- Rezultatele finale au fost simplificate și evidențiate.