SUBIECTUL I
- Arătăm că 2(2−1)(2+2)=2.
Calculăm mai întâi:
2(2−1)=2−2.
Atunci:
2(2−1)(2+2)=(2−2)(2+2)=22−(2)2=4−2=2.
- Funcția este f:R→R, f(x)=2x2−4x. Punctele de intersecție cu axa Ox au ordonata 0, deci rezolvăm f(x)=0:
2x2−4x=0⟺2x(x−2)=0.
Rezultă:
x=0saux=2.
Abscisele sunt 0 și 2.
- Rezolvăm ecuația:
2x−3=22x1.
Scriem membrul drept ca putere cu baza 2:
22x1=2−2x.
Ecuația devine:
2x−3=2−2x.
Deoarece funcția exponențială de bază 2 este injectivă, egalăm exponenții:
x−3=−2x⟺3x=3⟺x=1.
Soluția este x=1.
- Numerele naturale de două cifre sunt 10,11,…,99, deci sunt 90 cazuri posibile.
Multiplii de 11 de două cifre sunt:
11,22,33,44,55,66,77,88,99,
deci sunt 9 cazuri favorabile. Probabilitatea este:
p=909=101.
Răspuns: 101.
- Avem punctele A(−1,0), B(0,3), C(4,0).
Calculăm lungimile:
AC=(4−(−1))2+(0−0)2=25=5,
BC=(4−0)2+(0−3)2=16+9=25=5.
Deoarece AC=BC, triunghiul ABC este isoscel.
- Se consideră:
E(x)=tgx+sin23x−2cos2x,x∈(0,2π).
Pentru x=3π, avem:
tg3π=3,sin63π=sin2π=1,cos6π=23.
Prin urmare:
E(3π)=3+1−2⋅23=3+1−3=1.
SUBIECTUL al II-lea
- Se consideră:
M(x)=(x+1−2x−x2x+1),x∈R.
M(1)=(2−2−13).
Determinantul este:
detM(1)=2⋅3−(−1)(−2)=6−2=4.
M(x)M(1)=(x+1−2x−x2x+1)(2−2−13).
Rezultă:
M(x)M(1)=(2x+2+2x−4x−4x−2−x−1−3x2x+6x+3)=(4x+2−8x−2−4x−18x+3).
Dar:
M(4x+1)=(4x+2−2(4x+1)−(4x+1)2(4x+1)+1)=(4x+2−8x−2−4x−18x+3).
Deci:
M(x)M(1)=M(4x+1),∀x∈R.
- c) Trebuie să determinăm x∈R astfel încât:
M(x)M(1)M(1)=M(x+2).
Din punctul b):
M(x)M(1)=M(4x+1).
Aplicând din nou aceeași relație:
M(x)M(1)M(1)=M(4x+1)M(1)=M(4(4x+1)+1)=M(16x+5).
Ecuația devine:
M(16x+5)=M(x+2).
Matricea M(t) este determinată de parametrul t, de exemplu prin elementul de pe poziția (1,2), egal cu −t. Deci:
16x+5=x+2⟺15x=−3⟺x=−51.
Răspuns: x=−51.
- Pe R este definită legea:
x∘y=5xy+10x+10y+18.
(−1)∘0=5(−1)⋅0+10(−1)+10⋅0+18=−10+18=8.
- b) Pentru orice x,y∈R:
x∘y=5xy+10x+10y+18.
Grupăm termenii:
5xy+10x+10y+18=5xy+10x+10y+20−2.
Atunci:
x∘y=5(xy+2x+2y+4)−2=5(x+2)(y+2)−2.
- c) Căutăm numărul întreg m pentru care:
m∘m=m.
Din formula de la b):
m∘m=5(m+2)2−2.
Ecuația devine:
5(m+2)2−2=m.
Dezvoltăm:
5(m2+4m+4)−2=m
5m2+20m+18=m
5m2+19m+18=0.
Factorizăm:
5m2+19m+18=(m+2)(5m+9).
Deci:
m=−2saum=−59.
Cum m trebuie să fie întreg, obținem:
m=−2.
SUBIECTUL al III-lea
- Se consideră funcția:
f:(1,+∞)→R,f(x)=ln(x−1)+x−1x2+1.
- a) Pentru x>1, derivăm:
(ln(x−1))′=x−11.
Pentru al doilea termen:
(x−1x2+1)′=(x−1)22x(x−1)−(x2+1)=(x−1)22x2−2x−x2−1=(x−1)2x2−2x−1.
Deci:
f′(x)=x−11+(x−1)2x2−2x−1.
Aducem la același numitor:
f′(x)=(x−1)2x−1+x2−2x−1=(x−1)2x2−x−2,x∈(1,+∞).
- b) Calculăm valorile necesare în x=2:
f(2)=ln(2−1)+2−122+1=ln1+5=5,
f′(2)=(2−1)222−2−2=0.
Ecuația tangentei este:
y−f(2)=f′(2)(x−2).
Așadar:
y−5=0⋅(x−2),
deci:
y=5.
- c) Trebuie să demonstrăm:
ln(x−1)+x−1x2+1≥5,∀x∈(1,+∞).
Folosim studiul funcției f. Din punctul a):
f′(x)=(x−1)2x2−x−2=(x−1)2(x−2)(x+1).
Pentru x>1, avem (x−1)2>0 și x+1>0. Semnul lui f′(x) este semnul lui x−2.
Prin urmare:
f′(x)<0 pentru x∈(1,2),f′(2)=0,f′(x)>0 pentru x∈(2,+∞).
Deci f este descrescătoare pe (1,2] și crescătoare pe [2,+∞). Rezultă că f are minim în x=2, iar:
f(x)≥f(2)=5,∀x∈(1,+∞).
Adică:
ln(x−1)+x−1x2+1≥5,∀x∈(1,+∞).
- Se consideră funcția:
f:R→R,f(x)=6x2+1x+4.
∫02f(x)(6x2+1)dx=∫026x2+1x+4(6x2+1)dx=∫02(x+4)dx.
Atunci:
∫02(x+4)dx=(2x2+4x)02=24+8=2+8=10.
f(x)−6x2+14=6x2+1x+4−6x2+14=6x2+1x.
Deci:
∫02(f(x)−6x2+14)dx=∫026x2+1xdx.
Observăm că (6x2+1)′=12x. Astfel:
∫026x2+1xdx=121ln(6x2+1)02.
Prin urmare:
121(ln(25)−ln1)=121ln25=121⋅2ln5=6ln5.
- c) Trebuie să determinăm m∈R pentru care:
∫01f(x)x+4e2xdx=m(e2−1).
Deoarece:
f(x)=6x2+1x+4,
rezultă:
f(x)x+4=6x2+1.
Integrala devine:
∫01(6x2+1)e2xdx.
Observăm că:
(3x2e2x−3xe2x+2e2x)′=(6x2+1)e2x.
Deci:
∫01(6x2+1)e2xdx=(3x2e2x−3xe2x+2e2x)01.
Calculăm:
(3e2−3e2+2e2)−2=2e2−2=2(e2−1).
Din:
2(e2−1)=m(e2−1)
și e2−1=0, obținem:
m=2.
Autoevaluare pentru punctaj maxim
- Am rezolvat toate cele 18 subpuncte, în ordinea din subiect.
- Am verificat calculele pentru radicali, ecuația exponențială, probabilitate, distanțe și trigonometrie.
- Am tratat complet matricea M(x), determinantul, produsul de matrice și ecuația matricială.
- Am verificat legea de compoziție prin calcul direct, factorizare și condiția ca m să fie întreg.
- Am precizat domeniul x>1 pentru funcția cu logaritm, am derivat riguros și am folosit monotonia pentru inegalitate.
- Am calculat integralele prin simplificare, substituție logaritmică și primitivă verificată prin derivare.