SUBIECTUL I
- Progresia aritmetică are rația
r=a3−a2=12−6=6.
Cum a2=a1+r, rezultă
a1=a2−r=6−6=0.
Răspuns: a1=0.
- Pentru f(x)=x−5, condiția devine
f(a)+f(2a)=2.
Calculăm:
(a−5)+(2a−5)=2⟺3a−10=2⟺3a=12⟺a=4.
Răspuns: a=4.
- Ecuația este
5x⋅51=25.
Scriem în puteri ale lui 5:
5x−1=52.
Deoarece bazele sunt egale și 5>0,5=1, rezultă
x−1=2⟺x=3.
Răspuns: x=3.
- Numerele naturale de două cifre sunt de la 10 la 99, deci sunt
99−10+1=90
cazuri posibile. Multiplii de 16 cu două cifre sunt
16,32,48,64,80,96,
adică 6 cazuri favorabile. Probabilitatea este
p=906=151.
Răspuns: 151.
- Fie C(xC,yC). Punctul A(3,2) este mijlocul segmentului BC, unde B(1,4), deci
(21+xC,24+yC)=(3,2).
Rezultă
21+xC=3⟺xC=5,
și
24+yC=2⟺yC=0.
Răspuns: C(5,0).
- Expresia este
E(x)=sinx+sin23x−cos2x.
Pentru x=3π, avem
sin3π=23,sin(23⋅3π)=sin2π=1,
și
cos(21⋅3π)=cos6π=23.
Prin urmare,
E(3π)=23+1−23=1.
Deci E(3π)=1.
SUBIECTUL al II-lea
- Se consideră
A=(1−1−11),I2=(1001),B(x)=(x2−x3−xx).
- a) Calculăm determinantul:
detA=1−1−11=1⋅1−(−1)⋅(−1)=1−1=0.
Deci detA=0.
B(0)=(0230).
Atunci
B(x)−B(0)=(x2−x3−xx)−(0230)=(x−x−xx).
Pe de altă parte,
xA=x(1−1−11)=(x−x−xx).
Prin urmare,
B(x)−B(0)=xA,∀x∈R.
B(1)=(1121).
Pentru a∈Z,
B(a)B(1)=(a2−a3−aa)(1121)=(32a+34−a).
De asemenea,
B(a+1)=(a+11−a2−aa+1).
Astfel,
C(a)=B(a)B(1)−B(a+1)=(2−aa+12a+13−2a).
Determinantul este
detC(a)=(2−a)(3−2a)−(2a+1)(a+1).
Dezvoltăm:
(2−a)(3−2a)=6−7a+2a2,
(2a+1)(a+1)=2a2+3a+1.
Prin urmare,
detC(a)=6−7a+2a2−(2a2+3a+1)=5−10a=5(1−2a).
Dacă detC(a)=0, atunci
5(1−2a)=0⟺a=21,
dar 21∈/Z. Deci, pentru orice a∈Z,
detC(a)=0,
adică matricea C(a) este inversabilă.
- Pe R este definită legea
x∗y=(2x−1)(2y−1)+1.
1∗2=(2⋅1−1)(2⋅2−1)+1=(1)(3)+1=4.
Deci 1∗2=4.
x∗x=2.
Avem
x∗x=(2x−1)2+1.
Astfel,
(2x−1)2+1=2⟺(2x−1)2=1.
Rezultă
2x−1=1sau2x−1=−1.
De aici:
x=1saux=0.
Răspuns: x∈{0,1}.
- c) Căutăm numărul întreg nenul m pentru care
m∗(1+m1)=1.
Condiția m=0 este necesară pentru ca m1 să fie definit. Calculăm:
m∗(1+m1)=(2m−1)(2(1+m1)−1)+1.
Cum
2(1+m1)−1=1+m2=mm+2,
obținem
(2m−1)mm+2+1=1.
Prin urmare,
(2m−1)mm+2=0.
Deoarece m=0, rezultă
(2m−1)(m+2)=0.
Deci
m=21saum=−2.
Cum m trebuie să fie întreg nenul, singura soluție este
m=−2.
SUBIECTUL al III-lea
- Se consideră funcția
f:(0,+∞)→R,f(x)=2x2+1+lnx.
- a) Pentru x∈(0,+∞), funcția este derivabilă și
f′(x)=(2x2)′+1′+(lnx)′=4x+0+x1.
Scriem cu același numitor:
f′(x)=4x+x1=x4x2+1.
Deci
f′(x)=x4x2+1,x∈(0,+∞).
f(x)−lnx=2x2+1+lnx−lnx=2x2+1.
Prin urmare,
x→+∞limx2+x+4f(x)−lnx=x→+∞limx2+x+42x2+1.
Împărțim numărătorul și numitorul la x2:
x→+∞lim1+x1+x242+x21=1+0+02+0=2.
Deci
x→+∞limx2+x+4f(x)−lnx=2.
- c) Funcția f este continuă pe (0,+∞), fiind sumă de funcții continue pe acest interval.
Din punctul a),
f′(x)=x4x2+1.
Pentru orice x∈(0,+∞), avem x>0 și 4x2+1>0, deci
f′(x)>0.
Rezultă că f este strict crescătoare pe (0,+∞), deci este injectivă.
Pentru surjectivitate pe R, calculăm limitele la capetele domeniului:
x→0+limf(x)=x→0+lim(2x2+1+lnx)=−∞,
deoarece 2x2→0 și lnx→−∞. De asemenea,
x→+∞limf(x)=+∞,
deoarece 2x2→+∞ și lnx→+∞.
Fiind continuă și strict crescătoare, iar limitele la capetele intervalului sunt −∞, respectiv +∞, imaginea funcției este R. Deci f este surjectivă.
Prin urmare, f este injectivă și surjectivă, deci
f este bijectiva˘.
- Se consideră funcția
f:R→R,f(x)=x(ex+2x2).
- a) Pentru orice x∈R,
ex+2x2f(x)=ex+2x2x(ex+2x2)=x.
Observăm că ex+2x2>0, deci raportul este bine definit. Atunci
∫04ex+2x2f(x)dx=∫04xdx=2x204=216−0=8.
Deci
∫04ex+2x2f(x)dx=8.
f(x)−2x3=x(ex+2x2)−2x3=xex.
Prin urmare,
∫01(f(x)−2x3)dx=∫01xexdx.
Calculăm prin părți, cu u=x, dv=exdx, deci du=dx, v=ex:
∫xexdx=xex−∫exdx=xex−ex=(x−1)ex.
Astfel,
∫01xexdx=(x−1)ex∣01=0⋅e−(−1)⋅1=1.
Deci
∫01(f(x)−2x3)dx=1.
- c) Determinăm a∈R din condiția
∫12x⋅x2f(x2)dx=2e4−e+a.
Pentru x∈[1,2], avem x2=0, deci expresia este bine definită. Calculăm:
f(x2)=x2(ex2+2(x2)2)=x2(ex2+2x4).
Atunci
x⋅x2f(x2)=x⋅x2x2(ex2+2x4)=x(ex2+2x4)=xex2+2x5.
Deci
∫12x⋅x2f(x2)dx=∫12xex2dx+∫122x5dx.
Pentru prima integrală, folosim substituția t=x2, dt=2xdx:
∫12xex2dx=21∫14etdt=21(e4−e)=2e4−e.
Pentru a doua integrală:
∫122x5dx=3x612=364−1=21.
Prin urmare,
∫12x⋅x2f(x2)dx=2e4−e+21.
Comparând cu
2e4−e+a,
obținem
a=21.
Autoevaluare pentru punctaj maxim
- Am rezolvat toate cele 18 subpuncte, în ordinea din subiect.
- Am verificat condițiile de domeniu relevante: x>0 pentru lnx, m=0, numitorii din rapoartele cu f.
- Am inclus calculele esențiale pentru fiecare subpunct de 5 puncte.
- Am justificat complet afirmațiile de tip „Arătați” și „Demonstrați”.
- Am verificat rezultatele finale cu baremul: a1=0, a=4, x=3, p=151, C(5,0), m=−2, bijectivitatea funcției și a=21.