SUBIECTUL I
- Avem progresia geometrică (bn)n≥1, cu b1=2 și b2=6.
Rația este
q=b1b2=26=3.
Prin urmare,
b3=b2⋅q=6⋅3=18.
Răspuns: 18.
- Funcțiile sunt f(x)=x+7 și g(x)=x−7.
(f∘g)(7)=f(g(7)).
Calculăm:
g(7)=7−7=0,f(0)=0+7=7.
Răspuns: 7.
- Rezolvăm ecuația
2x−1=x−2.
Condițiile de existență și de semn sunt
2x−1≥0
și
x−2≥0.
Rezultă x≥2.
Ridicăm la pătrat:
2x−1=(x−2)2.
Obținem
2x−1=x2−4x+4,
deci
x2−6x+5=0.
Factorizăm:
(x−1)(x−5)=0.
Soluțiile posibile sunt x=1 și x=5, dar numai x=5 verifică x≥2. Verificare:
2⋅5−1=3=5−2.
Răspuns: x=5.
- Mulțimea numerelor naturale de o cifră este
{0,1,2,3,4,5,6,7,8,9},
deci are 10 elemente.
Inegalitatea este
n(n−1)(n−2)(n−3)(n−4)>0.
Pentru n=0,1,2,3,4, produsul este 0, deci nu convine. Pentru n=5,6,7,8,9, toți factorii sunt pozitivi, deci produsul este pozitiv.
Sunt 5 cazuri favorabile din 10 cazuri posibile, deci probabilitatea este
P=105=21.
Răspuns: 21.
- Punctele sunt A(1,1), B(−1,0), C(3,5), D(5,6).
Mijlocul segmentului AC este
M(21+3,21+5)=M(2,3).
Vectorii
BD=(5−(−1),6−0)=(6,6)
și
BM=(2−(−1),3−0)=(3,3)
sunt proporționali, deoarece
BD=2BM.
Prin urmare, punctele B, M și D sunt coliniare.
- Avem x∈(0,π) și
(sinx−cosx)2=2.
Dezvoltăm:
sin2x−2sinxcosx+cos2x=2.
Deoarece sin2x+cos2x=1, obținem
1−2sinxcosx=2,
deci
2sinxcosx=−1.
Astfel,
sin2x=−1.
Cum x∈(0,π), avem 2x∈(0,2π), iar
sin2x=−1⟺2x=23π.
Prin urmare,
x=43π.
Răspuns: x=43π.
SUBIECTUL al II-lea
- Se consideră
I2=(1001),A(a)=(1+2a−2a2a1−2a).
- a) Pentru a=0, avem 20=1, deci
A(0)=(2−110).
Atunci
det(A(0))=2⋅0−1⋅(−1)=1.
Deci det(A(0))=1.
N=(1−11−1).
Atunci N2=O2, iar
A(a)=I2+2aN.
Prin urmare,
A(1)=I2+2N,A(2)=I2+4N.
Calculăm produsul:
A(1)A(2)=(I2+2N)(I2+4N)=I2+6N+8N2=I2+6N.
De asemenea,
A(1)+A(2)=2I2+6N.
Rezultă
A(1)+A(2)−A(1)A(2)=(2I2+6N)−(I2+6N)=I2.
A(m)A(n)=(I2+2mN)(I2+2nN)=I2+(2m+2n)N,
deoarece N2=O2.
Pe de altă parte,
A(m+n)=I2+2m+nN.
Condiția A(m)A(n)=A(m+n) devine
2m+2n=2m+n.
Notăm u=2m și v=2n. Atunci u,v sunt numere naturale pozitive și
u+v=uv.
Echivalent,
uv−u−v=0
și, adăugând 1,
(u−1)(v−1)=1.
Cum u−1 și v−1 sunt numere naturale, rezultă
u−1=v−1=1,
deci
u=v=2.
Astfel,
2m=2,2n=2,
de unde
m=n=1.
- Pe R se definește legea
x∗y=x2+y2+x+y.
(−1)∗(−1)=(−1)2+(−1)2+(−1)+(−1)=1+1−1−1=0.
Deci (−1)∗(−1)=0.
- b) Pentru orice x,y∈R,
x∗y=x2+x+y2+y.
Completăm pătratele:
x2+x=(x+21)2−41
și
y2+y=(y+21)2−41.
Prin urmare,
x∗y=(x+21)2+(y+21)2−21.
x2∗x2≤4.
Folosind definiția legii,
x2∗x2=(x2)2+(x2)2+x2+x2=2x4+2x2.
Inegalitatea devine
2x4+2x2≤4,
adică
x4+x2−2≤0.
Notăm t=x2, cu t≥0. Obținem
t2+t−2≤0
sau
(t+2)(t−1)≤0.
Rezultă
t∈[−2,1].
Cum t=x2≥0, avem
x2∈[0,1],
deci
x∈[−1,1].
Răspuns: [−1,1].
SUBIECTUL al III-lea
- Se consideră funcția
f:(−2,+∞)→R,f(x)=x2+4x−21ln(x+2).
- a) Pentru x∈(−2,+∞), avem x+2>0, deci funcția este derivabilă pe domeniul ei.
f′(x)=2x+4−2(x+2)1.
Aducem la același numitor:
f′(x)=2(x+2)(2x+4)⋅2(x+2)−1.
Cum 2x+4=2(x+2), rezultă
f′(x)=2(x+2)4(x+2)2−1=2(x+2)(2x+4)2−1.
Aplicând formula a2−b2=(a−b)(a+b),
(2x+4)2−1=(2x+3)(2x+5).
Deci
f′(x)=2(x+2)(2x+3)(2x+5).
x2+4x−f(x)=x2+4x−(x2+4x−21ln(x+2))=21ln(x+2).
Prin urmare,
x→+∞limxx2+4x−f(x)=x→+∞limx21ln(x+2).
Justificăm limita prin regula lui l’Hospital:
x→+∞limxln(x+2)=x→+∞lim1x+21=0.
Rezultă
0.
x2+4x+415≥21ln(2x+4),x∈(−2,+∞).
Deoarece
ln(2x+4)=ln(2(x+2))=ln2+ln(x+2),
inegalitatea este echivalentă cu
x2+4x−21ln(x+2)+415−21ln2≥0.
Adică
f(x)≥−415+21ln2.
Studiem minimul funcției f. Din punctul a),
f′(x)=2(x+2)(2x+3)(2x+5).
Pe domeniul (−2,+∞), numitorul este pozitiv. Punctele critice date de numărător sunt
2x+3=0⇒x=−23
și
2x+5=0⇒x=−25,
dar −25∈/(−2,+∞).
Pentru x∈(−2,−23), avem f′(x)<0, iar pentru x∈(−23,+∞), avem f′(x)>0. Deci funcția f are minim în
x=−23.
Calculăm:
f(−23)=(−23)2+4(−23)−21ln(−23+2).
Astfel,
f(−23)=49−6−21ln21=−415+21ln2.
Prin urmare,
f(x)≥−415+21ln2,
ceea ce demonstrează inegalitatea cerută.
- Se consideră funcția
f:R→R,f(x)=1+x2+12.
(x2+1)f(x)=(x2+1)(1+x2+12)=x2+1+2=x2+3.
Deci
∫03(x2+1)f(x)dx=∫03(x2+3)dx.
Calculăm:
∫03(x2+3)dx=[3x3+3x]03=327+9=9+9=18.
Deci
∫03(x2+1)f(x)dx=18.
∫13xf(x)dx=∫13x(1+x2+12)dx.
Așadar,
∫13xf(x)dx=∫13(x+x2+12x)dx.
O primitivă este
2x2+ln(x2+1).
Prin urmare,
∫13xf(x)dx=[2x2+ln(x2+1)]13.
Calculăm:
(29+ln10)−(21+ln2)=4+ln210=4+ln5.
Deci
∫13xf(x)dx=4+ln5.
- c) Fie F o primitivă a funcției f. Pentru orice x∈R,
F(x+1)−F(x)=∫xx+1f(t)dt.
Dar
f(t)=1+t2+12≥1,∀t∈R,
deoarece t2+1>0.
Atunci
F(x+1)−F(x)=∫xx+1f(t)dt≥∫xx+11dt=1.
Rezultă
F(x+1)≥F(x)+1,∀x∈R.
Autoevaluare pentru punctaj maxim
- Am rezolvat toate cele 18 cerințe, în ordinea din subiect.
- Am verificat condițiile de domeniu pentru funcția cu logaritm: x∈(−2,+∞).
- Am folosit forma corectă a matricei A(a), cu 2a, și am justificat complet cazul m=n=1.
- Am justificat coliniaritatea prin vectori proporționali și probabilitatea prin numărarea cazurilor favorabile.
- Am verificat calculele de derivare, limită, monotonie, integrale și demonstrația cu primitiva.