Numerele naturale de două cifre sunt de la 10 la 99, deci sunt 90 de numere. Cele divizibile cu 10 sunt
10,20,30,…,90,
adică 9 numere. Probabilitatea cerută este
P=909=101.
Punctele sunt O(0,0), A(2,4), B(3,a). Dacă O,A,B sunt coliniare, atunci pantele dreptelor OA și OB sunt egale:
2−04−0=3−0a−0.
Prin urmare,
2=3a⟺a=6.
Pentru x=4π,
E(4π)=cos4π+cos2π+cos43π.
Folosind valorile trigonometrice cunoscute,
cos4π=22,cos2π=0,cos43π=−22.
Deci
E(4π)=22+0−22=0.
SUBIECTUL al II-lea
Se consideră
I2=(1001),A(x,y)=(x+3y−2y4yx−3y).
a) Pentru x=1 și y=1,
A(1,1)=(4−24−2).
Prin urmare,
detA(1,1)=4⋅(−2)−4⋅(−2)=−8+8=0.
b) Calculăm determinantul:
detA(x,y)=(x+3y)(x−3y)−4y(−2y).
Astfel,
detA(x,y)=x2−9y2+8y2=x2−y2.
Dacă matricea A(x,y) este inversabilă, atunci detA(x,y)=0, deci
x2−y2=0⟺x2=y2⟺∣x∣=∣y∣.
c) Avem
A(m,n)=(m+3n−2n4nm−3n),
iar
A(−m,n)=(−m+3n−2n4n−m−3n).
Calculăm produsul:
A(m,n)A(−m,n)=(n2−m200n2−m2)=(n2−m2)I2.
Condiția A(m,n)A(−m,n)=I2 devine
n2−m2=1.
Atunci
(n−m)(n+m)=1.
Cum m,n∈Z, avem cazurile:
{n−m=1n+m=1sau{n−m=−1n+m=−1
De aici rezultă
(m,n)=(0,1)sau(m,n)=(0,−1).
Pe A=[0,+∞) se definește
x∘y=4xy−(1−x−y)=4xy−1+x+y.
a) Calculăm:
2∘0=42⋅0−(1−2−0)=40−(−1)=1+1=2.
b) Pentru x∈A, x=0, avem x>0, deci x1>0. Atunci
x∘x1=4x⋅x1−(1−x−x1)=4−1+x+x1=3+x+x1.
Deoarece x>0, din inegalitatea x+x1≥2, rezultă
x∘x1≥3+2=5.
c) Fie m și n numere naturale impare. Atunci
m∘n=4mn−(1−m−n)=4mn−1+m+n.
Numărul 4mn este natural par, iar m+n este par, deoarece suma a două numere impare este pară. Prin urmare,
4mn+m+n
este par, deci
4mn−1+m+n
este impar. În plus, deoarece m,n sunt naturale impare, avem m≥1, n≥1, deci
m∘n=4mn−1+m+n≥41−1+1+1=5,
adică expresia este număr natural. Așadar m∘n este număr natural impar.
SUBIECTUL al III-lea
Se consideră funcția
f:(0,+∞)→R,f(x)=x3−3lnx.
a) Funcția este derivabilă pe (0,+∞), iar
f′(x)=3x2−x3=x3x3−3=x3(x3−1).
Folosind x3−1=(x−1)(x2+x+1), obținem
f′(x)=x3(x−1)(x2+x+1),x∈(0,+∞).
b) Pentru x=1,
f(1)=13−3ln1=1
și, din formula de la punctul anterior,
f′(1)=0.
Ecuația tangentei în punctul de abscisă 1 este
y−f(1)=f′(1)(x−1).
Deci
y−1=0⋅(x−1),
adică
y=1.
c) Trebuie demonstrat că
x3≥3lnx+1,x>0.
Aceasta este echivalent cu
f(x)=x3−3lnx≥1.
Din
f′(x)=x3(x−1)(x2+x+1)
observăm că, pentru x>0, avem x2+x+1>0 și x>0. Prin urmare, semnul lui f′(x) este semnul lui x−1. Rezultă că f este descrescătoare pe (0,1) și crescătoare pe (1,+∞), deci are minim în x=1. Cum
f(1)=1,
obținem
f(x)≥1,x>0.
Prin urmare,
x3≥3lnx+1,x∈(0,+∞).
Se consideră funcția
f:R→R,f(x)=xex.
a) Avem
exf(x)=exxex=x.
Prin urmare,
∫02exf(x)dx=∫02xdx=2x202=24−0=2.
b) Observăm că
f(x)+ex=xex+ex=(x+1)ex.
Dar
(xex)′=ex+xex=(x+1)ex.
Deci
∫−11(f(x)+ex)dx=xex∣−11=e−(−e1)=e+e1=ee2+1.
c) Derivata funcției f(x)=xex este
f′(x)=ex+xex=(x+1)ex.
Cum ex>0 pentru orice x∈R, rezultă că f′(x)<0 pentru x<−1, f′(−1)=0 și f′(x)>0 pentru x>−1. Prin urmare, funcția f are minim global în x=−1, iar
f(−1)=−e1.
Așadar, pentru orice x∈R,
f(x)≥−e1.
Pentru a>0, intervalul [−1−a,−1+a] are lungimea 2a, deci