BacPath
Soluții · Profil Real

Soluții BAC Mate-info 2025 · Sesiunea specială

Varianta 03

Vrei să încerci subiectul mai întâi? ← Înapoi la subiect

SUBIECTUL I

  1. În progresia geometrică (bn)n≥1(b_n)_{n\ge 1}, termenii consecutivi verifică
b3=b2⋅q,b_3=b_2\cdot q,

unde qq este rația. Deoarece b2=20≠0b_2=20\ne 0, avem

q=b3b2=10020=5.q=\frac{b_3}{b_2}=\frac{100}{20}=5.

Atunci

b2=b1⋅q,b_2=b_1\cdot q,

deci

20=5b1⟺b1=4.20=5b_1 \Longleftrightarrow b_1=4.

Prin urmare,

b1=4.\boxed{b_1=4}.
  1. Condiția f(a)=g(a)f(a)=g(a) devine
4a+3=a−3.4a+3=a-3.

Rezultă

4a−a=−3−3⟺3a=−6⟺a=−2.4a-a=-3-3 \Longleftrightarrow 3a=-6 \Longleftrightarrow a=-2.

Așadar,

a=−2.\boxed{a=-2}.
  1. Ecuația este
9x⋅33=3x+2.9^x\cdot 3^3=3^{x+2}.

Scriem 9=329=3^2:

(32)x⋅33=3x+2.(3^2)^x\cdot 3^3=3^{x+2}.

Prin regulile puterilor,

32x⋅33=3x+2⟺32x+3=3x+2.3^{2x}\cdot 3^3=3^{x+2} \Longleftrightarrow 3^{2x+3}=3^{x+2}.

Funcția exponențială de bază 33 este injectivă, deci

2x+3=x+2.2x+3=x+2.

De aici

x=−1.x=-1.

Soluția este

x=−1.\boxed{x=-1}.
  1. Numerele naturale de două cifre sunt
10,11,…,99,10,11,\ldots,99,

deci sunt

99−10+1=9099-10+1=90

de numere.

Numerele pare de două cifre sunt

10,12,14,…,98,10,12,14,\ldots,98,

iar numărul lor este

98−102+1=44+1=45.\frac{98-10}{2}+1=44+1=45.

Probabilitatea cerută este

P=4590=12.P=\frac{45}{90}=\frac12.

Prin urmare,

P=12.\boxed{P=\frac12}.
  1. Avem
OB→=(6,2)\overrightarrow{OB}=(6,2)

și

AC→=(4−1,a−3)=(3,a−3).\overrightarrow{AC}=(4-1,a-3)=(3,a-3).

Condiția ca dreptele ACAC și OBOB să fie paralele este echivalentă cu faptul că vectorii AC→\overrightarrow{AC} și OB→\overrightarrow{OB} sunt coliniari. Așadar,

∣3a−362∣=0.\begin{vmatrix} 3&a-3\\ 6&2 \end{vmatrix} =0.

Calculăm determinantul:

3⋅2−6(a−3)=0.3\cdot 2-6(a-3)=0.

Rezultă

6−6a+18=0⟺24−6a=0⟺a=4.6-6a+18=0 \Longleftrightarrow 24-6a=0 \Longleftrightarrow a=4.

Numărul real cerut este

a=4.\boxed{a=4}.
  1. Triunghiul ABCABC este dreptunghic în AA, deci BCBC este ipotenuza. Din enunț,
BC=AB2.BC=AB\sqrt2.

Aplicăm teorema lui Pitagora:

BC2=AB2+AC2.BC^2=AB^2+AC^2.

Înlocuind BC=AB2BC=AB\sqrt2, obținem

(AB2)2=AB2+AC2,(AB\sqrt2)^2=AB^2+AC^2,

adică

2AB2=AB2+AC2.2AB^2=AB^2+AC^2.

Prin urmare,

AC2=AB2.AC^2=AB^2.

Cum lungimile sunt pozitive, rezultă

AC=AB.AC=AB.

Aria triunghiului dreptunghic este

AABC=AB⋅AC2.\mathcal A_{ABC}=\frac{AB\cdot AC}{2}.

Deoarece aria este 3232 și AB=ACAB=AC, avem

AC22=32.\frac{AC^2}{2}=32.

Rezultă

AC2=64,AC^2=64,

deci

AC=8.\boxed{AC=8}.

SUBIECTUL al II-lea

1.

Se consideră

M(x)=(2x3x−3−x−2x100x+1).M(x)= \begin{pmatrix} 2x&3x&-3\\ -x&-2x&1\\ 0&0&x+1 \end{pmatrix}.
  • a) Pentru x=0x=0,
M(0)=(00−3001001).M(0)= \begin{pmatrix} 0&0&-3\\ 0&0&1\\ 0&0&1 \end{pmatrix}.

Primele două coloane ale matricei M(0)M(0) sunt coloane nule. Prin urmare, determinantul este nul:

det⁡(M(0))=0.\boxed{\det(M(0))=0}.
  • b) Calculăm produsul M(x)M(y)M(x)M(y):
M(x)M(y)=(xy0−3(x+y+1)0xyx+y+100xy+x+y+1).M(x)M(y)= \begin{pmatrix} xy&0&-3(x+y+1)\\ 0&xy&x+y+1\\ 0&0&xy+x+y+1 \end{pmatrix}.

Atunci

M(x)M(y)−xyI3=(00−3(x+y+1)00x+y+100x+y+1).M(x)M(y)-xyI_3= \begin{pmatrix} 0&0&-3(x+y+1)\\ 0&0&x+y+1\\ 0&0&x+y+1 \end{pmatrix}.

Scoatem factor comun x+y+1x+y+1:

M(x)M(y)−xyI3=(x+y+1)(00−3001001).M(x)M(y)-xyI_3 =(x+y+1) \begin{pmatrix} 0&0&-3\\ 0&0&1\\ 0&0&1 \end{pmatrix}.

Dar

(00−3001001)=M(0).\begin{pmatrix} 0&0&-3\\ 0&0&1\\ 0&0&1 \end{pmatrix} =M(0).

Prin urmare,

M(x)M(y)−xyI3=(x+y+1)M(0)\boxed{M(x)M(y)-xyI_3=(x+y+1)M(0)}

pentru orice x,y∈Rx,y\in\mathbb R.

  • c) Folosim relația demonstrată la punctul b).

Pentru M(1)M(x)M(1)M(x), substituim în relația de la b) prima variabilă cu 11 și a doua variabilă cu xx:

M(1)M(x)−xI3=(x+2)M(0),M(1)M(x)-xI_3=(x+2)M(0),

deci

M(1)M(x)=xI3+(x+2)M(0).M(1)M(x)=xI_3+(x+2)M(0).

Pentru M(2)M(x2)M(2)M\left(\frac{x}{2}\right), substituim prima variabilă cu 22 și a doua variabilă cu x2\frac{x}{2}:

M(2)M(x2)−xI3=(2+x2+1)M(0).M(2)M\left(\frac{x}{2}\right)-xI_3 =\left(2+\frac{x}{2}+1\right)M(0).

Astfel,

M(2)M(x2)=xI3+(x2+3)M(0).M(2)M\left(\frac{x}{2}\right) =xI_3+\left(\frac{x}{2}+3\right)M(0).

Scădem cele două egalități:

M(1)M(x)−M(2)M(x2)=(x+2−x2−3)M(0).M(1)M(x)-M(2)M\left(\frac{x}{2}\right) =\left(x+2-\frac{x}{2}-3\right)M(0).

Deci

M(1)M(x)−M(2)M(x2)=(x2−1)M(0).M(1)M(x)-M(2)M\left(\frac{x}{2}\right) =\left(\frac{x}{2}-1\right)M(0).

Condiția din enunț devine

(x2−1)M(0)=2M(0).\left(\frac{x}{2}-1\right)M(0)=2M(0).

Matricea M(0)M(0) nu este matricea nulă, de exemplu elementul de pe poziția (2,3)(2,3) este 11. Comparând acest element, obținem

x2−1=2.\frac{x}{2}-1=2.

Rezultă

x2=3,\frac{x}{2}=3,

deci

x=6.\boxed{x=6}.

2.

Pe R\mathbb R este definită legea

x∗y=5(x−1)(y−1)+1.x*y=5(x-1)(y-1)+1.
  • a) Calculăm direct:
1∗3=5(1−1)(3−1)+1.1*3=5(1-1)(3-1)+1.

Deoarece 1−1=01-1=0, rezultă

1∗3=5⋅0⋅2+1=1.1*3=5\cdot 0\cdot 2+1=1.

Așadar,

1∗3=1.\boxed{1*3=1}.
  • b) Arătăm că e=65e=\frac65 este element neutru. Pentru orice x∈Rx\in\mathbb R,
x∗65=5(x−1)(65−1)+1.x*\frac65 =5(x-1)\left(\frac65-1\right)+1.

Cum

65−1=15,\frac65-1=\frac15,

avem

x∗65=5(x−1)⋅15+1=x−1+1=x.x*\frac65=5(x-1)\cdot \frac15+1=x-1+1=x.

De asemenea,

65∗x=5(65−1)(x−1)+1=5⋅15(x−1)+1=x.\frac65*x =5\left(\frac65-1\right)(x-1)+1 =5\cdot \frac15(x-1)+1=x.

Prin urmare,

e=65\boxed{e=\frac65}

este elementul neutru al legii ∗*.

  • c) Legea este comutativă, deoarece formula
x∗y=5(x−1)(y−1)+1x*y=5(x-1)(y-1)+1

este simetrică în xx și yy. Astfel, numărul m25\frac{m}{25} este simetricul elementului nn dacă

n∗m25=e=65.n*\frac{m}{25}=e=\frac65.

Scriem condiția:

5(n−1)(m25−1)+1=65.5(n-1)\left(\frac{m}{25}-1\right)+1=\frac65.

Deoarece

m25−1=m−2525,\frac{m}{25}-1=\frac{m-25}{25},

rezultă

5(n−1)⋅m−2525+1=65.5(n-1)\cdot \frac{m-25}{25}+1=\frac65.

Simplificăm:

(n−1)(m−25)5+1=65.\frac{(n-1)(m-25)}{5}+1=\frac65.

Prin urmare,

(n−1)(m−25)5=15,\frac{(n-1)(m-25)}{5}=\frac15,

deci

(n−1)(m−25)=1.(n-1)(m-25)=1.

Factorii n−1n-1 și m−25m-25 sunt numere întregi. Cum produsul lor este 11, avem cazurile:

{n−1=1,m−25=1,sau{n−1=−1,m−25=−1.\begin{cases} n-1=1,\\ m-25=1, \end{cases} \quad\text{sau}\quad \begin{cases} n-1=-1,\\ m-25=-1. \end{cases}

Din primul caz obținem

n=2,m=26.n=2,\qquad m=26.

Din al doilea caz obținem

n=0,m=24.n=0,\qquad m=24.

Ambele perechi sunt formate din numere naturale. Așadar,

(m,n)∈{(26,2),(24,0)}.\boxed{(m,n)\in\{(26,2),(24,0)\}}.

SUBIECTUL al III-lea

1.

Se consideră funcția

f:(0,+∞)→R,f(x)=2x−2+ln⁡xx.f:(0,+\infty)\to\mathbb R,\qquad f(x)=\frac{2x-2+\ln x}{x}.
  • a) Pentru x∈(0,+∞)x\in(0,+\infty), scriem
f(x)=2−2x+ln⁡xx.f(x)=2-\frac{2}{x}+\frac{\ln x}{x}.

Derivăm termen cu termen:

(2)′=0,(−2x)′=2x2.\left(2\right)'=0,\qquad \left(-\frac{2}{x}\right)'=\frac{2}{x^2}.

Pentru ultimul termen,

(ln⁡xx)′=1x⋅x−ln⁡x⋅1x2=1−ln⁡xx2.\left(\frac{\ln x}{x}\right)' =\frac{\frac1x\cdot x-\ln x\cdot 1}{x^2} =\frac{1-\ln x}{x^2}.

Prin urmare,

f′(x)=2x2+1−ln⁡xx2=3−ln⁡xx2.f'(x)=\frac{2}{x^2}+\frac{1-\ln x}{x^2} =\frac{3-\ln x}{x^2}.

Așadar,

f′(x)=3−ln⁡xx2,x∈(0,+∞).\boxed{f'(x)=\frac{3-\ln x}{x^2}},\qquad x\in(0,+\infty).
  • b) Trebuie să calculăm
lim⁡x→1f(x)ln⁡x.\lim_{x\to 1}\frac{f(x)}{\ln x}.

Avem

lim⁡x→1f(x)=f(1)=2−2+ln⁡11=0\lim_{x\to1}f(x)=f(1)=\frac{2-2+\ln 1}{1}=0

și

lim⁡x→1ln⁡x=0,\lim_{x\to1}\ln x=0,

deci este o formă nedeterminată de tip 00\frac00. Aplicăm regula lui l’Hôpital:

lim⁡x→1f(x)ln⁡x=lim⁡x→1f′(x)(ln⁡x)′.\lim_{x\to1}\frac{f(x)}{\ln x} =\lim_{x\to1}\frac{f'(x)}{(\ln x)'}.

Folosind rezultatul de la punctul a),

f′(x)(ln⁡x)′=3−ln⁡xx21x=3−ln⁡xx.\frac{f'(x)}{(\ln x)'} =\frac{\frac{3-\ln x}{x^2}}{\frac1x} =\frac{3-\ln x}{x}.

Prin urmare,

lim⁡x→1f(x)ln⁡x=lim⁡x→13−ln⁡xx=3−01=3.\lim_{x\to1}\frac{f(x)}{\ln x} =\lim_{x\to1}\frac{3-\ln x}{x} =\frac{3-0}{1}=3.

Deci

lim⁡x→1f(x)ln⁡x=3.\boxed{\lim_{x\to1}\frac{f(x)}{\ln x}=3}.
  • c) Pentru x∈(0,+∞)x\in(0,+\infty), avem
f′(x)=3−ln⁡xx2.f'(x)=\frac{3-\ln x}{x^2}.

Cum x2>0x^2>0, semnul derivatei este semnul lui 3−ln⁡x3-\ln x. Astfel,

3−ln⁡x=0⟺ln⁡x=3⟺x=e3.3-\ln x=0 \Longleftrightarrow \ln x=3 \Longleftrightarrow x=e^3.

Rezultă că ff este strict crescătoare pe (0,e3)(0,e^3) și strict descrescătoare pe (e3,+∞)(e^3,+\infty).

Calculăm valoarea maximă:

f(e3)=2e3−2+ln⁡(e3)e3=2e3−2+3e3=2e3+1e3=2+1e3.f(e^3)=\frac{2e^3-2+\ln(e^3)}{e^3} =\frac{2e^3-2+3}{e^3} =\frac{2e^3+1}{e^3} =2+\frac{1}{e^3}.

Deoarece e>1e>1, avem

0<1e3<1,0<\frac1{e^3}<1,

deci

2<2+1e3<3.2<2+\frac1{e^3}<3.

Mai mult,

lim⁡x→0+f(x)=−∞,\lim_{x\to0^+}f(x)=-\infty,

iar funcția este continuă pe (0,+∞)(0,+\infty). Prin urmare, ecuația f(x)=mf(x)=m are cel puțin o soluție pentru orice

m≤2+1e3.m\le 2+\frac1{e^3}.

Cel mai mare număr întreg cu această proprietate este

m=2.\boxed{m=2}.

Verificare: pentru m=2m=2,

f(x)=2⟺2x−2+ln⁡xx=2⟺ln⁡x=2,f(x)=2 \Longleftrightarrow \frac{2x-2+\ln x}{x}=2 \Longleftrightarrow \ln x=2,

de unde x=e2x=e^2, care aparține domeniului.

2.

Se consideră funcția

f:R→R,f(x)=x+4ex.f:\mathbb R\to\mathbb R,\qquad f(x)=\frac{x+4}{e^x}.
  • a) Avem
f(x)ex=x+4ex⋅ex=x+4.f(x)e^x=\frac{x+4}{e^x}\cdot e^x=x+4.

Prin urmare,

∫02f(x)ex dx=∫02(x+4) dx.\int_0^2 f(x)e^x\,dx =\int_0^2 (x+4)\,dx.

Calculăm:

∫02(x+4) dx=[x22+4x]02=(42+8)−0=10.\int_0^2 (x+4)\,dx =\left[\frac{x^2}{2}+4x\right]_0^2 =\left(\frac{4}{2}+8\right)-0 =10.

Așadar,

∫02f(x)ex dx=10.\boxed{\int_0^2 f(x)e^x\,dx=10}.
  • b) Calculăm
∫01f(x) dx=∫01(x+4)e−x dx.\int_0^1 f(x)\,dx =\int_0^1 (x+4)e^{-x}\,dx.

Observăm că

(−(x+5)e−x)′=−e−x+(x+5)e−x=(x+4)e−x.\left(-(x+5)e^{-x}\right)' =-e^{-x}+(x+5)e^{-x} =(x+4)e^{-x}.

Deci

∫01(x+4)e−x dx=[−(x+5)e−x]01.\int_0^1 (x+4)e^{-x}\,dx =\left[-(x+5)e^{-x}\right]_0^1.

Calculăm:

[−(x+5)e−x]01=−6e−1−(−5e0)=−6e+5.\left[-(x+5)e^{-x}\right]_0^1 =-6e^{-1}-\left(-5e^0\right) =-\frac6e+5.

Prin urmare,

∫01f(x) dx=5−6e.\boxed{\int_0^1 f(x)\,dx=5-\frac6e}.
  • c) Pentru fiecare n∈N∗n\in\mathbb N^*,
In=∫01xnf(x) dx.I_n=\int_0^1 \frac{x^n}{f(x)}\,dx.

Deoarece

f(x)=x+4ex,f(x)=\frac{x+4}{e^x},

iar x+4>0x+4>0 și ex>0e^x>0 pe [0,1][0,1], integralele sunt bine definite.

Calculăm:

In+1+4In=∫01xn+1f(x) dx+4∫01xnf(x) dx.I_{n+1}+4I_n =\int_0^1 \frac{x^{n+1}}{f(x)}\,dx +4\int_0^1 \frac{x^n}{f(x)}\,dx.

Prin liniaritatea integralei,

In+1+4In=∫01xn+1+4xnf(x) dx.I_{n+1}+4I_n =\int_0^1 \frac{x^{n+1}+4x^n}{f(x)}\,dx.

Factorizăm:

xn+1+4xn=xn(x+4).x^{n+1}+4x^n=x^n(x+4).

Atunci

In+1+4In=∫01xn(x+4)x+4ex dx=∫01xnex dx.I_{n+1}+4I_n =\int_0^1 \frac{x^n(x+4)}{\frac{x+4}{e^x}}\,dx =\int_0^1 x^n e^x\,dx.

Pentru x∈[0,1]x\in[0,1], avem

ex≤e.e^x\le e.

De asemenea, xn≥0x^n\ge 0, deci

xnex≤exn.x^n e^x\le e x^n.

Prin urmare,

In+1+4In≤e∫01xn dx.I_{n+1}+4I_n \le e\int_0^1 x^n\,dx.

Calculăm

∫01xn dx=[xn+1n+1]01=1n+1.\int_0^1 x^n\,dx=\left[\frac{x^{n+1}}{n+1}\right]_0^1=\frac1{n+1}.

Rezultă

In+1+4In≤en+1,\boxed{I_{n+1}+4I_n\le \frac{e}{n+1}},

pentru orice n∈N∗n\in\mathbb N^*.

Autoevaluare pentru punctaj maxim

  • Toate cele 18 subpuncte au fost rezolvate în ordinea din subiect.
  • Au fost verificate condițiile de definiție pentru logaritmi, funcția exponențială, integralele cu 1f(x)\frac{1}{f(x)} și lungimile din geometrie.
  • La matrice s-au calculat explicit determinantul nul, produsul M(x)M(y)M(x)M(y) și ecuația matricială folosind relația demonstrată.
  • La legea de compoziție s-au verificat elementul neutru bilateral și condiția de simetric prin raportare la elementul neutru.
  • La studiul funcției s-au justificat derivata, monotonia, valoarea maximă și alegerea celui mai mare număr întreg.
  • Integralele și inegalitatea cu InI_n au fost calculate cu pași expliciți, iar rezultatele finale sunt simplificate și marcate clar.