Funcția exponențială de bază 2 este injectivă, deci
2x+1=7.
Prin urmare,
2x=6⟺x=3.
Soluția este
x=3.
Un număr natural este divizibil cu 5 dacă ultima cifră este 0 sau 5. Cifrele disponibile sunt
A={1,2,3,4,5,6},
deci cifra unităților trebuie să fie 5.
Cifra sutelor se poate alege dintre
{1,2,3,4,6},
deci avem 5 alegeri. După alegerea cifrei sutelor, cifra zecilor se poate alege dintre cele 4 cifre rămase, diferite de cifra sutelor și de 5.
Prin regula produsului, numărul cerut este
5⋅4=20.
Răspuns:
20.
Punctele sunt
A(0,1),B(2,0),C(4,6).
Panta dreptei BC este
mBC=4−26−0=26=3.
Dreapta d este paralelă cu BC, deci are aceeași pantă 3. Cum trece prin A(0,1), ecuația ei este
y−1=3(x−0).
Rezultă
y=3x+1.
Așadar,
d:y=3x+1.
Avem
E(x)=tgx⋅(cos43x)2−cos2x,x∈(0,2π).
Valoarea 3π aparține intervalului (0,2π), deci expresia este definită. Calculăm:
E(3π)=tg3π⋅(cos123π)2−cos6π.
Cum
tg3π=3,cos4π=22,cos6π=23,
obținem
E(3π)=3⋅(22)2−23=3⋅21−23=0.
Prin urmare,
E(3π)=0.
SUBIECTUL al II-lea
1.
Se consideră
A(a)=a021a4−211
și sistemul
⎩⎨⎧ax+y−2z=4,ay+z=1,2x+4y+z=4.
a) Pentru a=1,
A(1)=102114−211.
Calculăm determinantul:
detA(1)=102114−211.
Dezvoltând după prima linie,
detA(1)=1(1⋅1−1⋅4)−1(0⋅1−1⋅2)+(−2)(0⋅4−1⋅2).
Deci
detA(1)=−3+2+4=3.
Prin urmare,
detA(1)=3.
b) Matricea coeficienților sistemului este chiar A(a). Calculăm determinantul general:
detA(a)=a021a4−211.
Dezvoltând după prima linie,
detA(a)=a(a⋅1−1⋅4)−1(0⋅1−1⋅2)+(−2)(0⋅4−a⋅2).
Rezultă
detA(a)=a(a−4)+2+4a=a2+2.
Pentru orice a∈R,
a2+2>0.
Așadar, determinantul matricei coeficienților este nenul pentru orice a∈R, deci sistemul are soluție unică pentru orice număr real a.
c) Notăm soluția unică prin (x0,y0,z0). Din punctul b),
Δ=detA(a)=a2+2.
Aplicăm regula lui Cramer pentru necunoscuta y. Înlocuim coloana a doua a matricei coeficienților cu termenii liberi:
Δy=a02414−211.
Calculăm:
Δy=a(1⋅1−1⋅4)−4(0⋅1−1⋅2)+(−2)(0⋅4−1⋅2).
Deci
Δy=−3a+8+4=12−3a.
Prin urmare,
y0=ΔΔy=a2+212−3a=a2+23(4−a).
Condiția y0≥1 devine
a2+212−3a≥1.
Deoarece a2+2>0, putem înmulți fără a schimba sensul inegalității:
12−3a≥a2+2.
Rezultă
10−3a−a2≥0⟺a2+3a−10≤0.
Factorizăm:
a2+3a−10=(a+5)(a−2).
Inegalitatea
(a+5)(a−2)≤0
este adevărată pentru
a∈[−5,2].
Mulțimea cerută este
[−5,2].
2.
Pe R este definită legea
x∗y=4−21(x−4)(y−4).
a) Calculăm:
6∗7=4−21(6−4)(7−4).
Deci
6∗7=4−21⋅2⋅3=4−3=1.
Prin urmare,
6∗7=1.
b) Avem
x∗(x+4)=4−21(x−4)((x+4)−4).
Cum (x+4)−4=x, rezultă
x∗(x+4)=4−21x(x−4).
Condiția x∗(x+4)=6 devine
4−21x(x−4)=6.
Atunci
−21(x2−4x)=2.
Înmulțind cu −2, obținem
x2−4x=−4.
Deci
x2−4x+4=0⟺(x−2)2=0.
Soluția este
x=2.
c) Definim
φ(x)=24−x.
Pentru orice x,y∈R,
φ(x∗y)=24−(4−21(x−4)(y−4))=4(x−4)(y−4).
Dar
φ(x)φ(y)=24−x⋅24−y=4(x−4)(y−4).
Așadar,
φ(x∗y)=φ(x)φ(y).
Cum legea este asociativă, pentru m∗n∗p=3 avem
φ(m)φ(n)φ(p)=φ(3).
Deoarece
φ(3)=24−3=21,
rezultă
24−m⋅24−n⋅24−p=21.
Deci
(4−m)(4−n)(4−p)=4.
Notăm
a=4−m,b=4−n,c=4−p.
Din m<n<p rezultă
a>b>c,
iar condiția devine
abc=4.
Numerele a,b,c sunt divizori întregi nenuli ai lui 4. Dacă toate ar fi pozitive și distincte, singurele posibilități ar fi 1,2,4, cu produsul 8, deci acest caz nu convine.
Produsul este pozitiv, deci rămâne cazul cu un factor pozitiv și doi factori negativi. Cum a>b>c, factorul pozitiv este a. Analizăm valorile posibile ale lui a:
a∈{1,2,4}.
Dacă a=1, atunci bc=4, cu b>c negative, deci
b=−1,c=−4.
Obținem
m=4−a=3,n=4−b=5,p=4−c=8.
Dacă a=2, atunci bc=2, cu b>c negative, deci
b=−1,c=−2.
Obținem
m=4−a=2,n=4−b=5,p=4−c=6.
Dacă a=4, atunci bc=1, ceea ce ar impune b=c=−1, imposibil deoarece b>c.
Tripletele cerute sunt
(m,n,p)∈{(2,5,6),(3,5,8)}.
SUBIECTUL al III-lea
1.
Se consideră funcția
f:R→R,f(x)=(x−5)x2+2.
a) Pentru orice x∈R, avem x2+2>0, deci funcția este derivabilă pe R. Derivăm produsul:
f′(x)=(x−5)′x2+2+(x−5)(x2+2)′.
Avem
(x−5)′=1
și
(x2+2)′=2x2+22x=x2+2x.
Prin urmare,
f′(x)=x2+2+(x−5)x2+2x.
Aducem la același numitor:
f′(x)=x2+2x2+2+x(x−5).
Numărătorul este
x2+2+x2−5x=2x2−5x+2.
Deci
f′(x)=x2+22x2−5x+2,x∈R.
b) Din punctul a),
f′(x)=x2+22x2−5x+2.
Numitorul este strict pozitiv pentru orice x∈R, deci semnul lui f′(x) este semnul numărătorului
2x2−5x+2.
Factorizăm:
2x2−5x+2=(2x−1)(x−2).
Punctele critice sunt
x=21,x=2.
Cum parabola 2x2−5x+2 are coeficientul lui x2 pozitiv, rezultă:
Toate cele 18 subpuncte au fost rezolvate în ordinea din subiect.
Condițiile de definiție au fost verificate unde contează: logaritmii la x>0, radicalul x2+2, valoarea 3π∈(0,2π) și numitorul 1+ln2x>0.
La sistemul liniar s-a folosit determinantul detA(a)=a2+2>0, deci unicitatea este justificată pentru orice a∈R, iar condiția pentru y0 a fost rezolvată complet.
Pentru legea de compoziție s-au verificat calculul direct, ecuația în x și tripletele naturale prin transformarea multiplicativă φ(x)=24−x.
La analiza funcției au fost justificate derivata, semnul derivatei, intervalele de monotonie și limita exponențială prin logaritmare.
Integralele și inegalitatea cu In au fost calculate cu pași expliciți, iar rezultatele finale sunt simplificate și marcate clar.