SUBIECTUL I
- Se dau
z1=4+i,z2=2−4i.
Calculăm:
i⋅z1+z2=i(4+i)+(2−4i).
Deoarece i2=−1, avem
i(4+i)+(2−4i)=4i+i2+2−4i=2+i2=2−1=1.
Prin urmare,
i⋅z1+z2=1.
- Punctul A(a,5) aparține graficului funcției dacă și numai dacă
f(a)=5.
Cum f(x)=x2−3x+5, obținem
a2−3a+5=5.
Rezultă
a2−3a=0⟺a(a−3)=0.
Deci
a∈{0,3}.
- Ecuația este
log6(7x−5)=log6(x+1)+logx61.
Condițiile de existență sunt
7x−5>0,x+1>0,x>0,x=1.
Așadar
x>75,x=1.
Folosind formula schimbării bazei,
logx61=log6x.
Ecuația devine
log6(7x−5)=log6(x+1)+log6x=log6(x(x+1)).
Baza 6 este pozitivă și diferită de 1, deci logaritmul este injectiv:
7x−5=x(x+1).
Obținem
x2+x−7x+5=0⟺x2−6x+5=0⟺(x−1)(x−5)=0.
Soluțiile ecuației algebrice sunt x=1 și x=5, dar x=1 nu aparține domeniului ecuației inițiale. Prin urmare,
x=5.
- Numerele naturale de două cifre sunt de la 10 la 99, deci sunt
99−10+1=90
cazuri posibile.
Multiplii impari ai lui 9, de două cifre, sunt
27, 45, 63, 81, 99.
Avem 5 cazuri favorabile. Probabilitatea cerută este
905=181.
Răspuns:
181.
- Avem
O(0,0),B(2,4),
deci
OB=(2,4).
De asemenea,
A(2,0),C(5,a),
deci
AC=(5−2,a−0)=(3,a).
Dreptele OB și AC sunt paralele dacă vectorii (2,4) și (3,a) sunt coliniari:
23=4a.
Rezultă
2a=12,
deci
a=6.
- În triunghiul ABC, unghiul B este unghiul dintre laturile AB și BC. Se dă
AB=6,BC=10,cosB=54.
Cum B∈(0,π), avem sinB>0. Prin urmare,
sinB=1−cos2B=1−(54)2=1−2516=259=53.
Aria triunghiului este
AABC=21⋅AB⋅BC⋅sinB=21⋅6⋅10⋅53.
Calculăm:
AABC=30⋅53=18.
Deci
AABC=18.
SUBIECTUL al II-lea
1.
Se consideră
I3=100010001,A=0−1000−1100
și
B(x)=10−xx100x1,x∈R.
- a) Determinantul matricei A este
detA=0−1000−1100.
Dezvoltăm după prima linie:
detA=1⋅−100−1=1⋅((−1)(−1)−0⋅0)=1.
Prin urmare,
detA=1.
B(x)A=10−xx100x10−1000−1100.
Rezultă
B(x)A=−x−100−x−110−x.
Atunci
A−B(x)A=0−1000−1100−−x−100−x−110−x.
Prin scădere,
A−B(x)A=x000x000x=xI3.
Deci
A−B(x)A=xI3,∀x∈R.
A2=0−1000−11002=001−1000−10.
Apoi
A3=A2A=100010001=I3.
Deoarece A3=I3, rezultă
A−1=A2.
Din relația
A⋅C(x)=B(x)
obținem
C(x)=A−1B(x)=A2B(x).
Calculăm:
C(x)=001−1000−1010−xx100x1=0x1−10x−x−10.
Analog,
C(y)=0y1−10y−y−10.
Prin urmare,
C(x)−C(y)=0x−y000x−yy−x00.
Pe de altă parte,
(y−x)A=(y−x)0−1000−1100=0x−y000x−yy−x00.
Deci
C(x)−C(y)=(y−x)A,∀x,y∈R.
2.
Pe R este definită legea
x∗y=x2y+xy2+x+y.
1∗3=12⋅3+1⋅32+1+3.
Astfel,
1∗3=3+9+1+3=16.
Deci
1∗3=16.
- b) Cerem x=0 și
x∗x2=9x.
Calculăm membrul stâng:
x∗x2=x2⋅x2+x(x2)2+x+x2.
Cum x=0,
x∗x2=2x+x4+x+x2=3x+x6.
Ecuația devine
3x+x6=9x.
Înmulțim cu x=0:
3x2+6=9x2.
Rezultă
6=6x2⟺x2=1.
Prin urmare,
x∈{−1,1}.
- c) Pentru m,n∈Z, avem
m∗n=m2n+mn2+m+n.
Factorizăm:
m2n+mn2+m+n=mn(m+n)+(m+n)=(m+n)(mn+1).
Condiția m∗n=1 devine
(m+n)(mn+1)=1.
Fiind produs de numere întregi egal cu 1, avem două cazuri:
{m+n=1,mn+1=1sau{m+n=−1,mn+1=−1.
În primul caz,
m+n=1,mn=0.
Numerele m și n sunt rădăcinile ecuației
t2−t=0⟺t(t−1)=0,
deci {m,n}={0,1}. Cum m≤n, obținem
(m,n)=(0,1).
În al doilea caz,
m+n=−1,mn=−2.
Numerele m și n sunt rădăcinile ecuației
t2+t−2=0⟺(t+2)(t−1)=0.
Deci {m,n}={−2,1}. Cum m≤n, obținem
(m,n)=(−2,1).
Perechile cerute sunt
(m,n)∈{(−2,1),(0,1)}.
SUBIECTUL al III-lea
1.
Se consideră funcția
f:(0,+∞)→R,f(x)=x3lnx.
f(x)=(lnx)⋅x−3.
Funcția este derivabilă pe (0,+∞). Folosind regula produsului,
f′(x)=x1⋅x−3+(lnx)(−3)x−4.
Deci
f′(x)=x−4−3(lnx)x−4=x41−3lnx.
Prin urmare,
f′(x)=x41−3lnx,x∈(0,+∞).
- b) Asimptota orizontală spre +∞ se obține din limita
x→+∞limf(x)=x→+∞limx3lnx.
Deoarece funcția putere x3 crește mai repede decât lnx,
x→+∞limx3lnx=0.
Deci asimptota orizontală spre +∞ este
y=0.
- c) Ecuația f(x)=m are cel puțin o soluție dacă și numai dacă m aparține imaginii funcției f.
Din punctul a),
f′(x)=x41−3lnx.
Cum x4>0 pentru orice x>0, semnul lui f′(x) este semnul lui 1−3lnx. Avem
1−3lnx=0⟺lnx=31⟺x=e1/3.
Rezultă că f este crescătoare pe (0,e1/3] și descrescătoare pe [e1/3,+∞).
Calculăm limitele la capetele domeniului:
x→0+limx3lnx=−∞,x→+∞limx3lnx=0.
Valoarea maximă se atinge pentru x=e1/3:
f(e1/3)=(e1/3)3ln(e1/3)=e31=3e1.
Prin continuitate și monotonia stabilită, imaginea funcției este
f((0,+∞))=(−∞,3e1].
Prin urmare, ecuația f(x)=m are cel puțin o soluție pentru
m∈(−∞,3e1].
2.
Se consideră funcția
f:R→R,f(x)=ex+x2−1.
f(x)−ex=x2−1.
Prin urmare,
∫14(f(x)−ex)dx=∫14(x2−1)dx.
Calculăm:
∫14(x2−1)dx=[3x3−x]14.
Astfel,
(364−4)−(31−1)=(364−312)−(31−33)=352−(−32)=354=18.
Deci
∫14(f(x)−ex)dx=18.
f(x)−x2=ex−1.
Pe intervalul [1,2], avem ex−1>0, deci integrala este bine definită. Atunci
∫12f(x)−x2exdx=∫12ex−1exdx.
Folosim substituția
u=ex−1,du=exdx.
Rezultă
∫12ex−1exdx=[ln(ex−1)]12.
Prin urmare,
[ln(ex−1)]12=ln(e2−1)−ln(e−1).
Deoarece
e2−1=(e−1)(e+1),
obținem
ln(e2−1)−ln(e−1)=lne−1e2−1=ln(e+1).
Deci
∫12f(x)−x2exdx=ln(e+1).
f(x)+1=ex+x2.
Pentru x∈[0,1], sunt adevărate inegalitățile
x≥0,x2≥0,ex>0.
De aici
ex+x2≥ex>0.
Împărțind numărul nenegativ x la numitori pozitivi, obținem
ex+x2x≤exx=xe−x.
Prin urmare,
∫01f(x)+1xdx=∫01ex+x2xdx≤∫01xe−xdx.
Calculăm integrala din dreapta prin părți. Luăm
u=x,dv=e−xdx,
deci
du=dx,v=−e−x.
Atunci
∫01xe−xdx=[−xe−x]01+∫01e−xdx.
Mai departe,
[−xe−x]01=−e1
și
∫01e−xdx=[−e−x]01=1−e1.
Prin urmare,
∫01xe−xdx=−e1+1−e1=1−e2.
Rezultă
∫01f(x)+1xdx≤1−e2.
Autoevaluare pentru punctaj maxim
- Toate cele 18 subpuncte au fost rezolvate în ordinea din subiect.
- Au fost verificate condițiile de existență pentru logaritmi, baza logaritmului logx6, domeniul funcției lnx/x3 și numitorii din integrale.
- La numere complexe, probabilitate, vectori și trigonometrie au fost arătate calculele intermediare necesare pentru punctaj complet.
- La matrice s-au calculat explicit determinantul, produsul B(x)A, inversa lui A prin relația A3=I3 și forma matricei C(x).
- La legea de compoziție s-au tratat restricția x=0, factorizarea (m+n)(mn+1) și ordonarea perechilor întregi cu m≤n.
- La analiza funcției s-au justificat derivata, monotonia, limitele, valoarea maximă și imaginea funcției.
- Integralele au fost calculate sau majorate cu pași expliciți, iar rezultatele finale sunt simplificate și marcate clar.