este echivalentă, prin aplicarea funcției injective φ, cu
(1−x)(1+x)(1+x2)=1−x2.
Deci
(1−x2)(1+x2)=1−x2.
Mutând totul în aceeași parte:
(1−x2)(1+x2)−(1−x2)=0(1−x2)x2=0.
Rezultă
x2=0sau1−x2=0,
deci
x∈{−1,0,1}.
SUBIECTUL al III-lea
1.
Se consideră funcția
f:(1,+∞)→R,f(x)=(x−1)24x3.
a) Pentru x∈(1,+∞), derivăm folosind regula raportului:
f′(x)=(x−1)412x2(x−1)2−4x3⋅2(x−1).
Scoatem factor comun 4x2(x−1):
f′(x)=(x−1)44x2(x−1)(3(x−1)−2x).
Cum
3(x−1)−2x=x−3,
rezultă
f′(x)=(x−1)34x2(x−3),x∈(1,+∞).
b) Determinăm asimptota oblică prin împărțirea polinomială:
(x−1)24x3=x2−2x+14x3=4x+8+(x−1)212x−8.
Deoarece
x→+∞lim(x−1)212x−8=0,
asimptota oblică spre +∞ este
y=4x+8.
c) Funcția f este continuă pe (1,+∞), iar
f′(x)=(x−1)34x2(x−3).
Pentru x∈(1,+∞), avem 4x2>0 și (x−1)3>0, deci semnul lui f′(x) este semnul lui x−3. Rezultă că f este strict descrescătoare pe (1,3) și strict crescătoare pe (3,+∞).
Mai mult,
x→1+limf(x)=+∞,f(3)=(3−1)24⋅27=27,
și
x→+∞limf(x)=+∞.
Astfel, pe intervalul (1,3), funcția ia strict descrescător toate valorile din (27,+∞), iar pe intervalul (3,+∞), funcția ia strict crescător toate valorile din (27,+∞).
Prin urmare, pentru orice m∈(27,+∞), ecuația
f(x)=m
are exact o soluție în (1,3) și exact o soluție în (3,+∞), deci are exact două soluții pe (1,+∞).
2.
Se consideră funcția
f:(0,+∞)→R,f(x)=x+1+xlnx.
a) Deoarece
f(x)−xlnx=x+1,
avem
∫13(f(x)−xlnx)dx=∫13(x+1)dx.
Calculăm:
∫13(x+1)dx=[2x2+x]13=(29+3)−(21+1)=6.
b) Deoarece
f(x)−x−1=xlnx,
rezultă
∫1e(f(x)−x−1)dx=∫1exlnxdx.
Prin integrare prin părți, cu u=lnx, dv=xdx, obținem
∫xlnxdx=2x2lnx−∫2x2⋅x1dx=2x2lnx−4x2.
Prin urmare,
∫1exlnxdx=[2x2lnx−4x2]1e.
La x=e, valoarea este
2e2−4e2=4e2,
iar la x=1, valoarea este
0−41=−41.
Deci
∫1e(f(x)−x−1)dx=4e2−(−41)=4e2+1.
c) Avem
f(x)−xlnx=x+1,
deci
g(x)=(x+1)21,x∈[1,3].
Volumul corpului obținut prin rotația graficului în jurul axei Ox este
V=π∫13g2(x)dx=π∫13(x+1)41dx.
Calculăm:
∫(x+1)41dx=∫(x+1)−4dx=−3(x+1)31.
Astfel,
V=π[−3(x+1)31]13=π(−3⋅431+3⋅231).
Deci
V=π(−1921+241)=π⋅1927=1927π.
Conform enunțului,
1927π=24a7π.
Cum a=0, putem simplifica 7π:
1921=24a1.
Rezultă
24a=192,
de unde
a=8.
Autoevaluare pentru punctaj maxim
Toate cele 18 subpuncte au fost rezolvate în ordinea din subiect.
Au fost verificate condițiile de definiție pentru logaritm, inversabilitate și intervalele funcțiilor.
La matrice s-au calculat explicit determinantul și egalitatea matricială cerută.
La legea de compoziție s-a verificat elementul neutru bilateral și s-a folosit o transformare injectivă pentru ecuația compusă.
La studiul funcției s-au justificat derivata, asimptota oblică, monotonia, limitele și numărul exact de soluții.
Integralele și volumul de rotație au fost calculate cu formulele corespunzătoare și rezultatele finale au fost simplificate.