BacPath
Soluții · Profil Real

Soluții BAC Mate-info 2023 · Iunie–Iulie

Varianta 01

Vrei să încerci subiectul mai întâi? ← Înapoi la subiect

SUBIECTUL I

  1. Se consideră z=3+iz=3+i. Atunci
z−2i=3+i−2i=3−i.z-2i=3+i-2i=3-i.

Prin urmare,

z(z−2i)=(3+i)(3−i)=32−i2=9−(−1)=10.z(z-2i)=(3+i)(3-i)=3^2-i^2=9-(-1)=10.
  1. Pentru orice x∈Rx\in\mathbb{R},
f(2x)=5⋅2x+1=10x+1,2f(x)=2(5x+1)=10x+2.f(2x)=5\cdot 2x+1=10x+1,\qquad 2f(x)=2(5x+1)=10x+2.

Deci

f(2x)−2f(x)=10x+1−(10x+2)=−1.f(2x)-2f(x)=10x+1-(10x+2)=-1.
  1. Ecuația este
x3−2x+23=x.\sqrt[3]{x^3-2x+2}=x.

Funcția u↦u3u\mapsto u^3 este injectivă pe R\mathbb{R}, deci putem ridica la puterea a treia fără a introduce soluții false:

x3−2x+2=x3.x^3-2x+2=x^3.

Rezultă

−2x+2=0⟺x=1.-2x+2=0 \Longleftrightarrow x=1.

Verificare:

13−2⋅1+23=13=1.\sqrt[3]{1^3-2\cdot 1+2}=\sqrt[3]{1}=1.

Soluția este x=1x=1.

  1. Mulțimea numerelor naturale de două cifre este
A={10,11,…,99},A=\{10,11,\ldots,99\},

deci are 9090 de elemente. Condiția ca n+5n+5 să fie multiplu de 1010 este

n+5≡0(mod10)⟺n≡5(mod10).n+5\equiv 0\pmod {10}\Longleftrightarrow n\equiv 5\pmod {10}.

Numerele de două cifre care se termină în cifra 55 sunt

15,25,35,45,55,65,75,85,95,15,25,35,45,55,65,75,85,95,

adică 99 numere favorabile. Probabilitatea este

P=990=110.P=\frac{9}{90}=\frac{1}{10}.
  1. Punctele sunt A(4,0)A(4,0) și B(5,4)B(5,4). Panta dreptei ABAB este
mAB=4−05−4=4.m_{AB}=\frac{4-0}{5-4}=4.

Dreapta dd trece prin O(0,0)O(0,0) și este paralelă cu ABAB, deci are aceeași pantă:

d: y=4x.d:\ y=4x.
  1. Triunghiul ABCABC este isoscel și dreptunghic în AA, deci catetele sunt egale. Notăm
AB=AC=a.AB=AC=a.

Aria triunghiului este

AB⋅AC2=a22=4,\frac{AB\cdot AC}{2}=\frac{a^2}{2}=4,

de unde

a2=8.a^2=8.

Prin teorema lui Pitagora,

BC2=AB2+AC2=a2+a2=2a2=16.BC^2=AB^2+AC^2=a^2+a^2=2a^2=16.

Cum BC>0BC>0, rezultă

BC=4.BC=4.

SUBIECTUL al II-lea

  1. Se consideră
A(a)=(2121−1aaa+1−2).A(a)=\begin{pmatrix} 2&1&2\\ 1&-1&a\\ a&a+1&-2 \end{pmatrix}.
  • a) Pentru a=0a=0,
A(0)=(2121−1001−2).A(0)=\begin{pmatrix} 2&1&2\\ 1&-1&0\\ 0&1&-2 \end{pmatrix}.

Calculăm determinantul:

det⁡(A(0))=2∣−101−2∣−1∣100−2∣+2∣1−101∣.\det(A(0)) = 2\begin{vmatrix}-1&0\\1&-2\end{vmatrix} -1\begin{vmatrix}1&0\\0&-2\end{vmatrix} +2\begin{vmatrix}1&-1\\0&1\end{vmatrix}.

Astfel,

det⁡(A(0))=2⋅2−1⋅(−2)+2⋅1=4+2+2=8.\det(A(0))=2\cdot 2-1\cdot(-2)+2\cdot 1=4+2+2=8.
  • b) Calculăm determinantul matricei A(a)A(a):
det⁡(A(a))=2∣−1aa+1−2∣−∣1aa−2∣+2∣1−1aa+1∣.\det(A(a)) = 2\begin{vmatrix}-1&a\\a+1&-2\end{vmatrix} -\begin{vmatrix}1&a\\a&-2\end{vmatrix} +2\begin{vmatrix}1&-1\\a&a+1\end{vmatrix}.

Rezultă

det⁡(A(a))=2(2−a(a+1))−(−2−a2)+2(a+1+a).\det(A(a)) =2\bigl(2-a(a+1)\bigr)-(-2-a^2)+2\bigl(a+1+a\bigr).

Deci

det⁡(A(a))=4−2a2−2a+2+a2+4a+2=−a2+2a+8.\det(A(a))=4-2a^2-2a+2+a^2+4a+2=-a^2+2a+8.

Factorizăm:

−a2+2a+8=−(a2−2a−8)=−(a−4)(a+2).-a^2+2a+8=-(a^2-2a-8)=-(a-4)(a+2).

Matricea este inversabilă dacă și numai dacă determinantul este nenul:

det⁡(A(a))≠0⟺a≠4, a≠−2.\det(A(a))\ne 0 \Longleftrightarrow a\ne 4,\ a\ne -2.

Mulțimea cerută este

R∖{−2,4}.\mathbb{R}\setminus\{-2,4\}.
  • c) Pentru a=−2a=-2, sistemul devine
{2x+y+2z=2x−y−2z=4−2x−y−2z=−2.\begin{cases} 2x+y+2z=2\\ x-y-2z=4\\ -2x-y-2z=-2 \end{cases}.

A treia ecuație este opusul primei, deci folosim primele două ecuații. Adunându-le, obținem

(2x+y+2z)+(x−y−2z)=2+4,(2x+y+2z)+(x-y-2z)=2+4,

adică

3x=6⟺x=2.3x=6 \Longleftrightarrow x=2.

Din a doua ecuație,

2−y−2z=4⟺y+2z=−2.2-y-2z=4 \Longleftrightarrow y+2z=-2.

Pentru orice soluție (x0,y0,z0)(x_0,y_0,z_0) avem x0=2x_0=2 și y0+2z0=−2y_0+2z_0=-2, deci

x0z0+y0=2z0+y0=−2.x_0z_0+y_0=2z_0+y_0=-2.
  1. Pe R\mathbb{R} este definită legea
x∘y=xy+(2x−2)(2y−2).x\circ y=xy+(2^x-2)(2^y-2).
  • a) Avem
2∘3=2⋅3+(22−2)(23−2).2\circ 3=2\cdot 3+(2^2-2)(2^3-2).

Prin urmare,

2∘3=6+(4−2)(8−2)=6+2⋅6=18.2\circ 3=6+(4-2)(8-2)=6+2\cdot 6=18.
  • b) Arătăm că e=1e=1 este element neutru. Pentru orice x∈Rx\in\mathbb{R},
x∘1=x⋅1+(2x−2)(21−2)=x+(2x−2)⋅0=x.x\circ 1=x\cdot 1+(2^x-2)(2^1-2)=x+(2^x-2)\cdot 0=x.

De asemenea,

1∘x=1⋅x+(21−2)(2x−2)=x+0⋅(2x−2)=x.1\circ x=1\cdot x+(2^1-2)(2^x-2)=x+0\cdot(2^x-2)=x.

Deci 11 este element neutru al legii de compoziție.

  • c) Pentru orice x∈Rx\in\mathbb{R},
x∘(−x)=x(−x)+(2x−2)(2−x−2).x\circ(-x)=x(-x)+(2^x-2)(2^{-x}-2).

Deoarece 2x⋅2−x=12^x\cdot 2^{-x}=1, obținem

(2x−2)(2−x−2)=1−2⋅2x−2⋅2−x+4=5−2(2x+2−x).(2^x-2)(2^{-x}-2)=1-2\cdot 2^x-2\cdot 2^{-x}+4 =5-2(2^x+2^{-x}).

Astfel,

x∘(−x)=−x2+5−2(2x+2−x).x\circ(-x)=-x^2+5-2(2^x+2^{-x}).

Pentru 2x>02^x>0, avem

2x+2−x≥22^x+2^{-x}\ge 2

din inegalitatea u+1u≥2u+\frac1u\ge 2, pentru u>0u>0. Prin urmare,

x∘(−x)≤−x2+5−4=1−x2≤1.x\circ(-x)\le -x^2+5-4=1-x^2\le 1.

Deci

x∘(−x)≤1,∀x∈R.x\circ(-x)\le 1,\qquad \forall x\in\mathbb{R}.

SUBIECTUL al III-lea

  1. Se consideră funcția
f:(1,+∞)→R,f(x)=x+3ln⁡x+3x−1.f:(1,+\infty)\to\mathbb{R},\qquad f(x)=x+3\ln\frac{x+3}{x-1}.
  • a) Pentru x∈(1,+∞)x\in(1,+\infty), avem x−1>0x-1>0 și x+3>0x+3>0, deci funcția este derivabilă pe domeniul dat. Scriem
f(x)=x+3(ln⁡(x+3)−ln⁡(x−1)).f(x)=x+3\bigl(\ln(x+3)-\ln(x-1)\bigr).

Atunci

f′(x)=1+3(1x+3−1x−1).f'(x)=1+3\left(\frac{1}{x+3}-\frac{1}{x-1}\right).

Deci

f′(x)=1+3⋅x−1−x−3(x+3)(x−1)=1−12(x−1)(x+3).f'(x)=1+3\cdot\frac{x-1-x-3}{(x+3)(x-1)} =1-\frac{12}{(x-1)(x+3)}.

Aducând la același numitor,

f′(x)=(x−1)(x+3)−12(x−1)(x+3)=x2+2x−15(x−1)(x+3).f'(x)=\frac{(x-1)(x+3)-12}{(x-1)(x+3)} =\frac{x^2+2x-15}{(x-1)(x+3)}.
  • b) Asimptota oblică spre +∞+\infty are forma y=mx+ny=mx+n, unde
m=lim⁡x→+∞f(x)x.m=\lim_{x\to+\infty}\frac{f(x)}{x}.

Avem

f(x)x=1+3xln⁡x+3x−1.\frac{f(x)}{x} =1+\frac{3}{x}\ln\frac{x+3}{x-1}.

Cum

x+3x−1=1+4x−1→1,\frac{x+3}{x-1}=1+\frac{4}{x-1}\to 1,

rezultă

ln⁡x+3x−1→0,\ln\frac{x+3}{x-1}\to 0,

deci m=1m=1. Mai departe,

n=lim⁡x→+∞(f(x)−x)=lim⁡x→+∞3ln⁡x+3x−1=0.n=\lim_{x\to+\infty}\bigl(f(x)-x\bigr) =\lim_{x\to+\infty}3\ln\frac{x+3}{x-1}=0.

Asimptota oblică spre +∞+\infty este

y=x.y=x.
  • c) Definim, pentru x∈(1,+∞)x\in(1,+\infty),
g(x)=ln⁡x+33(x−1)−1+x3.g(x)=\ln\frac{x+3}{3(x-1)}-1+\frac{x}{3}.

Trebuie să demonstrăm că g(x)≥0g(x)\ge 0. Derivata este

g′(x)=1x+3−1x−1+13.g'(x)=\frac{1}{x+3}-\frac{1}{x-1}+\frac{1}{3}.

Astfel,

g′(x)=−4(x−1)(x+3)+13=(x−1)(x+3)−123(x−1)(x+3).g'(x)=\frac{-4}{(x-1)(x+3)}+\frac{1}{3} =\frac{(x-1)(x+3)-12}{3(x-1)(x+3)}.

Deci

g′(x)=x2+2x−153(x−1)(x+3)=(x−3)(x+5)3(x−1)(x+3).g'(x)=\frac{x^2+2x-15}{3(x-1)(x+3)} =\frac{(x-3)(x+5)}{3(x-1)(x+3)}.

Pe intervalul (1,+∞)(1,+\infty), numitorul este pozitiv și x+5>0x+5>0. Prin urmare,

g′(x)<0 pe (1,3),g′(3)=0,g′(x)>0 pe (3,+∞).g'(x)<0\ \text{pe }(1,3),\qquad g'(3)=0,\qquad g'(x)>0\ \text{pe }(3,+\infty).

Rezultă că gg are minim global în x=3x=3. Calculăm

g(3)=ln⁡3+33(3−1)−1+33=ln⁡1−1+1=0.g(3)=\ln\frac{3+3}{3(3-1)}-1+\frac{3}{3} =\ln 1-1+1=0.

Așadar

g(x)≥g(3)=0,∀x∈(1,+∞).g(x)\ge g(3)=0,\qquad \forall x\in(1,+\infty).

Prin urmare,

ln⁡x+33(x−1)≥1−x3,∀x∈(1,+∞).\ln\frac{x+3}{3(x-1)}\ge 1-\frac{x}{3},\qquad \forall x\in(1,+\infty).
  1. Se consideră funcția
f:R→R,f(x)=(x2+2x)e−x.f:\mathbb{R}\to\mathbb{R},\qquad f(x)=(x^2+2x)e^{-x}.
  • a) Observăm că
f(x)ex=(x2+2x)e−xex=x2+2x.f(x)e^x=(x^2+2x)e^{-x}e^x=x^2+2x.

Deci

∫03f(x)ex dx=∫03(x2+2x) dx.\int_0^3 f(x)e^x\,dx=\int_0^3 (x^2+2x)\,dx.

Calculăm:

∫03(x2+2x) dx=[x33+x2]03=273+9=9+9=18.\int_0^3 (x^2+2x)\,dx = \left[\frac{x^3}{3}+x^2\right]_0^3 =\frac{27}{3}+9=9+9=18.
  • b) Pentru x∈[0,1]x\in[0,1], avem x+2≠0x+2\ne 0, iar
f(x)x+2=(x2+2x)e−xx+2=x(x+2)e−xx+2=xe−x.\frac{f(x)}{x+2}=\frac{(x^2+2x)e^{-x}}{x+2} =\frac{x(x+2)e^{-x}}{x+2}=xe^{-x}.

Prin urmare,

∫01f(x)x+2 dx=∫01xe−x dx.\int_0^1\frac{f(x)}{x+2}\,dx=\int_0^1 xe^{-x}\,dx.

Prin integrare prin părți, sau folosind primitiva cunoscută,

∫xe−x dx=−(x+1)e−x+C.\int xe^{-x}\,dx=-(x+1)e^{-x}+C.

Atunci

∫01xe−x dx=[−(x+1)e−x]01=−2e+1=e−2e.\int_0^1 xe^{-x}\,dx = \left[-(x+1)e^{-x}\right]_0^1 =-\frac{2}{e}+1 =\frac{e-2}{e}.
  • c) Notăm
F(x)=∫0xf(t) dt.F(x)=\int_0^x f(t)\,dt.

Deoarece ff este derivabilă pe R\mathbb{R}, FF este derivabilă și F′(x)=f(x)F'(x)=f(x). Limita cerută este

lim⁡x→0F(x)x2.\lim_{x\to 0}\frac{F(x)}{x^2}.

Avem forma nedeterminată 00\frac00, deoarece F(0)=0F(0)=0. Aplicăm regula lui L’Hôpital:

lim⁡x→0F(x)x2=lim⁡x→0f(x)2x.\lim_{x\to 0}\frac{F(x)}{x^2} = \lim_{x\to 0}\frac{f(x)}{2x}.

Cum f(0)=0f(0)=0, obținem din nou forma 00\frac00. Calculăm derivata lui ff:

f′(x)=((x2+2x)′−(x2+2x))e−x=(2x+2−x2−2x)e−x=(2−x2)e−x.f'(x)=\bigl((x^2+2x)'-(x^2+2x)\bigr)e^{-x} =(2x+2-x^2-2x)e^{-x} =(2-x^2)e^{-x}.

Aplicăm încă o dată regula lui L’Hôpital:

lim⁡x→0f(x)2x=lim⁡x→0f′(x)2=f′(0)2=22=1.\lim_{x\to 0}\frac{f(x)}{2x} = \lim_{x\to 0}\frac{f'(x)}{2} = \frac{f'(0)}{2} = \frac{2}{2}=1.

Prin urmare,

lim⁡x→0(1x2∫0xf(t) dt)=1.\lim_{x\to0}\left(\frac{1}{x^2}\int_0^x f(t)\,dt\right)=1.

Autoevaluare pentru punctaj maxim

  • Am rezolvat toate cele 6 iteme din SUBIECTUL I, în ordinea cerută.
  • Am calculat determinantul general la SUBIECTUL al II-lea și am tratat separat cazul singular a=−2a=-2.
  • Am verificat elementul neutru bilateral și inegalitatea pentru legea de compoziție pe tot domeniul real.
  • Am precizat domeniile relevante pentru logaritmi și integrale.
  • Am justificat asimptota oblică, inegalitatea prin minim global și limita integrală prin L’Hôpital.
  • Rezultatele finale au fost simplificate și verificate algebric.