SUBIECTUL I
- Progresia aritmetică are formula
an=a1+(n−1)r.
Din a5=23 și a1=3 rezultă
3+4r=23⟹4r=20⟹r=5.
Prin urmare,
a6=a1+5r=3+25=28.
- Punctul A(m,−1) aparține graficului lui f dacă și numai dacă
f(m)=−1.
Așadar,
m2−6m+8=−1⟹m2−6m+9=0⟹(m−3)2=0.
Rezultă
m=3.
- Scriem 9=32. Ecuația devine
32x−1=32⋅3x+1=3x+3.
Cum funcția exponențială de bază 3 este injectivă,
2x−1=x+3⟹x=4.
Soluția este
x=4.
- Submulțimile nevide cu cel mult două elemente au fie un element, fie două elemente. Numărul lor este
(15)+(25)=5+10=15.
- Avem
OA=(3,1).
Dacă C(xC,yC), atunci
BC=(xC−4,yC−4).
Condiția OA=BC dă
(xC−4,yC−4)=(3,1).
De aici
xC=7,yC=5.
Prin urmare,
C(7,5).
- Notăm AC=b și BC=c. Triunghiul este dreptunghic în A, deci BC este ipotenuza.
Din egalitatea ariilor,
2AB⋅AC=2BC⋅AD.
Cum AB=6 și AD=3, obținem
6b=3c⟹c=2b.
Aplicăm teorema lui Pitagora:
c2=AB2+AC2=36+b2.
Înlocuind c=2b,
4b2=36+b2⟹3b2=36⟹b2=12.
Deci
b=23,c=2b=43.
Într-un triunghi dreptunghic, raza cercului circumscris este jumătate din ipotenuză:
R=2BC=243=23.
Așadar, raza cercului circumscris triunghiului ABC este 23.
SUBIECTUL al II-lea
- a) Pentru x=1,
A(1)=11−111−111−1.
Liniile sunt proporționale, de exemplu L2=L1 și L3=−L1. Prin urmare,
det(A(1))=0.
- b) Pentru
A(x)=x1−1xx−xx1−1,A(y)=y1−1yy−yy1−1,
calculăm produsul:
A(x)A(y)=xyx+y−11−x−yxyxy−xyxyx+y−11−x−y.
De asemenea,
A(xy)=xy1−1xyxy−xyxy1−1.
Scăzând, rezultă
A(x)A(y)−A(xy)=0x+y−22−x−y0000x+y−22−x−y.
Cum
A(0)=01−100001−1,
avem
A(x)A(y)−A(xy)=(x+y−2)A(0),
pentru orice x,y∈R.
- c) Folosim relația demonstrată la punctul b):
A(u)A(v)=A(uv)+(u+v−2)A(0).
Pentru u=−1, v=3,
A(−1)A(3)=A(−3)+(−1+3−2)A(0)=A(−3).
Astfel,
A(−1)A(3)A(x)=A(−3)A(x).
Aplicând din nou relația,
A(−3)A(x)=A(−3x)+(−3+x−2)A(0)=A(−3x)+(x−5)A(0).
Condiția devine
A(−3x)+(x−5)A(0)=A(y).
Matricea din stânga are prima linie (−3x,−3x,−3x), iar A(y) are prima linie (y,y,y), deci
y=−3x.
Comparând elementul de pe poziția (2,1), obținem
1+(x−5)=1⟹x=5.
Atunci
y=−3⋅5=−15.
Soluția este
x=5,y=−15.
- a) Pentru m=2, polinomul devine
f=X4+2X3−8X2+6X+2.
Atunci
f(1)=1+2−8+6+2=3.
- b) Pentru m=0,
f=X4+2X3−8X2=X2(X2+2X−8).
Factorizăm trinomul:
X2+2X−8=(X+4)(X−2).
Deci
f=X2(X+4)(X−2).
Rădăcinile sunt
X=0, de multiplicitate 2,X=−4,X=2.
- c) Fie
α=1+3.
Atunci
(α−1)2=3⟹α2−2α−2=0⟹α2=2α+2.
Calculăm puterile necesare:
α3=α(2α+2)=2α2+2α=2(2α+2)+2α=6α+4,
α4=α(6α+4)=6α2+4α=6(2α+2)+4α=16α+12.
Condiția ca α să fie rădăcină este
α4+2α3−8α2+3mα+m=0.
Înlocuim:
(16α+12)+2(6α+4)−8(2α+2)+m(3α+1)=0.
Primii termeni se reduc la
16α+12+12α+8−16α−16=12α+4=4(3α+1).
Deci
4(3α+1)+m(3α+1)=0⟹(m+4)(3α+1)=0.
Cum 3α+1=0, rezultă
m=−4.
Numărul este rațional, așa cum se cere.
SUBIECTUL al III-lea
- a) Avem
f(x)=x2+x+13ex.
Observăm că
x2+x+1=(x+21)2+43>0,
deci funcția este definită și derivabilă pe R.
Folosind regula derivării unui raport,
f′(x)=(x2+x+1)23ex(x2+x+1)−3ex(2x+1).
Prin urmare,
f′(x)=(x2+x+1)23ex(x2+x+1−2x−1)=(x2+x+1)23ex(x2−x),
pentru orice x∈R.
- b) Calculăm raportul:
f(x)f(2x)=x2+x+13ex4x2+2x+13e2x=ex⋅4x2+2x+1x2+x+1.
Cum
x→+∞lim4x2+2x+1x2+x+1=41
și
x→+∞limex=+∞,
rezultă
x→+∞limf(x)f(2x)=+∞.
- c) Din punctul a),
f′(x)=(x2+x+1)23exx(x−1).
Deoarece 3ex>0 și (x2+x+1)2>0, semnul lui f′(x) este semnul lui x(x−1). Astfel:
f′(x)>0 pe (−∞,0),f′(x)<0 pe (0,1),f′(x)>0 pe (1,+∞).
Funcția este continuă pe R, iar valorile importante sunt
x→−∞limf(x)=0,f(0)=3,f(1)=e,x→+∞limf(x)=+∞.
Deci f este strict crescătoare de la 0 la 3 pe (−∞,0], strict descrescătoare de la 3 la e pe [0,1] și strict crescătoare de la e la +∞ pe [1,+∞).
Pentru orice m∈(e,3):
- pe intervalul (−∞,0), ecuația f(x)=m are exact o soluție, deoarece m∈(0,3);
- pe intervalul (0,1), ecuația f(x)=m are exact o soluție, deoarece m∈(e,3);
- pe intervalul (1,+∞), ecuația f(x)=m are exact o soluție, deoarece m∈(e,+∞).
Cele trei intervale sunt disjuncte, deci ecuația f(x)=m are exact trei soluții pentru orice m∈(e,3).
- a) Pentru x∈[1,2],
f(x)−ln(x+1)=6x.
Prin urmare,
∫12(f(x)−ln(x+1))dx=∫126xdx=3x212=12−3=9.
- b) Avem
f(x)−6x=ln(x+1).
Atunci
∫0e−1x+1f(x)−6xdx=∫0e−1x+1ln(x+1)dx.
Folosim substituția
u=ln(x+1),du=x+1dx.
Pentru x=0, u=0, iar pentru x=e−1, u=1. Rezultă
∫0e−1x+1ln(x+1)dx=∫01udu=2u201=21.
- c) Funcția
g(x)=f(x2)=6x2+ln(x2+1)
este nenegativă pe [0,1], deoarece 6x2≥0 și ln(x2+1)≥0. Aria cerută este
A=∫01g(x)dx=∫01(6x2+ln(1+x2))dx.
Prima integrală este
∫016x2dx=2.
Pentru
I=∫01ln(1+x2)dx,
integrăm prin părți:
u=ln(1+x2),dv=dx.
Atunci
du=1+x22xdx,v=x,
deci
I=xln(1+x2)01−∫011+x22x2dx.
Cum
1+x2x2=1−1+x21,
obținem
I=ln2−2∫01(1−1+x21)dx.
Prin urmare,
I=ln2−2(x−arctanx)01=ln2−2(1−4π)=ln2−2+2π.
Aria este
A=2+I=2+ln2−2+2π=2π+ln2.
Deoarece aria este egală cu aπ+ln2, rezultă
a=21.
Autoevaluare pentru punctaj maxim
- Toate cele 18 subpuncte au fost rezolvate în ordinea din subiect.
- La subiectul I sunt indicate formulele folosite și rezultatele finale simplificate.
- La matrice au fost verificate determinantul, identitatea de produs și comparația elementelor pentru determinarea lui x,y.
- La polinom au fost tratate separat cazurile m=2, m=0 și condiția pentru rădăcina 1+3.
- La analiza funcției exponențiale au fost precizate domeniul, derivata, monotonia, limitele și argumentul pentru exact trei soluții.
- La integrale au fost justificate simplificările, substituția, integrarea prin părți și semnul funcției pentru calculul ariei.
- Rezultatele finale au fost verificate: a6=28, m=3, x=4, 15, C(7,5), R=23, (x,y)=(5,−15), m=−4, respectiv a=21.