SUBIECTUL I
1. Deoarece i2=−1, avem
2i(3−i)−6i=6i−2i2−6i=−2(−1)=2.
Deci egalitatea este adevărată.
2. Funcția este f(x)=x2−mx. Calculăm:
f(−1)=(−1)2−m(−1)=1+m,f(1)=12−m⋅1=1−m.
Condiția f(−1)=f(1) devine
1+m=1−m⟺2m=0⟺m=0.
Prin urmare, m=0.
3. Scriem ambele puteri în baza 3:
27x−1=9x⟺(33)x−1=(32)x⟺33x−3=32x.
Cum funcția exponențială de bază 3 este injectivă,
3x−3=2x⟺x=3.
Soluția este x=3.
4. Numerele naturale de două cifre sunt de la 10 la 99, deci sunt 90 cazuri posibile.
Pentru ca ambele cifre să fie mai mici sau egale cu 3, cifra zecilor poate fi 1,2,3, iar cifra unităților poate fi 0,1,2,3. Rezultă
3⋅4=12
cazuri favorabile. Probabilitatea este
P=9012=152.
5. Notăm C(a,b). Atunci
AC=(a−3,b−2),BC=(a−1,b+1).
Condiția AC=2BC dă sistemul
{a−3=2(a−1)b−2=2(b+1)⟺{a=−1b=−4.
Prin urmare, C(−1,−4).
6. Pentru x=4π, obținem
E(4π)=sin2π−2tg4π⋅sin6π.
Folosind valorile cunoscute
sin2π=1,tg4π=1,sin6π=21,
rezultă
E(4π)=1−2⋅1⋅21=0.
SUBIECTUL al II-lea
1. Se consideră
A(x)=x1−x11−xx1110.
a) Pentru x=0,
A(0)=011101110.
Calculăm determinantul:
det(A(0))=0⋅(0⋅0−1⋅1)−1⋅(1⋅0−1⋅1)+1⋅(1⋅1−0⋅1).
Deci
det(A(0))=0−(−1)+1=2.
b) Avem
A(1)=101011110.
Calculăm produsul:
A(1)A(x)=x+12−x12−xx+11112.
De asemenea,
A(x−1)=x−12−x12−xx−11110.
Prin scădere,
A(1)A(x)−A(x−1)=200020002=2I3.
Relația este adevărată pentru orice x∈R.
c) Din punctul b),
A(1)A(x)=A(x−1)+2I3.
Atunci
A(1)A(1)A(x)=A(1)(A(x−1)+2I3)=A(1)A(x−1)+2A(1).
Aplicând din nou relația de la b), cu x înlocuit prin x−1,
A(1)A(x−1)=A(x−2)+2I3.
Prin urmare,
A(1)A(1)A(x)=A(x−2)+2I3+2A(1).
Ecuația cerută devine
A(x−2)+2I3+2A(1)=3A(1)+2I3,
adică
A(x−2)=A(1).
Comparând elementele de pe poziția (1,1), obținem
x−2=1⟺x=3.
Numărul real cerut este x=3.
2. Pe M=[0,+∞) este definită legea
x∗y=xy+1xy(x+y).
Pentru x,y∈M, avem xy+1>0, deci expresia este bine definită.
În plus, numărătorul este nenegativ, deci x∗y∈M.
a) Calculăm direct:
1∗3=1⋅3+11⋅3(1+3)=412=3.
b) Pentru orice x∈M,
x∗1=x⋅1+1x⋅1(x+1)=x+1x(x+1)=x,
deoarece x+1>0. De asemenea,
1∗x=1⋅x+11⋅x(1+x)=x.
Deci e=1 este element neutru pentru legea ∗.
c) Fie m,n∈N∗, cu m≤n. Calculăm:
m1∗n1=m1⋅n1+1m1⋅n1(m1+n1).
Cum
m1+n1=mnm+n,
rezultă
m1∗n1=mn1+mnm2n2m+n=mn(mn+1)m+n.
Pe de altă parte,
m∗n=mn+1mn(m+n).
Condiția din enunț devine
mn(mn+1)m+n=161⋅mn+1mn(m+n).
Deoarece m+n>0 și mn+1>0, putem simplifica:
mn1=16mn⟺(mn)2=16.
Cum m,n∈N∗, avem mn=4. Perechile cu m≤n sunt
(m,n)∈{(1,4),(2,2)}.
SUBIECTUL al III-lea
1. Se consideră
f:R→R,f(x)=exx2−3x+1.
a) Scriem
f(x)=(x2−3x+1)e−x.
Derivând,
f′(x)=(2x−3)e−x−(x2−3x+1)e−x.
Astfel,
f′(x)=(−x2+5x−4)e−x=ex−x2+5x−4.
Dar
−x2+5x−4=(x−1)(4−x),
deci
f′(x)=ex(x−1)(4−x),x∈R.
b) Pentru asimptota orizontală spre +∞, calculăm:
x→+∞limf(x)=x→+∞limexx2−3x+1=0,
deoarece exponențiala ex crește mai repede decât orice polinom. Așadar, dreapta
y=0
este asimptotă orizontală spre +∞, adică axa Ox.
c) Funcția f este continuă pe R. Din punctul a),
f′(x)=ex(x−1)(4−x),
iar ex>0 pentru orice x∈R. Semnul derivatei este semnul produsului (x−1)(4−x):
f′(x)<0 pe (−∞,1),f′(x)>0 pe (1,4),f′(x)<0 pe (4,+∞).
Deci f este strict descrescătoare pe (−∞,1], strict crescătoare pe [1,4] și strict descrescătoare pe [4,+∞).
Mai avem
x→−∞limf(x)=+∞,f(1)=e1−3+1=−e1.
Prin continuitate și strictă monotonie pe (−∞,1], pentru orice n∈N∗, ecuația f(x)=n are exact o soluție pe (−∞,1], deoarece
f((−∞,1])=[−e1,+∞)
și
n∈[−e1,+∞).
Rămâne să verificăm că nu există soluții pentru x≥1. Pe intervalul [1,+∞), valoarea maximă a funcției este atinsă în x=4, iar
f(4)=e416−12+1=e45<1.
Inegalitatea e45<1 rezultă din e4>1+4=5.
Cum n∈N∗, avem n≥1, deci
f(x)≤e45<1≤n,x≥1.
Nu există alte soluții. Prin urmare, ecuația f(x)=n are soluție unică pentru orice n∈N∗.
2. Se consideră
f:R→R,f(x)=xx2+4.
a) Avem
x2+4f(x)=x2+4xx2+4=x.
Prin urmare,
∫02x2+4f(x)dx=∫02xdx=2x202=2.
b) Calculăm
∫05f(x)dx=∫05xx2+4dx.
Folosim substituția
u=x2+4,du=2xdx.
Când x=0, u=4, iar când x=5, u=9. Deci
∫05xx2+4dx=21∫49u1/2du=21⋅32u3/249.
Rezultă
∫05f(x)dx=31(93/2−43/2)=31(27−8)=319.
c) Pentru n≥2,
In=∫12f2(x)xndx.
Deoarece
f2(x)=x2(x2+4),
obținem
In=∫12x2(x2+4)xndx=∫12x2+4xn−2dx.
Atunci
In+2=∫12x2+4xndx.
Prin urmare,
In+2+4In=∫12x2+4xndx+4∫12x2+4xn−2dx.
Adunând integralele,
In+2+4In=∫12x2+4xn+4xn−2dx=∫12x2+4xn−2(x2+4)dx.
Deci
In+2+4In=∫12xn−2dx=n−1xn−112=n−12n−1−1.
Condiția din enunț devine
n−12n−1−1=n−13.
Cum n≥2, avem n−1>0, deci
2n−1−1=3⟺2n−1=4=22⟺n−1=2.
Astfel,
n=3.
Autoevaluare pentru punctaj maxim
- Toate cele 6 exerciții din SUBIECTUL I sunt rezolvate în ordine, cu calcule explicite.
- Toate subpunctele din SUBIECTUL al II-lea sunt justificate: determinant, identitate matricială, ecuație matricială și lege de compoziție.
- Toate subpunctele din SUBIECTUL al III-lea sunt rezolvate riguros: derivare, asimptotă, unicitatea soluției, integrale și determinarea lui n.
- Domeniile și condițiile relevante au fost menționate: x∈R, M=[0,+∞), m,n∈N∗, n≥2.
- Rezultatele finale au fost simplificate și verificate.