Subiectul BAC Istorie 2023 · Model

SUBIECTUL I (30 de puncte)

Citiți, cu atenție, sursele de mai jos: A. „Încetând să mai plătească tribut, Vlad Țepeș a deschis lupta cu Imperiul Otoman. […] Într-un moment când sultanul își refăcea forțele greu încercate în timpul campaniei din Asia Mică […], domnul Țării Românești atacă și nimicește întregul dispozitiv militar otoman la Dunărea de Jos, încercând astfel să îngreuneze operațiile militare ale sultanului împotriva țării sale. […] Acțiunea domnului Țării Românești, care amenința stabilitatea dominației otomane în nordul Peninsulei Balcanice a declanșat reacția sultanului. Asaltul otoman, desfășurat în stilul nou al strategiei lui Mehmet al II-lea […] a început în iunie 1462, când sultanul, care preluase direct comanda trupelor sale, pătrunde pe teritoriul Țării Românești. […] Marea oaste a sultanului, al cărei efectiv depășea 100 000 de oameni, a înaintat înăuntrul țării, printr-un teritoriu pustiit din ordinul domnului român […]. După ce a ajuns până la Târgoviște, capitala țării, pe care a găsit-o pustie, sultanul a dat semnalul retragerii, fără a fi reușit să angajeze o luptă decisivă cu oastea domnului român.” (M. Bărbulescu, D. Deletant, K. Hitchins, S. Papacostea, P. Teodor, Istoria României)

B. „În iulie 1602, Șerban a reușit să-l învingă pe Simion Movilă, inaugurându-și domnia [în Țara Românească], sub numele de Radu Șerban […]. Nu a fost o domnie liniștită întrucât noul domn nu era recunoscut de Imperiul Otoman. […] Radu Șerban a întreprins mai multe campanii sud- dunărene antiotomane și l-a înfrânt pe hanul tătarilor din Crimeea. […] În fruntea oștilor sale, la solicitarea Habsburgilor, a intervenit cu succes în Transilvania în anul 1603 […]. Experiența acumulată pe tronul Țării Românești i-a dovedit că stabilitatea domniei sale depindea de Poartă [Imperiul Otoman], nu de Viena, al cărei susținător era. De aceea a întreprins demersuri diplomatice ca să obțină recunoașterea ca domn (decembrie 1604 - ianuarie 1605), finalizate cu succes. […] Întrucât Gabriel Báthory [principele Transilvaniei] dorea aducerea Moldovei, a Țării Românești și a Transilvaniei sub conducerea sa, Radu Șerban și-a reluat legăturile cu Habsburgii și și-a îmbunătățit relațiile cu Constantin Movilă, domnul Moldovei.” (I. A. Pop, I. Bolovan, Marea istorie ilustrată a României și a Republicii Moldova)

Pornind de la aceste surse, răspundeți la următoarele cerințe:

1. Numiți statul condus de Constantin Movilă, precizat în sursa B. (2 puncte)
2. Precizați, din sursa A, o informație referitoare la acțiunile desfășurate de otomani în 1462. (2 puncte)
3. Menționați câte un domn al Țării Românești precizat în sursa A, respectiv în sursa B. 6 puncte
4. Scrieți, pe foaia de examen, litera corespunzătoare sursei care susține că domnitorul refuză plata tributului. (3 puncte)
5. Scrieți o relație cauză-efect stabilită între două informații selectate din sursa B, precizând rolul fiecăreia dintre aceste informații (cauză, respectiv efect). (7 puncte)
6. Prezentați două conflicte militare la care participă românii în secolul al XIV-lea – prima jumătate a secolului al XV-lea. (6 puncte)
7. Menționați o asemănare între două acțiuni diplomatice la care participă românii în perioada cuprinsă între evenimentele descrise de sursa A și cele descrise de sursa B. (4 puncte)

SUBIECTUL al II-lea (30 de puncte)

Citiți, cu atenție, sursa de mai jos: „Tratatul de la Paris din 1856 […] a afectat în mod decisiv soarta politică a Principatelor Române. Deși au rămas sub suzeranitate otomană, acestea au beneficiat de garanția colectivă a puterilor, care au interzis oricărei puteri să intervină în chestiunile lor interne. […] Puterile au creat o comisie specială de anchetă care să meargă la București să strângă informații și să facă recomandări cu privire la viitoarea formă de guvernământ din Principate. […] Puterile garante au îngăduit alegerea unei adunări consultative speciale, o așa-numită adunare ad-hoc, în fiecare Principat. […] Deciziile luate la Paris au favorizat activitățile celor care cereau unirea Principatelor. La Iași și București, aceștia s-au mobilizat pentru organizarea adunărilor ad-hoc […]. Cele două adunări ad-hoc s-au reunit în 1857 și au emis hotărâri ce solicitau unirea și autonomia, precum și o garanție colectivă a noii ordini din partea puterilor […]. În 1858, comisia de anchetă a înaintat puterilor raportul privind dorințele exprimate de români în adunările ad-hoc. După îndelungi dezbateri, puterile garante au semnat Convenția de la Paris (1858) […]. Acestea au fost de acord ca Principatele Unite ale Moldovei și Țării Românești, cum erau numite acum, să se administreze liber și fără intervenția guvernului otoman […]. Convenția de la Paris asigura: o adunare legislativă pentru fiecare Principat, aleasă pe șapte ani, și o Comisie Centrală, care se reunea periodic la Focșani […] pentru a analiza legile de interes comun; un domnitor pentru fiecare Principat, care avea să fie ales de adunare pe viață; câte un consiliu de miniștri care să răspundă în fața fiecărei adunări; armate naționale separate, dar cu un singur comandant suprem […]; independența judecătorilor față de puterea executivă și o Curte de Casație comună la Focșani. De asemenea, Convenția anula […] privilegiile boierilor și proclama egalitatea în fața legii și principiul ocupării funcțiilor publice de către orice cetățean, în funcție de merite.” (K. Hitchins, Scurtă istorie a României)

Pornind de la această sursă, răspundeți la următoarele cerințe:

1. Numiți unul dintre Principatele Române, precizat în sursa dată. (2 puncte)
2. Precizați secolul în care se desfășoară evenimentele prezentate în sursa dată. (2 puncte)
3. Menționați evenimentele desfășurate „la Iași și București” în 1857 și o solicitare exprimată în cadrul acestora, la care se referă sursa dată. (6 puncte)
4. Menționați, din sursa dată, două informații referitoare la comisia de anchetă. (6 puncte)
5. Formulați, pe baza sursei date, un punct de vedere referitor la prevederile Convenției de la Paris, susținându-l cu două informații selectate din sursă. (10 puncte)
6. Argumentați, printr-un fapt istoric relevant, afirmația conform căreia în perioada 1860-1866 statul român este consolidat prin acțiuni desfășurate în plan intern. (Se punctează prezentarea unui fapt istoric relevant și utilizarea conectorilor care exprimă cauzalitatea și concluzia.) 4 puncte

SUBIECTUL al III-lea (30 de puncte)

Elaborați, în aproximativ două pagini, un eseu despre România postbelică, având în vedere:

• menționarea a două fapte istorice desfășurate în România postbelică, în prima jumătatea a secolului al XX-lea și precizarea unei asemănări între acestea;
• prezentarea legii fundamentale adoptate în România, în perioada național-comunismului;
• menționarea a două fapte istorice prin care România participă la relațiile internaționale în perioada „Războiului rece”;
• formularea unui punct de vedere referitor la evoluția României, în plan intern, în ultimul deceniu al secolului al XX-lea și susținerea acestuia printr-un argument istoric. Notă! Se punctează și utilizarea limbajului istoric adecvat, structurarea prezentării, evidențierea relației cauză-efect, elaborarea argumentului istoric (prezentarea unui fapt istoric relevant și utilizarea conectorilor care exprimă cauzalitatea și concluzia), respectarea succesiunii cronologice/logice a faptelor istorice și încadrarea eseului în limita de spațiu precizată.

Sursă PDF: istorie_2023_var_model.pdf — Ministerul Educației (arhivat pe subiectebac.ro).