Soluții BAC Filosofie 2025 · Model · (model)

SUBIECTUL I

c. Kant
În etica lui Immanuel Kant, omul trebuie tratat întotdeauna ca scop în sine, niciodată numai ca mijloc. Această idee exprimă demnitatea persoanei raționale și fundamentează imperativul practic.
d. activitatea sufletului conformă cu rațiunea
Pentru Aristotel, binele propriu omului este activitatea sufletului potrivit rațiunii. Fericirea nu se reduce la plăcere, ci presupune exercitarea rațională și virtuoasă a naturii umane.
a. existențialismului
Existențialismul, mai ales prin Sartre, susține că omul nu primește un sens prestabilit al vieții, ci și-l construiește prin alegeri libere și responsabile.
c. eticii aplicate
Eutanasia este o problemă morală concretă și controversată, analizată în etica aplicată prin raportare la viață, suferință, autonomie, demnitate și responsabilitate.
a. utilitate
Pentru J. St. Mill, fundamentul moralei este principiul utilității: acțiunile sunt corecte în măsura în care sporesc fericirea și reduc suferința.
b. J. J. Rousseau
Rousseau analizează trecerea de la starea naturală la starea socială prin tema contractului social și prin transformarea libertății naturale în libertate civilă.
a. fericirea apare ca stare de plăcere și absență a suferinței
Etica hedonistă consideră plăcerea drept bine fundamental, iar fericirea este înțeleasă ca prezență a plăcerii și absență sau diminuare a durerii.
a. să acționeze în mod rațional, fiind conștient de consecințele faptelor sale
Responsabilitatea social-politică presupune exercitarea libertății în mod rațional, cu asumarea efectelor faptelor asupra celorlalți și asupra comunității.
c. controversat
Problemele de etică aplicată, precum eutanasia, avortul, discriminarea sau bioetica, au caracter controversat deoarece implică valori morale aflate uneori în conflict.
b. poate alege între bine și rău
Omul este ființă morală deoarece are libertate, rațiune și responsabilitate, putând distinge între bine și rău și răspunzând pentru alegerile sale.

SUBIECTUL al II-lea

A. Drepturile omului din perspectivă filosofică

Un filosof care a analizat problematica drepturilor omului este John Locke, reprezentant important al liberalismului clasic. Teza sa poate fi formulată astfel: oamenii au drepturi naturale la viață, libertate și proprietate, iar statul este legitim numai dacă apără aceste drepturi.

În perspectiva lui Locke, drepturile nu sunt simple privilegii acordate de conducător, ci aparțin omului prin natura sa de ființă rațională și liberă. În starea naturală, oamenii sunt egali și independenți, dar protejarea drepturilor lor este nesigură, deoarece fiecare ar putea interpreta și aplica legea naturală după propriul interes. De aceea, oamenii consimt să formeze o comunitate politică și să instituie un guvern. Scopul statului nu este dominarea individului, ci garantarea drepturilor naturale prin legi generale, instanțe imparțiale și autoritate publică.

Această concepție are o consecință importantă pentru filosofia politică: puterea politică trebuie limitată. Dacă statul încalcă viața, libertatea sau proprietatea cetățenilor, el își contrazice propria rațiune de a exista. Drepturile omului funcționează astfel ca limite morale și juridice ale puterii. Ele exprimă demnitatea persoanei și cer ca fiecare individ să fie tratat ca subiect de drept, nu ca instrument al interesului unui conducător, al majorității sau al unei instituții.

Un exemplu contemporan este situația în care cetățenii contestă în justiție o expropriere abuzivă sau o confiscare realizată fără despăgubire corectă. Într-un stat democratic, dreptul la proprietate trebuie protejat prin proceduri legale, transparență și posibilitatea de apel. Dacă autoritățile pot lua arbitrar bunurile oamenilor, atunci libertatea economică și încrederea în lege sunt afectate.

În cazul în care drepturile economice sunt încălcate, o consecință asupra statului este pierderea legitimității și a încrederii cetățenilor în instituții. Pot apărea instabilitate socială, proteste, scăderea respectului față de lege și dificultăți în funcționarea economiei.

B. Argumentare: legitimitatea este dorită de orice regim politic

Susțin teza potrivit căreia legitimitatea este dorită de orice regim politic, deoarece nicio putere nu poate funcționa stabil doar prin constrângere. Legitimitatea înseamnă recunoașterea puterii ca fiind justificată, acceptabilă și îndreptățită să conducă. Într-o democrație, legitimitatea se obține prin alegeri libere, respectarea Constituției, protejarea drepturilor și posibilitatea cetățenilor de a schimba pașnic guvernarea. Totuși, chiar și regimurile autoritare caută o formă de legitimitate, prin ideologie, propagandă, rezultate economice, tradiție sau simularea participării populare. Dacă populația consideră puterea complet nedreaptă, regimul trebuie să folosească tot mai multă forță, iar stabilitatea lui devine fragilă. Prin urmare, orice regim politic dorește legitimitate, chiar dacă nu orice regim o obține în mod autentic sau democratic.

C. Evaluarea legitimității politice din perspectiva cetățeanului democratic

Un cetățean al unei societăți democratice evaluează legitimitatea politică prin raportare la legalitate, consimțământ, respectarea drepturilor și responsabilitatea guvernanților. De exemplu, după alegeri parlamentare libere, un cetățean poate considera legitim un guvern chiar dacă nu a votat partidul aflat la putere, deoarece procedura electorală a fost corectă, majoritatea a fost obținută legal, iar opoziția își păstrează dreptul de a critica. În schimb, dacă același guvern ar cenzura presa, ar intimida judecătorii sau ar modifica regulile electorale pentru a rămâne la putere, cetățeanul ar avea motive să considere că legitimitatea politică este slăbită sau pierdută. Așadar, legitimitatea nu este evaluată doar după existența puterii, ci după modul în care puterea este dobândită și exercitată.

SUBIECTUL al III-lea

A. Text: Aristotel, Politica

1. Teza lui Aristotel

Pe baza textului dat, teza lui Aristotel este că dreptatea politică și distributivă nu constă nici în egalitate absolută, nici în inegalitate arbitrară, ci în acordarea bunurilor, funcțiilor sau onorurilor după criteriul relevant pentru fiecare situație. Instrumentul cel mai bun trebuie oferit celui mai bun flautist, nu celui mai nobil sau mai frumos, deoarece talentul muzical este criteriul potrivit în acel caz. Constituțiile devin corupte atunci când întemeiază egalitatea sau inegalitatea pe criterii parțiale și nerelevante.

2. Corelația dintre dreptate și egalitate

În sens filosofic, dreptatea este principiul moral și politic prin care fiecăruia i se acordă ceea ce i se cuvine, potrivit unor reguli raționale și imparțiale. Ea privește distribuirea bunurilor, funcțiilor, obligațiilor și recunoașterii sociale. Egalitatea desemnează raportul prin care persoanele sunt tratate la fel în ceea ce privește demnitatea, drepturile fundamentale sau criteriile aplicabile unei situații.

Corelația dintre dreptate și egalitate este esențială, dar nu simplă. Dreptatea cere egalitate atunci când persoanele sunt egale în privința criteriului relevant: de exemplu, toți cetățenii trebuie să fie egali în fața legii și să beneficieze de aceleași drepturi fundamentale. În acest sens, inegalitatea de tratament bazată pe origine socială, avere, gen sau preferințe personale este nedreaptă, deoarece încalcă egalitatea morală a persoanelor.

Totuși, Aristotel arată că dreptatea nu se confundă mereu cu egalitatea aritmetică. În distribuirea unor bunuri sau funcții, dreptatea poate cere o egalitate proporțională: persoanele trebuie evaluate după criteriul relevant pentru bunul distribuit. Dacă este vorba despre un post care cere competență medicală, criteriul legitim este pregătirea profesională, nu frumusețea, bogăția sau statutul social. A trata identic persoane aflate în situații relevante diferite poate fi la fel de nedrept ca a trata diferit persoane egale. Prin urmare, dreptatea include egalitatea, dar o orientează rațional: egalii trebuie tratați egal, iar diferențele trebuie luate în considerare numai atunci când sunt relevante și justificate.

3. Punct de vedere personal privind actualitatea perspectivei din text

Consider că perspectiva lui Aristotel este actuală, deoarece societățile contemporane se confruntă permanent cu problema distribuirii corecte a funcțiilor, resurselor și recunoașterii. În școală, în administrație, în justiție sau pe piața muncii, este nedrept ca avantajele să fie acordate pe baza relațiilor personale, a statutului social, a averii sau a imaginii publice, atunci când criteriul relevant este competența.

Argumentul principal este că dreptatea cere criterii potrivite scopului urmărit. Dacă un spital angajează un medic, pacientul are nevoie de pregătire profesională și responsabilitate, nu de origine socială sau popularitate. Dacă o bursă de merit se acordă, criteriul legitim este performanța școlară, nu influența familiei. Textul lui Aristotel rămâne actual tocmai pentru că avertizează împotriva confuziei dintre egalitatea democratică a persoanelor și distribuirea arbitrară a rolurilor. Toți oamenii au aceeași demnitate și aceleași drepturi fundamentale, dar anumite funcții trebuie atribuite după merit, competență și relevanță. De aceea, perspectiva aristotelică poate susține astăzi critica nepotismului, discriminării și corupției.

B. Omul și conștiința de sine

1. Două caracteristici ale omului din perspectivă filosofică

Două caracteristici ale omului din perspectivă filosofică sunt:

raționalitatea, deoarece omul poate gândi abstract, poate formula judecăți, poate delibera și poate căuta temeiuri pentru convingerile sale;
libertatea morală, deoarece omul poate alege între bine și rău și poate fi considerat responsabil pentru faptele sale.

2. Argument despre contribuția filosofiei la dezvoltarea atitudinii critice

Filosofia poate contribui la dezvoltarea atitudinii critice a unui adolescent față de natura umană, deoarece îl obișnuiește să nu accepte afirmațiile despre om fără întrebări și argumente. Natura umană poate fi interpretată în moduri diferite: pentru Aristotel, omul este ființă rațională și socială; pentru Descartes, omul este ființă cugetătoare; pentru Sartre, omul se definește prin libertate și responsabilitate. Compararea acestor perspective îl ajută pe adolescent să înțeleagă că omul nu poate fi redus simplist nici la instinct, nici la corp, nici la succes social sau consum.

Un adolescent care gândește filosofic poate analiza critic enunțuri precum „oamenii sunt egoiști prin natură” sau „omul nu este liber, fiind determinat complet de mediu”. El va cere definiții, argumente, exemple și limite ale afirmațiilor. Astfel, filosofia dezvoltă reflecția, capacitatea de a distinge între opinie și argument, precum și responsabilitatea de a-și justifica propriile convingeri. Prin urmare, filosofia formează o atitudine critică față de natura umană deoarece transformă întrebarea „ce este omul?” într-o cercetare rațională, nu într-o simplă prejudecată.

Autoevaluare pentru punctaj maxim

Completitudine: toate cerințele din Subiectele I, II și III sunt rezolvate în ordinea dată.
Acuratețe conceptuală: răspunsurile folosesc corect conceptele de scop în sine, bine aristotelic, existențialism, etică aplicată, utilitate, contract social, hedonism, responsabilitate social-politică, drepturi naturale, legitimitate, dreptate distributivă, egalitate proporțională, raționalitate și libertate morală.
Analiza drepturilor omului: Subiectul al II-lea A numește un filosof, formulează explicit teza, o explică, oferă un exemplu contemporan și menționează consecința încălcării drepturilor economice asupra statului.
Argumentare: Subiectul al II-lea B și Subiectul al III-lea B.2 au poziție clară, raționament coerent și concluzie explicită.
Exemple: legitimitatea politică, drepturile economice și dreptatea distributivă sunt ilustrate prin situații concrete și relevante.
Respectarea lungimilor cerute: Subiectul al II-lea A are dezvoltare de tip „o pagină”, iar Subiectul al III-lea A.2 are dezvoltare de aproximativ o jumătate de pagină.
Calitatea limbii: formulările sunt clare, academice și adecvate unei lucrări de Bacalaureat.
Verdict final: soluția este completă, coerentă și calibrată pentru punctaj maxim.