Soluții BAC Română Uman 2025 · Model · (model)

SUBIECTUL I.A

În text, cuvântul „depășit” are sensul de învechit, demodat, desuet. Secvența „pe larg” înseamnă detaliat, amănunțit, cu multe explicații.
Două domenii artistice în care se manifestă talentul Ileanei Colonel Antonu sunt pictura și muzica. Textul o numește „pictorița”, menționează „colecția sa de tablouri” și arată că aceasta „a cântat și a fluierat doine”.
O caracteristică a scrisorii trimise de Radu soției sale este umorul dens. Aceasta este evidențiată de secvența: „Scrisoarea lui Radu, pe optsprezece pagini, ne-a delectat prin umorul ei dens”. O altă caracteristică este lungimea scrisorii, deoarece avea „optsprezece pagini”.
Liviu Rebreanu scria scrisori imediat după câte un eveniment deoarece acest gest reprezenta pentru el o formă de relaxare și de recreere. Fragmentul precizează că scrisorile erau redactate „în ceasurile imediat următoare evenimentelor”, iar pentru scriitor acesta „era un mod al lui de relaxare, de recreere”.
Femeile reacționează cu emoție și cu o mulțumire profundă la vederea portretelor realizate după fotografiile copiilor morți. Ele simt că imaginea readuce copilul aproape de ele, de aceea răspund că portretul seamănă atât de bine, încât „aproape că grăiește”.

SUBIECTUL I.B

Consider că fotografiile au un rol important în viața unei persoane, deoarece păstrează momente, chipuri și stări care altfel s-ar pierde sau ar rămâne doar în memoria fragilă a fiecăruia. O fotografie nu este doar o imagine, ci și un reper afectiv, legat de familie, de identitate și de trecerea timpului.

În primul rând, fotografiile conservă memoria unor oameni dragi și a unor momente semnificative. În fragmentul extras din volumul Pământul bătătorit de părintele meu. File de jurnal de Puia Florica Rebreanu, tatăl autoarei, Liviu Rebreanu, avea „pasiunea fotografiatului” și dorea „să imortalizeze toate momentele și locurile care îi plăceau”. Pentru fiica sa, fotografiile devin o modalitate de a-l păstra pe tată în apropiere, chiar și în ipostaze firești sau rare. De aceea, ea mărturisește că, dacă ar fi avut talent, l-ar fi fotografiat „în toate momentele”.

În al doilea rând, fotografia poate alina suferința și poate reface simbolic legătura cu cei absenți. În text, țărăncile îi cer pictoriței Ileana Colonel Antonu să transforme fotografii aproape șterse ale copiilor morți în portrete mari, colorate. Reacția lor, „Aproape că grăiește”, arată nevoia profundă de a recupera prezența celui pierdut. În experiența personală, albumele de familie au același rol: adună chipuri ale bunicilor, ale părinților sau ale copilăriei și dau continuitate poveștii unei familii.

Prin urmare, fotografiile sunt importante fiindcă fixează memoria afectivă, salvează detalii ale trecutului și transformă imaginea într-o formă de legătură cu oamenii, locurile și etapele esențiale ale vieții.

SUBIECTUL al II-lea

Textul poetic exprimă melancolia eului liric întors, după zece ani, într-un spațiu al trecutului. Ideea poetică este aceea că obiectele vechi păstrează memoria tinereții, dar și durerea trecerii ireversibile a timpului. Mijloacele artistice susțin această stare: personificarea lucrurilor „deodată deșteptate” sugerează reactivarea amintirilor, iar comparația „Mă uit ca-n vis” redă caracterul ireal al revenirii. Epitetul „nimicuri scumpe” exprimă valoarea afectivă a obiectelor modeste, în timp ce metafora „Povești pierdute-n haosul vieții” asociază fotografiile sau cadrele cu fragmentele unei existențe risipite. Versul final, „Parfum de flori crescute pe ruine”, concentrează contrastul dintre farmecul tinereții și degradarea produsă de timp.

SUBIECTUL al III-lea

Romanul Baltagul de Mihail Sadoveanu, publicat în perioada interbelică, este un text narativ realist cu substrat mitic, în care tema căutării adevărului se împletește cu imaginea unei lumi tradiționale, guvernate de credințe, rânduieli și legi morale străvechi. Vitoria Lipan, personajul principal al romanului, este una dintre cele mai puternice figuri feminine din literatura română, construită prin fapte, gesturi, limbaj, relații cu celelalte personaje și prin drumul inițiatic pe care îl parcurge pentru aflarea adevărului despre moartea soțului ei, Nechifor Lipan.

Statutul social al Vitoriei este acela de munteancă din Măgura Tarcăului, soție de oier și mamă a doi copii, Gheorghiță și Minodora. Ea aparține unei comunități arhaice, în care familia, credința, munca și onoarea au valoare fundamentală. Deși nu are o funcție publică și trăiește într-o lume patriarhală, Vitoria conduce gospodăria cu autoritate și pricepere în absența soțului. Psihologic, personajul se remarcă prin inteligență, intuiție, stăpânire de sine și forță interioară. Neliniștea provocată de întârzierea lui Nechifor nu o paralizează, ci o determină să acționeze metodic. Moral, Vitoria este credincioasă, demnă, curajoasă și animată de un profund simț al dreptății. Ea nu caută răzbunarea oarbă, ci restabilirea adevărului și împlinirea rânduielii creștine prin înmormântarea celui ucis.

Trăsătura dominantă a personajului este tenacitatea, susținută de luciditate și de spirit justițiar. O primă secvență relevantă este hotărârea Vitoriei de a pleca în căutarea lui Nechifor. După ce observă semnele neliniștitoare, interpretează visele și înțelege că absența soțului nu poate fi întâmplătoare, femeia se pregătește atent: postește, se roagă, cere sfatul preotului, apelează la autorități și își organizează gospodăria înaintea plecării. Această secvență arată că Vitoria nu este o femeie dominată de superstiție, ci o conștiință care îmbină credința tradițională cu rațiunea practică. Ea pornește la drum nu din impuls, ci după o evaluare lucidă a situației.

A doua secvență semnificativă este demascarea vinovaților la praznicul de înmormântare. După ce reface traseul lui Nechifor și descoperă rămășițele acestuia, Vitoria reconstruiește mental crima și îi confruntă pe Calistrat Bogza și Ilie Cuțui. Fără să se piardă cu firea, ea conduce discuția cu abilitate, îl obligă pe ucigaș să se trădeze și transformă masa ritualică într-un moment al adevărului. Curajul ei este dublat de inteligență psihologică: știe când să tacă, când să sugereze și când să lovească prin cuvânt. Astfel, trăsătura personajului nu se reduce la încăpățânare, ci exprimă o voință morală, orientată spre dreptate.

Un prim element de structură relevant pentru construcția personajului este acțiunea, organizată ca drum al căutării. Călătoria Vitoriei și a lui Gheorghiță are valoare realistă, deoarece urmărește un traseu concret prin lumea păstorilor, dar și valoare simbolică, întrucât devine o coborâre spre adevăr și o inițiere a fiului. Pe măsură ce înaintează, Vitoria adună mărturii, citește comportamente, compară informații și reface firul evenimentelor. Acțiunea o construiește ca pe un personaj activ, capabil să transforme durerea personală într-o anchetă morală.

Un al doilea element important îl reprezintă modalitățile de caracterizare. Vitoria este caracterizată indirect prin fapte, gesturi, limbaj și relațiile cu ceilalți. Autoritatea asupra Minodorei, grija față de Gheorghiță, respectul față de datini și fermitatea în fața străinilor conturează o femeie complexă, în același timp maternă și severă. Caracterizarea directă, realizată de narator sau sugerată prin perspectiva celorlalte personaje, completează imaginea unei femei puternice, care impune respect. Limbajul personajului este sobru, tăios și expresiv, adecvat lumii tradiționale din care provine; prin felul de a vorbi, Vitoria își dezvăluie inteligența, demnitatea și capacitatea de a domina moral situațiile.

De asemenea, titlul romanului are legătură cu destinul personajului. Baltagul este unealta păstorului, dar devine și simbol al crimei, al adevărului scos la iveală și al dreptății restabilite. Pentru Vitoria, aflarea baltagului și descoperirea ucigașilor nu înseamnă doar rezolvarea unei dispariții, ci reintegrarea lumii într-o ordine morală. Finalul confirmă această ordine: vinovații sunt pedepsiți, Nechifor este înmormântat creștinește, iar Gheorghiță trece pragul maturizării.

În concluzie, Vitoria Lipan este un personaj memorabil prin forță morală, luciditate și tenacitate. Mihail Sadoveanu o construiește ca pe o femeie a lumii tradiționale, dar și ca pe o conștiință activă, capabilă să descopere adevărul acolo unde autoritățile nu reușesc. Prin statutul său social și familial, prin episoadele căutării și demascării vinovaților, prin acțiune, caracterizare și simbolistica titlului, personajul ilustrează triumful dreptății și al rânduielii morale într-un univers arhaic.

Autoevaluare pentru punctaj maxim

Am respectat structura cerută: frontmatter YAML, titlu H1 și secțiunile SUBIECTUL I.A, SUBIECTUL I.B, SUBIECTUL al II-lea, SUBIECTUL al III-lea.
Am rezolvat toate cerințele în ordinea subiectului, cu răspunsuri în enunțuri complete la Subiectul I.A.
Am inclus dovezi textuale exacte la cerințele care solicită justificare sau valorificarea fragmentului.
Textul argumentativ de la Subiectul I.B depășește 150 de cuvinte, formulează opinia, dezvoltă două argumente, valorifică fragmentul și include experiență personală/culturală, conectori și concluzie.
Comentariul de la Subiectul al II-lea depășește 50 de cuvinte și evidențiază relația dintre ideea poetică și mijloace artistice precum personificarea, comparația, epitetul, metafora și contrastul.
Eseul de la Subiectul al III-lea depășește 400 de cuvinte și respectă exact cerința: particularități de construcție a unui personaj dintr-un text narativ studiat aparținând lui Mihail Sadoveanu.
Eseul include statutul social, psihologic și moral al Vitoriei Lipan, o trăsătură evidențiată prin două secvențe comentate și elemente de structură, compoziție și limbaj relevante pentru construcția personajului.
Redactarea urmărește limba literară, coerența argumentării, ortografia, punctuația și cerințele pentru punctaj maxim.