Soluții BAC Română Uman 2024 · Iunie–Iulie · Var. 09

SUBIECTUL I.A

În text, secvența „în stare” are sensul de „capabil”, „apt să facă un anumit lucru”. Cuvântul „oaspete” înseamnă „musafir”, adică persoana venită în vizită la Sadoveanu.
Două indicii prin care Sadoveanu le sugera celorlalți că vorbesc prea mult erau tăcerea și privitul pe fereastră. De asemenea, textul menționează și faptul că se uita la ceas: „tăcere, uitatul pe fereastră, la ceas”.
În momentul plecării publicistului, Sadoveanu are o atitudine prietenoasă și împăciuitoare, fără a păstra supărare. Această atitudine este evidențiată de secvența: „i-a zis Sadoveanu zâmbind, întinzându-i mâna cu prietenie”.
Publicistul se oprește brusc din vorbit deoarece Sadoveanu îl întrerupe direct, epuizat de ritmul și durata vorbirii lui. Replica „Gata! Lasă-mă! M-ai obosit!” rupe „firul vorbirii” și îl face pe publicist să înțeleagă că a întrecut măsura.
Constantin Mitru manifestă o stare de plictiseală și de nerăbdare provocată de discursul interminabil al publicistului. El nu intervine direct, dar se ridică de mai multe ori, răspunde la telefon și iese din cameră, încercând să se desprindă de situația obositoare.

SUBIECTUL I.B

Consider că vorbitul excesiv poate deveni o dovadă de impolitețe atunci când cel care vorbește nu mai ține seama de reacțiile interlocutorilor și transformă comunicarea într-un monolog obositor. Dialogul presupune reciprocitate, atenție și respect pentru timpul celuilalt.

În primul rând, a vorbi prea mult este nepoliticos dacă anulează dreptul celorlalți de a participa la conversație. În fragmentul din Amintiri de Mihail Șerban, publicistul „a vorbit… Și a vorbit… Și a vorbit…”, fără să observe că Sadoveanu tace, privește pe fereastră și se uită la ceas. Aceste semne arată că interlocutorul este obosit, însă musafirul continuă. De aceea, reacția lui Sadoveanu, „Gata! Lasă-mă! M-ai obosit!”, nu exprimă lipsă de politețe, ci nevoia de a opri o comunicare devenită apăsătoare.

În al doilea rând, politețea nu înseamnă doar folosirea unor formule respectuoase, ci și adaptarea la context. De exemplu, într-o discuție de grup la școală, un elev care vorbește permanent, chiar dacă are idei bune, îi împiedică pe ceilalți să contribuie. În schimb, o persoană cu adevărat cultivată știe să asculte, să sintetizeze și să lase spațiu dialogului. Cultura conversației presupune măsură, nu simplă acumulare de informații.

Prin urmare, vorbitul excesiv este o formă de impolitețe atunci când ignoră oboseala, timpul și libertatea interlocutorului. Comunicarea civilizată cere echilibru între a vorbi și a asculta.

SUBIECTUL al II-lea

Perspectiva narativă din fragmentul dat este obiectivă prin relatarea la persoana a III-a, realizată de un narator heterodiegetic, care nu participă la acțiune. Formele verbale și pronominale precum „Tăcură”, „se despărțiră”, „Rămase” sau „se uită” susțin această perspectivă. Totuși, naratorul are acces la interioritatea personajelor, mai ales a lui David, ceea ce indică o viziune omniscientă și o focalizare orientată spre trăirile acestuia. Sunt redate atât tensiunea dintre personaje, „Simțeau amândoi că-i desparte un zid”, cât și gândul direct al lui David: „Iată un om fericit care știe ce are să facă!”. Astfel, fragmentul combină relatarea obiectivă a gesturilor cu analiza psihologică a frământărilor personajului.

SUBIECTUL al III-lea

Comedia O scrisoare pierdută de Ion Luca Caragiale este un text dramatic realist și satiric, în care autorul surprinde mecanismele vieții politice și sociale dintr-un oraș de provincie, în timpul alegerilor parlamentare. În această lume dominată de interese, compromisuri și demagogie, Zaharia Trahanache este un personaj reprezentativ pentru construcția comică a politicianului abil, ascuns sub aparența bonomiei și a naivității. Particularitățile sale de construcție se evidențiază prin statut, prin comportament, prin limbaj și prin rolul pe care îl are în conflictul dramatic.

Zaharia Trahanache are un statut social foarte înalt în comunitate. El este „prezidentul” mai multor comitete și comiții, lider local al partidului aflat la putere și soțul Zoei Trahanache. Social, aparține clasei politice influente, iar autoritatea lui este recunoscută de celelalte personaje. Psihologic, pare lent, calm, chiar ușor credul, impresie susținută de ticul verbal „Ai puțintică răbdare”. În realitate, această încetineală este o mască. Trahanache dovedește luciditate, stăpânire de sine și o remarcabilă capacitate de a controla situațiile delicate. Moral, personajul aparține unei lumi corupte: acceptă compromisurile politice, folosește șantajul ca armă și confundă binele public cu interesul de grup, numit de el „enteresul”.

O trăsătură esențială a personajului este abilitatea politică. Aceasta se observă mai întâi în scena în care îi anunță pe Tipătescu și pe Zoe că Nae Cațavencu deține scrisoarea de amor. Deși documentul ar trebui să-l umilească, fiind dovada relației dintre soția sa și prefect, Trahanache nu reacționează violent. Dimpotrivă, refuză să creadă în autenticitatea scrisorii și o numește „plastografie”. Această reacție poate părea naivă, dar ea îi permite să evite scandalul familial și să mute problema în plan politic. Personajul își apără prestigiul și menține alianța cu Tipătescu, fiindcă pentru el stabilitatea grupului de putere este mai importantă decât adevărul intim.

A doua scenă relevantă este cea în care Trahanache pregătește contraatacul împotriva lui Cațavencu. El descoperă o poliță falsificată de adversar și folosește această probă pentru a neutraliza șantajul. Secvența arată că personajul nu este deloc lipsit de inteligență practică. Calm, prudent și calculat, el știe să aștepte momentul favorabil și să folosească aceleași mijloace imorale pe care le condamnă aparent. Prin urmare, comicul personajului provine din contrastul dintre imaginea de bătrân greoi și realitatea politicianului experimentat.

Două componente de structură și de limbaj sunt semnificative pentru construcția lui Trahanache. Prima este conflictul dramatic, construit pe șantajul politic generat de pierderea scrisorii. Trahanache se află în centrul acestui conflict, deoarece scrisoarea îl privește direct ca soț, dar și ca lider politic. El transformă însă conflictul sentimental într-unul electoral, dovedind că în universul comediei viața privată este subordonată intereselor de partid. A doua componentă importantă este limbajul. Replicile sale conțin ticuri verbale, deformări lexicale și formule memorabile, precum „Ai puțintică răbdare” sau „enteresul”. Acestea individualizează personajul și contribuie la comicul de limbaj, dar au și rol caracterologic: repetarea lor sugerează prudență, diplomație și o gândire politică dominată de calcul.

Modalitățile de caracterizare completează portretul. Caracterizarea indirectă rezultă din fapte, reacții și replici: Trahanache nu se pierde cu firea, negociază, observă slăbiciunile adversarilor și își conservă poziția. Caracterizarea prin relația cu celelalte personaje îl prezintă drept centrul unei rețele de influență. Zoe și Tipătescu se sprijină pe autoritatea lui, iar adversarii trebuie să țină seama de puterea lui politică. Notațiile autorului, specifice textului dramatic, fixează situațiile de scenă, iar dialogul devine principalul instrument de dezvăluire a caracterului.

În concluzie, Zaharia Trahanache este construit ca un personaj comic complex, reprezentativ pentru teatrul lui Caragiale. Sub masca răbdării și a bonomiei, el ascunde abilitate, luciditate și oportunism. Prin statutul social, prin scenele în care gestionează șantajul, prin conflictul dramatic și prin limbajul individualizat, personajul ilustrează critica unei clase politice pentru care morala este înlocuită de interes, iar adevărul devine doar un instrument de negociere.

Autoevaluare pentru punctaj maxim

Am rezolvat toate cerințele în ordinea subiectului și am folosit enunțuri complete la Subiectul I.A.
Am inclus dovezi textuale exacte la cerințele care solicită justificare sau valorificarea fragmentului.
Textul argumentativ de la Subiectul I.B are peste 150 de cuvinte, opinie clară, două argumente dezvoltate, referire la fragment, exemplu personal/cultural, conectori și concluzie.
Răspunsul de la Subiectul al II-lea are peste 50 de cuvinte și folosește terminologie adecvată: narator heterodiegetic, persoana a III-a, omnisciență, focalizare.
Eseul de la Subiectul al III-lea are peste 400 de cuvinte și tratează un personaj dintr-un text dramatic studiat, cu statut, trăsătură evidențiată prin două scene, componente de structură/limbaj și concluzie.
Redactarea respectă limba literară, coerența ideilor, ortografia, punctuația și cerințele de structurare în Markdown.