Soluții BAC Română Uman 2024 · Iunie–Iulie · Var. 04

SUBIECTUL I.A

În text, cuvântul „pildă” are sensul de exemplu sau model. Secvența „din când în când” înseamnă uneori, ocazional, din timp în timp.
Evenimentul în cadrul căruia a fost sărbătorit I. Al. Brătescu-Voinești a durat o săptămână, fapt sugerat de secvența „Această săptămână de ovații”.
Un rol al tâmplăriei în ansamblul preocupărilor lui I. Al. Brătescu-Voinești este acela de activitate recreativă și echilibrantă, care îl ajută să se refacă după munca intelectuală și să se pregătească sufletește pentru scris. Secvența semnificativă este: „divertismentul de la munca intelectuală mi-l procur cu lucrul tâmplăriei”, completată de afirmația „Aici găsesc ritmul sufletesc care-mi trebuie pentru scris”.
I. Al. Brătescu-Voinești consideră potrivită sărbătorirea scriitorilor deoarece aceștia dăruiesc bucurie celorlalți prin opera lor și merită să primească, la rândul lor, recunoștința publicului. El afirmă că scriitorul este „o fabrică de bucurii pentru alții”, iar gestul de omagiere îi răsplătește „durerile măcar la bătrânețe”.
O trăsătură morală a lui I. Al. Brătescu-Voinești este modestia. Deși este omagiat la împlinirea vârstei de 60 de ani, el mărturisește că simte „o adâncă jenă” și consideră că alți scriitori ai generației sale ar fi meritat mai mult această onoare.

SUBIECTUL I.B

Consider că activitățile în natură influențează în mod profund stările sufletești, deoarece îl desprind pe om de tensiunile cotidiene și îi oferă un cadru favorabil reflecției. Natura nu este doar un decor, ci un spațiu de echilibrare interioară.

În primul rând, contactul cu natura diminuează neliniștile și schimbă perspectiva asupra problemelor. În fragmentul extras din volumul Cu scriitorii prin veac, I. Al. Brătescu-Voinești recomandă pescuitul intelectualilor, mai ales scriitorilor, deoarece, stând pe malul apei, „gândurile curg la vale în voie”, iar sufletul „se purifică”. Imaginea sugerează că liniștea naturii ordonează interiorul omului. De asemenea, scriitorul observă că, departe de oraș, problemele considerate „catastrofale” par mai mici, ceea ce dovedește efectul calmant al activităților desfășurate în aer liber.

În al doilea rând, natura stimulează creativitatea și oferă bucurii simple, dar durabile. Brătescu-Voinești își imaginează idealul vieții la țară, lângă o grădină cu flori și un râușor, semn că natura îi aduce pace și fericire. Din experiența personală, plimbările în parc sau drumețiile scurte mă ajută să mă desprind de oboseala produsă de învățat și să revin mai concentrat. Un exemplu cultural asemănător apare și la Mihail Sadoveanu, în scrierile sale inspirate de natură, unde spațiul natural favorizează contemplația și împăcarea cu sine.

Prin urmare, activitățile în natură influențează pozitiv stările sufletești, deoarece reduc tensiunea, limpezesc gândirea și redau omului sentimentul de armonie.

SUBIECTUL al II-lea

În fragmentul din romanul Jar de Liviu Rebreanu, perspectiva narativă este obiectivă, realizată printr-un narator la persoana a III-a, extradiegetic și heterodiegetic, care nu participă la acțiune. Naratorul urmărește comportamentul Lianei, folosind verbe și pronume la persoana a III-a: „Liana s-a suit”, „Se uita”, „Întoarse capul”. Totuși, perspectiva se apropie de conștiința personajului, deoarece sunt redate percepțiile, neliniștea și gândurile ei. Secvența „i se păru că zărește pe Dandu” indică focalizarea internă, iar enunțul „O, dacă asta e la mijloc!” reproduce frământarea Lianei prin stil direct interiorizat. Astfel, naratorul îmbină relatarea obiectivă cu accesul la trăirea subiectivă a personajului.

SUBIECTUL al III-lea

Poezia Testament de Tudor Arghezi deschide volumul Cuvinte potrivite, publicat în 1927, și este una dintre cele mai importante arte poetice ale modernismului interbelic românesc. Textul exprimă concepția autorului despre creație, despre rolul poetului și despre legătura dintre operă, trecutul colectiv și urmași. În viziunea argheziană, poezia nu este o simplă podoabă verbală, ci rezultatul unei munci grele de transformare a experienței umane în valoare estetică. Teza textului poate fi formulată astfel: opera poetică reprezintă o moștenire spirituală, născută din suferința generațiilor trecute și transmisă urmașilor prin forța cuvântului artistic.

O primă trăsătură care permite încadrarea poeziei în modernism este statutul ei de artă poetică. Arghezi discută chiar condiția literaturii și a creatorului, transformând poemul într-o meditație asupra scrisului. Eul liric nu se confesează sentimental, ci își definește programul estetic: poezia devine un „testament”, adică o moștenire lăsată fiului spiritual. A doua trăsătură modernistă este estetica urâtului, prin care poetul valorifică artistic zone ale realității considerate anterior nepoetice. Termeni aspri, din registre diferite, precum cei care trimit la degradare, trudă sau materialitate, sunt integrați în poezie pentru a demonstra că frumosul poate fi obținut și din experiențe umile, dureroase sau respinse de sensibilitatea tradițională.

Prima idee poetică relevantă este aceea a cărții ca moștenire. Incipitul construiește o relație directă între eul liric și urmaș, opera fiind singurul bun de preț lăsat acestuia. Cartea nu este un obiect obișnuit, ci un document al identității, un „hrisov” care atestă istoria unei familii și, simbolic, a unui întreg neam de oameni simpli. Poetul se prezintă ca un intermediar între străbuni și viitor: el preia suferința înaintașilor și o fixează în cuvânt, oferindu-i durată. Astfel, poezia capătă valoare morală și recuperatoare, pentru că salvează de la uitare existențe anonime.

A doua idee poetică importantă este transformarea suferinței în artă. Arghezi imaginează creația ca pe o muncă de alchimist al limbajului: materia brută a vieții este prelucrată până devine poezie. Truda, umilința, revolta și durerea nu rămân simple realități sociale, ci sunt convertite în expresie artistică. Prin această viziune, poetul se apropie de condiția meșteșugarului: el nu creează spontan și decorativ, ci lucrează asupra cuvintelor, le selectează, le tensionează și le transformă în semne cu valoare estetică. Arta apare, așadar, ca rezultat al unei duble responsabilități: față de limbaj și față de cei care nu au putut vorbi pentru ei înșiși.

La nivelul compoziției, titlul este un element esențial. Cuvântul Testament sugerează ideea de moștenire, dar și de act solemn, cu valoare juridică și morală. Poetul nu lasă urmașului avere materială, ci o carte, semn al continuității spirituale. De asemenea, titlul anticipează tonul grav al poeziei și relația dintre generații, întrucât discursul este adresat unui „fiu” simbolic, reprezentant al posterității. Structura textului urmărește tocmai această transmitere: de la trecutul marcat de trudă la prezentul creator și, apoi, la viitorul în care opera va fi receptată.

Un al doilea element semnificativ este limbajul poetic. Arghezi folosește un vocabular eterogen, în care se întâlnesc termeni religioși, arhaici, populari și cuvinte dure, aparținând realității concrete. Această combinație produce expresivitate și susține modernitatea textului. Metaforele cărții, ale treptei, ale slovei și ale muncii transformatoare definesc poezia ca spațiu al purificării. Opozițiile dintre material și spiritual, urât și frumos, trudă și creație organizează sensurile poemului. Celebrul contrast dintre inspirația intensă și forma lucrată a cuvântului arată că poezia presupune atât energie interioară, cât și rigoare artistică.

În concluzie, Testament este o artă poetică modernistă în care Tudor Arghezi afirmă demnitatea creației și puterea cuvântului de a transforma suferința în valoare. Prin tema moștenirii spirituale, prin estetica urâtului, prin imaginile cărții și ale muncii poetice, precum și prin limbajul original, poezia ilustrează o concepție profundă despre literatură: opera este forma prin care trecutul anonim devine memorie, frumusețe și responsabilitate transmisă viitorului.

Autoevaluare pentru punctaj maxim

Am rezolvat toate cerințele în ordinea subiectului.
Subiectul I.A conține răspunsuri în enunțuri complete și justificări cu secvențe exacte unde sunt cerute.
Subiectul I.B are peste 150 de cuvinte, opinie clară, două argumente dezvoltate, referire la fragment, exemplu personal/cultural, conectori și concluzie.
Subiectul al II-lea are peste 50 de cuvinte și folosește terminologie adecvată: narator extradiegetic, heterodiegetic, focalizare internă, stil direct interiorizat.
Subiectul al III-lea are peste 400 de cuvinte și respectă cerința: text poetic studiat aparținând lui Tudor Arghezi.
Eseul include introducere, teză, două trăsături de încadrare, două imagini/idei poetice, două elemente de compoziție și/sau limbaj, interpretare și concluzie.
Soluția este redactată în limba literară, cu structură clară și adecvată unui răspuns pentru punctaj maxim.