Soluții BAC Română Uman 2024 · Iunie–Iulie · Var. 02

SUBIECTUL I.A

În text, secvența „pe neașteptate” are sensul de brusc, fără ca propunerea să fi fost anunțată sau anticipată. Cuvântul „împrejurare” înseamnă situație, ocazie sau context concret în care s-a petrecut întâlnirea cu Tudor Arghezi.
Andriana Fianu lucrează la revista „Gazeta literară”, informație care reiese din secvența: „Eram, în 1960, tânăr redactor la Gazeta literară, când colega mea Andriana Fianu mi-a propus”.
Gabriel Dimisianu își propune să se comporte discret, ca un însoțitor tăcut și foarte atent în timpul vizitei la Tudor Arghezi. Răspunsul este justificat de secvența: „Voi fi ochi și urechi, dar mut”, completată de formularea „Voi fi însoțitorul mut al colegei mele”.
Gabriel Dimisianu este surprins când Tudor Arghezi intră în cameră deoarece poetul se mișcă repede, sigur și dezinvolt, imagine care contrazice impresia de neputință fizică pe care autorul o avea din aparițiile publice ale acestuia. În spațiul intim, Arghezi apare „fără baston și fără Baruțu”, spre deosebire de imaginea publică a poetului sprijinit și condus de braț.
O trăsătură morală a lui Gabriel Dimisianu este modestia. În fața lui Arghezi, deși este prezentat drept critic literar tânăr și promițător, el nu se laudă, ci se dezvinovățește, afirmând că îi place mai mult să citească decât să scrie. Reacția arată lipsa vanității și respectul față de marele poet.

SUBIECTUL I.B

Consider că emoțiile influențează sinceritatea exprimării, deoarece ele pot slăbi controlul asupra vorbirii și pot scoate la iveală gânduri pe care, într-o situație obișnuită, le-am formula mai prudent sau le-am ascunde. Totuși, această influență nu este întotdeauna simplă: emoția poate favoriza adevărul, dar îl poate și deforma prin teamă, rușine sau dorința de apărare.

În primul rând, emoțiile puternice pot determina o persoană să vorbească mai sincer decât intenționa. În fragmentul extras din volumul „Amintiri și portrete literare” de Gabriel Dimisianu, tânărul redactor merge la Tudor Arghezi copleșit de emoție și hotărât să rămână „mut”. Întrebarea ironică a poetului, „Și ce vrei dumneata să critici?”, îl descumpănește, iar răspunsul lui devine o mărturisire sinceră: nu vrea neapărat să critice, îi place mai mult să citească, iar prezentările de cărți sunt o obligație redacțională. Prin urmare, tocmai emoția îl face să renunțe la poza profesională și să își exprime adevărata raportare la literatură.

În al doilea rând, emoțiile pot influența sinceritatea deoarece omul aflat sub presiune caută instinctiv să se protejeze. Dimisianu însuși numește răspunsul său „mai degrabă o dezvinovățire”, semn că teama de judecata marelui poet îi modelează formulările. Un exemplu cultural asemănător apare în romanul „Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război” de Camil Petrescu: Ștefan Gheorghidiu este sincer în analiza geloziei sale, dar emoția intensă îi deformează uneori judecata asupra Elei. Din experiența personală, la examenele orale, emoția îi face pe mulți elevi să recunoască direct că nu știu un răspuns, deși ar fi preferat să pară siguri pe ei.

În concluzie, emoțiile influențează sinceritatea exprimării, fiindcă pot sparge convențiile, pot provoca mărturisiri autentice, dar pot adăuga și ezitare sau defensivă. Important este ca omul să își poată recunoaște starea și să nu confunde reacția de moment cu adevărul deplin.

SUBIECTUL al II-lea

Notațiile autorului au rolul de a construi cadrul scenic, de a orienta jocul actorilor și de a pregăti relațiile dintre personaje. Indicațiile inițiale descriu decorul, „o cameră simplu mobilată”, cu etajeră, uși, coridor și vestibul, oferind regizorului și spectatorului repere spațiale clare. De asemenea, didascaliile precizează mișcarea personajelor: „Varlam deschide”, „își agață pălăriile”, „arată biroul”, „dispare o clipă”. Aceste notații susțin dinamica scenei și sugerează familiaritatea lui Varlam cu locuința, dar și curiozitatea celor doi față de persoana pe care o caută. Prin urmare, ele contribuie la înțelegerea situației dramatice și la transformarea dialogului într-o acțiune vizibilă.

SUBIECTUL al III-lea

Nuvela „Moara cu noroc” de Ioan Slavici, publicată în 1881, este o nuvelă realistă și psihologică, reprezentativă pentru proza moralizatoare a autorului. Textul urmărește degradarea interioară a lui Ghiță, un personaj construit complex, prin raportare la familie, la bani, la putere și la tentația răului. Destinul său ilustrează ideea că dorința de îmbogățire, atunci când nu mai este controlată de principii morale, distruge echilibrul sufletesc și relațiile umane. În acest sens, Ghiță este un personaj realist, surprins în evoluție, dar și un personaj tragic, fiindcă înțelege răul în care intră, însă nu mai găsește puterea de a se salva.

Statutul social inițial al personajului este modest, dar onest. Ghiță este cizmar, soțul Anei și tată de familie, un om care dorește să își depășească sărăcia prin muncă. El ia în arendă hanul de la Moara cu noroc, crezând că prosperitatea materială îi va aduce familiei o viață mai bună. Psihologic, personajul este construit prin tensiune interioară: la început este harnic, energic și grijuliu, dar, pe măsură ce intră sub influența lui Lică Sămădăul, devine neliniștit, suspicios și duplicitar. Moral, Ghiță se află între două lumi: lumea familiei, reprezentată de Ana și de bătrână, și lumea fărădelegii, dominată de Lică. Drama lui se naște tocmai din incapacitatea de a alege ferm binele.

O trăsătură esențială a lui Ghiță este slăbiciunea morală, manifestată prin compromisul treptat în fața banului și a fricii. Un prim episod relevant este întâlnirea cu Lică Sămădăul. Apariția lui Lică tulbură ordinea hanului, iar Ghiță înțelege rapid că noul venit este periculos. Cu toate acestea, în loc să rupă imediat legătura cu el, hangiul acceptă apropierea, sperând să câștige bani și să își protejeze afacerea. Din acest moment, personajul începe să ascundă adevărul față de Ana și să trăiască într-o stare de tensiune continuă. Episodul evidențiază faptul că Ghiță nu este un om rău de la început, ci un om care cedează pas cu pas, justificând compromisul prin nevoia de siguranță și câștig.

Al doilea episod semnificativ este cel al degradării relației cu Ana, culminând cu folosirea ei în confruntarea indirectă cu Lică. Ghiță ajunge să își sacrifice liniștea familiei și demnitatea soției, încercând să îl prindă pe Sămădău și să își recupereze controlul asupra situației. Gelozia, neîncrederea și dorința de răzbunare îl împing spre gesturi extreme. Uciderea Anei marchează prăbușirea definitivă a personajului: omul care dorise inițial bunăstarea familiei ajunge să distrugă chiar centrul moral al existenței sale. Scena finală confirmă caracterul tragic al destinului său, deoarece Ghiță plătește cu viața pentru seria de compromisuri care l-au îndepărtat de sine.

Construcția personajului este susținută, în primul rând, de conflictul nuvelei. Există un conflict exterior între Ghiță și Lică Sămădăul, bazat pe dominare, frică și interese materiale. Lică îl controlează pe hangiu, îl atrage în zona ilegalității și îi testează permanent limitele morale. Mai important este însă conflictul interior al lui Ghiță, prins între dorința de a rămâne om cinstit și fascinația câștigului. Slavici urmărește atent această luptă psihologică, iar tensiunea narativă nu provine doar din evenimente, ci și din degradarea conștiinței personajului.

În al doilea rând, modalitățile de caracterizare sunt decisive pentru portretul lui Ghiță. Caracterizarea directă este realizată de narator sau de alte personaje, dar cea indirectă are ponderea cea mai mare, prin fapte, gesturi, atitudini și relații. Felul în care Ghiță se poartă cu Ana arată modificarea lui interioară: de la soț protector ajunge un bărbat rece, bănuitor și violent. Limbajul și reacțiile sale trădează frica, frământarea și pierderea echilibrului. De asemenea, relația de opoziție cu Lică funcționează ca o oglindă morală: Sămădăul este răul asumat, în timp ce Ghiță este omul slab care se lasă contaminat de rău.

Un alt element relevant este compoziția simetrică, cu valoare moralizatoare. Incipitul conține avertismentul bătrânei: „Omul să fie mulțumit cu sărăcia sa, căci, dacă-i vorba, nu bogăția, ci liniștea colibei tale te face fericit.” Această idee anunță tema nuvelei și fixează norma morală pe care Ghiță o va încălca. Finalul, marcat de moarte, incendiu și replica bătrânei, confirmă perspectiva etică a textului: încălcarea echilibrului moral atrage pedeapsa. Spațiul hanului are și el rol simbolic. Moara cu noroc, aflată într-un loc izolat, devine un spațiu al tentației, al câștigului și al pierderii de sine.

În concluzie, Ghiță este construit ca un personaj realist și psihologic, a cărui evoluție evidențiază efectele distrugătoare ale lăcomiei și ale compromisului moral. Statutul său de om simplu, episoadele confruntării cu Lică și ale degradării familiei, conflictul interior, modalitățile de caracterizare și compoziția moralizatoare susțin imaginea unui personaj complex. Prin destinul lui Ghiță, Ioan Slavici transmite o lecție etică puternică: prosperitatea lipsită de liniște sufletească și de cinste nu aduce împlinire, ci ruină.

Autoevaluare pentru punctaj maxim

Am inclus frontmatter YAML cu titlu, sursa subiectului, disciplina, profilul și ținta de calitate.
Am rezolvat toate cerințele în ordinea din subiect și am păstrat secțiunile solicitate.
La SUBIECTUL I.A, răspunsurile sunt formulate în enunțuri, iar justificările includ dovezi textuale exacte unde sunt cerute.
Textul argumentativ de la SUBIECTUL I.B depășește 150 de cuvinte, formulează opinie, dezvoltă două argumente, include referire la fragment, exemplu cultural/personal, conectori și concluzie.
Răspunsul de la SUBIECTUL al II-lea depășește 50 de cuvinte și prezintă rolul notațiilor autorului cu terminologie adecvată textului dramatic.
Eseul de la SUBIECTUL al III-lea depășește 400 de cuvinte și respectă cerința: particularități de construcție a unui personaj dintr-o nuvelă studiată.
Eseul include statutul social, psihologic și moral al personajului, o trăsătură evidențiată prin două episoade, două elemente de structură/compoziție/limbaj, interpretare și concluzie.
Am verificat adecvarea la profilul uman, claritatea argumentării, normele limbii literare, ortografia și punctuația.