Soluții BAC Română Uman 2023 · Iunie–Iulie · Var. 04

SUBIECTUL I.A

În text, secvența „de seamă” are sensul de important, valoros, renumit, referindu-se la artiști apreciați, pe care familia îi asculta atunci când aveau loc concerte sau spectacole.
Ionel Brătianu are statutul de voluntar în Regimentul 2 Artilerie, după cum reiese din secvența: „intră ca voluntar în Regimentul 2 Artilerie”.
O caracteristică a celor care predau la Școala de Poduri și Șosele este pregătirea lor foarte bună, aceștia fiind cadre didactice valoroase sau absolvenți ai unor instituții prestigioase. Secvența justificativă este: „cei mai buni profesori și absolvenți ai școalelor străine țineau cursuri”.
Părinții îl pedepsesc pe Vintilă în timpul vacanței deoarece acesta neglijase școala, lipsind de la activitățile serioase și petrecând prea mult timp cu Teodor Florescu la panoramă, patinaj, pe Șosea sau la jocuri. Consecința a fost că „trecu clasa fără strălucire”, rezultat considerat nepotrivit pentru exigențele familiei.
O trăsătură a lui Vintilă Brătianu este capacitatea de îndreptare prin voință și muncă. Deși, la început, se lasă distras de plăceri și obține rezultate slabe, după pedeapsa morală primită de la părinți se schimbă radical, devenind foarte perseverent.

SUBIECTUL I.B

Consider că familia are un rol important în dezvoltarea gustului artistic, deoarece primele obișnuințe culturale se formează, de cele mai multe ori, în mediul apropiat al copilului.

În primul rând, familia poate crea contactul constant cu arta, transformând cultura într-o parte firească a educației. În fragmentul din volumul Din viața familiei Ion C. Brătianu, 1821 - 1891, părinții nu se ocupă doar de „partea materială a vieții” sau de învățătura copiilor, ci vor „să ne împodobească sufletul și cu simțul artelor”. De aceea, copiii merg la concerte simfonice, la operă și la expoziții de pictură. Această frecvență a experiențelor artistice îi ajută să își formeze criterii estetice și să considere arta o necesitate spirituală, nu un simplu divertisment.

În al doilea rând, modelul familial influențează durabil comportamentul cultural al tinerilor. În text, efectul educației primite se vede la maturitate: niciunul dintre frați nu ar fi neglijat muzeele sau monumentele în timpul călătoriilor. În mod asemănător, un copil care vede în familie respect pentru lectură, muzică sau pictură va fi mai dispus să caute asemenea experiențe. De exemplu, numeroși scriitori români, precum Mircea Eliade, au mărturisit importanța bibliotecii și a lecturilor timpurii în formarea lor intelectuală.

Prin urmare, familia are un rol esențial în dezvoltarea gustului artistic, fiindcă oferă primele modele, creează ocazii de contact cu arta și formează deprinderi culturale stabile.

SUBIECTUL al II-lea

Notațiile autorului au un rol esențial în fragmentul dramatic, deoarece completează dialogul și oferă informații necesare pentru reprezentarea scenică. Didascaliile fixează cadrul, „Casa de la Snagov a sculptorului Crudu”, și descriu spațiul, „Un hol mare”, orientând regia și scenografia. De asemenea, ele surprind gesturile și starea personajului Manole: acesta „s-a prăbușit într-un fotoliu”, își mângâie schițele, apoi se ridică „scrâșnind cu furie”. Aceste indicații evidențiază tensiunea interioară a artistului, disperarea și neputința sa creatoare. Tot prin notații sunt sugerate ritmul acțiunii, pauzele, tăcerea și reacția Cristinei, care rămâne „împietrită, speriată”. Astfel, didascaliile construiesc atmosfera dramatică și ajută cititorul sau spectatorul să înțeleagă conflictul sufletesc al personajului.

SUBIECTUL al III-lea

Poezia modernistă interbelică valorifică adesea mitul, simbolul și ambiguitatea, transformând experiența lirică într-o formă de cunoaștere. Un text reprezentativ pentru această orientare este „Riga Crypto și lapona Enigel” de Ion Barbu, inclus în volumul Joc secund. Poemul poate fi citit ca o baladă cultă cu semnificații alegorice, în care o poveste de iubire imposibilă exprimă incompatibilitatea dintre două moduri de existență: lumea instinctuală, închisă în umbră, și aspirația către lumină, rațiune și absolut.

O primă trăsătură care permite încadrarea textului în modernism este intelectualizarea emoției. Iubirea nu este prezentată sentimental, ci devine pretextul unei meditații despre limitele ființei și despre treptele cunoașterii. Personajele poetice nu sunt doar individualități, ci simboluri: Crypto aparține unei lumi vegetale, fragile și obscure, în timp ce Enigel reprezintă omul atras de soare, de spirit și de depășirea condiției inferioare. O a doua trăsătură este ambiguitatea simbolică, specifică poeziei lui Ion Barbu. Textul pornește de la structura unei balade, cu narator, cadru ceremonial și personaje, dar sensul profund nu este epic, ci inițiatic și alegoric. Din acest motiv, poemul a fost interpretat ca un „Luceafăr” întors: nu ființa superioară coboară spre cea inferioară, ci ființa inferioară încearcă să atragă spre sine o conștiință orientată spre lumină.

Tema textului este iubirea imposibilă, dublată de tema cunoașterii. O primă imagine poetică relevantă este aceea a rigăi Crypto, stăpân al unei lumi umede, reci și umbroase. El trăiește într-un spațiu al latenței, refuzând maturizarea și rămânând legat de instinct. Numele său sugerează ascunderea, iar statutul de „rigă” introduce o ironie tragică: deși este rege, puterea lui se exercită asupra unei lumi inferioare. Crypto îi oferă laponei o existență confortabilă, dar limitată, încercând să o oprească din drum. Iubirea lui nu are dimensiune spirituală, ci este mai degrabă dorință de posesie și de conservare a propriei lumi.

A doua imagine poetică semnificativă este drumul laponei Enigel spre soare. Venită din spațiul nordic, ea se deplasează către sud, adică spre lumină, căldură și cunoaștere. Refuzul ei nu este lipsă de sensibilitate, ci fidelitate față de propria condiție superioară. Enigel înțelege că acceptarea chemării lui Crypto ar însemna stagnare, regres și renunțare la aspirația solară. Soarele devine simbolul rațiunii și al împlinirii spirituale, iar alegerea laponei exprimă superioritatea cunoașterii asupra instinctului. Finalul, în care Crypto este pedepsit pentru încercarea de a-și depăși nelegitim condiția, accentuează ideea că trecerea de la un nivel existențial la altul presupune o structură interioară adecvată.

La nivelul compoziției, un element important este tehnica povestirii în ramă. La început, un menestrel este invitat să spună povestea, într-un cadru de nuntă. Această structură creează impresia de ceremonial și apropie textul de balada tradițională, dar Ion Barbu modernizează modelul prin sensurile abstracte și prin simbolismul dens. Rama sugerează totodată că povestea lui Crypto și a laponei are valoare exemplară, funcționând ca o parabolă despre alegere și destin.

Un alt element semnificativ este relația de opoziție, prezentă în întregul poem: umbră - lumină, vegetal - uman, instinct - rațiune, stagnare - devenire, frig - căldură. Aceste opoziții organizează atât conflictul, cât și semnificația alegorică. Limbajul poetic este concentrat, metaforic, cu termeni arhaici sau populari, dar și cu sugestii simbolice rafinate. Titlul însuși indică opoziția centrală: „Riga Crypto” sugerează o autoritate ascunsă, aparținând unei lumi inferioare, iar „lapona Enigel” trimite la puritate, nord, mister și aspirație. Prozodia, cu strofe inegale și ritm variabil, susține caracterul de baladă modernă, eliberată de tiparele fixe ale poeziei tradiționale.

În concluzie, „Riga Crypto și lapona Enigel” este un text poetic reprezentativ pentru Ion Barbu și pentru modernismul interbelic prin caracterul alegoric, prin intelectualizarea temei iubirii și prin limbajul simbolic. Poemul depășește simpla poveste fantastică și propune o reflecție asupra condiției umane: ființa care aspiră spre lumină nu poate renunța la drumul cunoașterii fără a-și trăda propria esență.

Autoevaluare pentru punctaj maxim

Am rezolvat toate cerințele în ordinea din subiect.
Subiectul I.A conține răspunsuri în enunțuri complete și include dovezi textuale exacte acolo unde sunt cerute.
Subiectul I.B are peste 150 de cuvinte, formulează o opinie clară, dezvoltă două argumente, folosește conectori și include referire la fragment și la un exemplu cultural.
Subiectul al II-lea are peste 50 de cuvinte, folosește terminologia adecvată, precum „didascalii”, „dialog”, „reprezentare scenică”, „atmosferă dramatică”.
Subiectul al III-lea are peste 400 de cuvinte și respectă cerința: text poetic studiat aparținând lui Ion Barbu, cu trăsături de încadrare, două imagini/idei poetice și două elemente de compoziție/limbaj.
Răspunsurile sunt orientate spre punctaj maxim, cu exprimare literară, coerență, ortografie și punctuație verificate.