Soluții BAC Română Uman 2023 · Iunie–Iulie · Var. 01

SUBIECTUL I.A

În text, secvența „vrute și nevrute” are sensul de lucruri diverse, fără o ordine clară, amănunte mai importante sau mai puțin importante, pe care autoarea le-a înșirat în loc să relateze direct ce a făcut în ziua respectivă.
Instrumentul muzical la care cânta Maria Banuș când era elevă este pianul, fapt sugerat de secvența: „până atunci m-am învârtit și am exersat la pian”.
Atitudinea Mariei Banuș față de Bubi este una de antipatie și iritare, chiar dacă recunoaște că băiatul are multe calități. Această atitudine este justificată prin secvențele: „Când mă gândesc că o să vină Bubi la București mi se face rău” și „Nu știu de ce oare nu-l prea am eu la stomac”.
Aflată la patinaj, eleva Maria Banuș se simte diferită de ceilalți deoarece, în timp ce tinerii din jur par veseli, dezinvolți și capabili să se bucure de sport, ea este dominată de frică și de nesiguranță. Nu reușește să patineze cu aceeași naturalețe, se simte izolată și „oropsită”, iar diferența dintre dispoziția ei și bucuria aparentă a celorlalți îi accentuează sentimentul de inadaptare.
O trăsătură morală a Mariei Banuș este luciditatea autocritică. În primul paragraf, ea își observă sincer propria instabilitate sufletească, mărturisind că așteaptă cu nerăbdare un lucru, dar, după ce îl obține, acesta nu îi mai produce plăcere.

SUBIECTUL I.B

Consider că emoțiile influențează în mod semnificativ comportamentul unei persoane, deoarece ele pot schimba felul în care aceasta acționează, comunică și se raportează la ceilalți. Chiar dacă rațiunea are un rol important în luarea deciziilor, trăirile interioare pot deveni mai puternice decât voința.

În primul rând, emoțiile negative, precum frica, pot bloca inițiativa unei persoane. În fragmentul extras din volumul „Însemnările mele” de Maria Banuș, eleva își dorește, teoretic, să participe la o activitate modernă și atrăgătoare, patinajul, dar comportamentul ei este determinat de teamă. Ea privește lumea de pe margine, tremură, amână intrarea pe gheață și recunoaște limpede: „Mi-e frică!”. Prin urmare, emoția nu rămâne doar o stare interioară, ci produce o reacție vizibilă: retragere, ezitare și sentimentul că este diferită de ceilalți.

În al doilea rând, emoțiile pot influența și relațiile cu oamenii din jur. Naratoarea nu îl judecă pe Bubi numai după calitățile lui obiective, deoarece admite că este „un băiat model”, ci după disconfortul pe care i-l provoacă prezența lui. În plan cultural, un exemplu relevant este Ștefan Gheorghidiu, din romanul „Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război” de Camil Petrescu: gelozia îi modifică atitudinea față de Ela și îl face să interpreteze obsesiv gesturile acesteia.

În concluzie, emoțiile influențează comportamentul, pentru că pot orienta deciziile, pot inhiba acțiunea și pot modifica felul în care o persoană îi percepe pe ceilalți.

SUBIECTUL al II-lea

În poezia „S-a spulberat” de Tudor Arghezi, ideea poetică este legată de fragilitatea existenței și de caracterul trecător al timpului. Trecutul este cunoscut doar prin urmele lui, iar prezentul, deși pare viu, se destramă la fel de discret. Această meditație este susținută prin verbe cu valoare simbolică, precum „s-a spulberat” și „se spulberă”, care sugerează dispariția lentă și inevitabilă. Comparațiile „Ca umbra și ca fumul” accentuează lipsa de consistență a vieții văzute, transformând realitatea într-o aparență instabilă. De asemenea, opoziția dintre „Trecutul” și „Acumul” organizează reflecția lirică, iar interogația finală, „Trăiește-ntr-adevăr tot ce se vede?”, exprimă îndoiala eului poetic în fața aparențelor.

SUBIECTUL al III-lea

Romanul „Baltagul” de Mihail Sadoveanu, publicat în 1930, este un text narativ realist-mitic, în care tema căutării adevărului se împletește cu imaginea unei lumi tradiționale, guvernate de legi morale străvechi. Personajul central, Vitoria Lipan, este construit cu o forță deosebită, fiind una dintre cele mai importante figuri feminine din literatura română. Prin statutul său, prin tenacitate și prin inteligența cu care reconstituie moartea soțului, Vitoria devine un personaj reprezentativ pentru demnitatea, luciditatea și credința omului arhaic în dreptate.

Din punct de vedere social, Vitoria Lipan este o femeie de la munte, soția oierului Nechifor Lipan și mama Minodorei și a lui Gheorghiță. Ea aparține unei comunități tradiționale, în care familia, credința, munca și respectarea rânduielilor au valoare fundamentală. Statutul ei familial este esențial, deoarece dispariția lui Nechifor o obligă să preia rolul de conducător al gospodăriei și să ia decizii dificile. Din punct de vedere psihologic, Vitoria este lucidă, intuitivă și stăpână pe sine. Deși suferă, nu se lasă paralizată de durere, ci transformă neliniștea în acțiune. Moral, ea este dreaptă, credincioasă și neînduplecată în căutarea adevărului. Pentru Vitoria, moartea lui Nechifor nu poate rămâne nepedepsită, fiindcă ordinea morală a lumii trebuie refăcută.

Trăsătura dominantă a personajului este tenacitatea, susținută de inteligență și de un puternic simț al dreptății. Un prim episod semnificativ este pregătirea plecării în căutarea lui Nechifor. Vitoria observă semnele neliniștitoare ale întârzierii soțului și înțelege că s-a întâmplat ceva grav. Ea nu acționează pripit, ci se pregătește spiritual și practic: ține post, merge la biserică, consultă autoritățile, își pune gospodăria în ordine și îl ia cu ea pe Gheorghiță. Acest episod arată că personajul îmbină credința cu luciditatea. Vitoria nu este doar o femeie îndurerată, ci o conștiință activă, capabilă să transforme presimțirea într-un demers riguros.

Al doilea episod relevant este scena praznicului, în care Vitoria îi demască pe ucigașii lui Nechifor, Calistrat Bogza și Ilie Cuțui. Ea reconstituie, prin întrebări, aluzii și observații precise, împrejurările crimei, conducându-l pe Bogza spre pierderea stăpânirii de sine. Momentul dovedește inteligența strategică a eroinei: Vitoria nu acuză direct fără dovezi, ci creează o tensiune morală în care vinovatul ajunge să se trădeze. În această secvență, tenacitatea ei capătă valoare justițiară, pentru că adevărul ascuns este adus la lumină, iar moartea lui Nechifor este integrată în rânduiala comunității prin pedepsirea vinovaților și prin împlinirea ritualului funerar.

Construcția personajului este susținută, în primul rând, de acțiunea romanului, organizată ca un drum inițiatic și detectivistic. Călătoria Vitoriei și a lui Gheorghiță urmărește traseul lui Nechifor, dar are și o semnificație simbolică: mama își inițiază fiul, pregătindu-l să devină bărbat și să preia locul tatălui. Fiecare popas, fiecare întrebare și fiecare informație contribuie la conturarea portretului Vitoriei ca personaj rațional, perseverent și profund legat de legea nescrisă a lumii pastorale. Drumul exterior devine, astfel, și un drum al maturizării lui Gheorghiță, condus de autoritatea morală a mamei.

În al doilea rând, modalitățile de caracterizare sunt esențiale pentru construcția personajului. Vitoria este caracterizată direct de narator și de alte personaje, care îi remarcă hotărârea, dar mai ales indirect, prin fapte, gesturi, limbaj și relațiile cu ceilalți. Felul în care vorbește cu preotul, cu autoritățile, cu oamenii întâlniți pe drum sau cu ucigașii arată o femeie inteligentă, atentă la detalii și capabilă să se adapteze interlocutorului. Limbajul ei este uneori reținut și politicos, alteori tăios și ferm, ceea ce demonstrează complexitatea personajului. De asemenea, relația cu Gheorghiță evidențiază rolul ei formator: îl protejează, dar îl și obligă să înfrunte realitatea morții, pentru a deveni vrednic de numele tatălui.

Un alt element important este conflictul. Romanul dezvoltă un conflict exterior, între Vitoria și ucigașii lui Nechifor, dar și un conflict moral, între adevăr și crimă, între rânduială și fărădelege. Vitoria nu urmărește răzbunarea oarbă, ci restabilirea dreptății. De aceea, personajul are o dimensiune mitică: asemenea unei conștiințe justițiare, ea coboară în lumea semnelor, descifrează urmele și reface ordinea tulburată prin crimă.

În concluzie, Vitoria Lipan este un personaj complex, construit prin îmbinarea realismului cu simbolicul. Statutul ei de femeie simplă de la munte este depășit prin forța morală, inteligența și tenacitatea de care dă dovadă. Prin episoadele pregătirii drumului și demascării ucigașilor, precum și prin acțiune, conflict și modalități de caracterizare, Mihail Sadoveanu creează un personaj memorabil, expresie a credinței că adevărul și dreptatea trebuie apărate până la capăt.

Autoevaluare pentru punctaj maxim

Am inclus frontmatter YAML cu titlu, sursa subiectului, disciplina, profilul și ținta de calitate.
Am rezolvat toate cerințele în ordinea din subiect.
La SUBIECTUL I.A, răspunsurile sunt formulate în enunțuri, iar justificările includ dovezi textuale exacte unde sunt cerute.
Textul argumentativ de la SUBIECTUL I.B depășește 150 de cuvinte, formulează opinie, două argumente dezvoltate, exemplu cultural, referire la fragment și concluzie.
Răspunsul de la SUBIECTUL al II-lea depășește 50 de cuvinte și comentează relația dintre ideea poetică și mijloacele artistice.
Eseul de la SUBIECTUL al III-lea depășește 400 de cuvinte și respectă cerința: personaj dintr-un text narativ studiat aparținând lui Mihail Sadoveanu.
Eseul include statutul personajului, o trăsătură evidențiată prin două episoade, două elemente de structură/compoziție/limbaj, interpretare și concluzie.
Am verificat adecvarea la profilul uman, claritatea exprimării, ortografia, punctuația și folosirea terminologiei literare.