Soluții BAC Română Uman 2022 · Iunie–Iulie · Var. 06

SUBIECTUL I.A

În text, secvența „de față” are sensul de „prezenți”, „aflați acolo”, referindu-se la persoanele care asistă la întâlnirea cu Doamna Elena Cuza.
Studentele o vizitează pe Elena Cuza pentru a-i prezenta o scrisoare omagială din partea colegelor lor, așa cum reiese din secvența: „veneau să-i înfățișeze o adresă de omagiu din partea colegelor lor”.
O reacție a Elenei Cuza, când aude pomenindu-se numele soțului ei, este emoția profundă, manifestată prin plâns. Secvența semnificativă este: „o lacrimă mare se strecură încet”, naratorul adăugând că, „după patruzeci de ani, ea putea să plângă încă pentru dânsul”.
Elena Cuza locuiește la Piatra-Neamț după revenirea în țară deoarece își dăruise casa lui Theodor Rosetti înainte de plecare, iar, întorcându-se, primește găzduire de la o familie bogată din acest oraș, care îi pune la dispoziție „o căsuță curată și veselă”.
O trăsătură morală a Elenei Cuza este demnitatea. Deși trăiește modest, într-o „săracă rochie de doliu veșnic”, ea păstrează o noblețe interioară impresionantă. Gestul ei de „suverană” și cuvintele „Să trăiască România tânără!” arată măreție sufletească și devotament patriotic.

SUBIECTUL I.B

Consider că întâlnirea cu o personalitate istorică, socială sau culturală produce emoție, deoarece prezența unei asemenea persoane transformă cunoașterea abstractă în experiență vie. O personalitate nu este impresionantă doar prin numele său, ci prin valorile, suferințele și faptele pe care le concentrează.

În primul rând, emoția apare din conștiința că persoana întâlnită aparține unei istorii mai mari decât destinul individual. În fragmentul lui Nicolae Iorga, studentele vin să îi aducă un omagiu Elenei Cuza, iar momentul capătă solemnitate. Una dintre fete citește „cu emoția ce și-o poate închipui oricine”, semn că apropierea de soția lui Alexandru Ioan Cuza nu este o simplă vizită, ci o întâlnire cu memoria Unirii și cu un model de noblețe. De asemenea, naratorul însuși este impresionat de contrastul dintre fragilitatea fizică a Doamnei și forța ei morală, observând în privirea acesteia un ochi „viu și puternic”.

În al doilea rând, întâlnirea cu o personalitate emoționează fiindcă oferă un exemplu concret de demnitate sau de vocație. În plan cultural, un elev care participă la o conferință a unui scriitor studiat la clasă poate înțelege mai intens literatura, fiindcă autorul nu mai rămâne doar un nume din manual, ci devine o conștiință vie. Am simțit acest lucru la întâlniri cu oameni care vorbesc despre experiențe istorice sau culturale decisive: emoția vine din respect, dar și din sentimentul că primești o lecție directă despre responsabilitate.

Prin urmare, întâlnirea cu o personalitate poate produce o emoție puternică, pentru că apropie trecutul de prezent și transformă admirația într-o experiență personală, memorabilă.

SUBIECTUL al II-lea

Fragmentul din romanul „Întunecare” de Cezar Petrescu este construit din perspectiva unui narator obiectiv, heterodiegetic, care relatează la persoana a III-a. Mărcile gramaticale ale acestei perspective sunt formele verbale și pronominale precum „îi căuta”, „zări”, „era însoțit”, „se înțelegea”. Naratorul se află în afara acțiunii, nu participă ca personaj, dar oferă informații despre gesturi, reacții și despre trecutul lui Virgil Probotă. Perspectiva este mai amplă decât cea a unui singur personaj, deoarece naratorul explică felul în care colonelul îl judecă pe necunoscut și rezumă amintirea pe care fostul preceptor le-a lăsat-o elevilor săi. Astfel, relatarea combină observația exterioară cu detalii de caracterizare.

SUBIECTUL al III-lea

Comedia este specia genului dramatic care provoacă râsul prin surprinderea unor defecte omenești, având, în același timp, o finalitate moralizatoare. În literatura română, „O scrisoare pierdută” de Ion Luca Caragiale rămâne o comedie reprezentativă prin critica vieții politice, prin conflictul dramatic construit în jurul unei scrisori compromițătoare și prin personaje tipice, realizate cu mijloace comice variate. Un personaj semnificativ pentru această lume este Nae Cațavencu, demagogul ambițios, dispus să transforme orice principiu într-un instrument al parvenirii.

Statutul social al personajului este relevant pentru mecanismul comediei. Cațavencu este avocat, director-proprietar al ziarului „Răcnetul Carpaților” și conducător al unei societăți cu nume ridicol, „Aurora Economică Română”. El aparține grupului politic aflat în opoziție față de Tipătescu și Trahanache, dar dorește să obțină candidatura pentru un mandat de deputat. Din punct de vedere psihologic, este energic, abil și lipsit de scrupule, încercând să exploateze orice împrejurare favorabilă. Moral, el este un oportunist: invocă patriotismul și principiile democratice, însă acționează prin șantaj, minciună și amenințare. De aceea, Cațavencu reprezintă tipul demagogului politic, al individului care vorbește grandilocvent despre binele public, dar urmărește exclusiv avantajul personal.

Trăsătura dominantă a lui Nae Cațavencu este demagogia oportunistă, evidențiată prin mai multe secvențe. O primă scenă semnificativă este aceea în care folosește scrisoarea de dragoste trimisă de Tipătescu Zoei pentru a obține candidatura. Personajul nu se limitează la o confruntare politică deschisă, ci recurge la compromitere, transformând un document intim într-o armă publică. Replica prin care justifică folosirea mijloacelor imorale arată lipsa lui de principii: pentru el, scopul politic scuză orice instrument. În această secvență, Cațavencu se construiește prin caracterizare indirectă, din fapte și limbaj: ambiția sa nu este susținută de merit, ci de capacitatea de a manipula slăbiciunile adversarilor.

O a doua scenă importantă este discursul electoral. Cațavencu vorbește emfatic, lacrimogen și incoerent, încercând să impresioneze auditoriul prin formule patriotarde. Afirmația despre „industria română”, care este „admirabilă” și „sublimă”, dar „lipsește cu desăvârșire”, ilustrează comicul de limbaj și golul de gândire al personajului. El mimează emoția națională, dar discursul său este alcătuit din contradicții, repetiții și clișee. Scena dovedește că demagogia lui nu se manifestă doar prin acțiuni imorale, ci și printr-un limbaj fals, menit să ascundă absența ideilor autentice.

Construcția personajului este susținută, în primul rând, de conflictul dramatic al comediei. Conflictul principal pornește de la scrisoarea pierdută și opune gruparea aflată la putere grupării lui Cațavencu. Personajul devine un motor al acțiunii, deoarece șantajul său declanșează neliniștea Zoei, furia lui Tipătescu și manevrele lui Trahanache. Totuși, evoluția conflictului are un efect comic asupra lui Cațavencu: cel care părea stăpân pe situație pierde scrisoarea și ajunge dependent de bunăvoința celor pe care îi amenințase. Finalul îl surprinde umil, obligat să conducă festivitatea în cinstea lui Agamiță Dandanache, candidatul impus de la centru. Astfel, destinul său scenic demonstrează instabilitatea unei lumi politice în care principiile sunt înlocuite de interese.

În al doilea rând, limbajul este o componentă esențială în caracterizarea lui Cațavencu. Personajul folosește un registru bombastic, presărat cu neologisme, formule solemne și expresii patriotarde. Comicul de limbaj apare din contradicții, asocieri nepotrivite și enunțuri lipsite de logică. Prin aceste mijloace, Caragiale arată diferența dintre aparență și esență: Cațavencu vrea să pară un orator cultivat și un lider providențial, dar vorbirea îi trădează incultura, vanitatea și superficialitatea. Notațiile autorului și reacțiile celorlalte personaje completează portretul, deoarece schimbările lui de atitudine, de la agresivitate la umilință, îi dezvăluie caracterul duplicitar.

În concluzie, Nae Cațavencu este un personaj construit exemplar pentru comedia lui Caragiale, deoarece concentrează satira politicianului demagog, oportunist și lipsit de moralitate. Prin statutul său social, prin faptele dictate de ambiție, prin scenele șantajului și ale discursului electoral, dar și prin limbajul ridicol, personajul devine expresia unei lumi în care politica este un spectacol al intereselor personale. Râsul provocat de Cațavencu nu este doar divertisment, ci și formă de critică morală și socială.

Autoevaluare pentru punctaj maxim

Am rezolvat toate cerințele în ordinea subiectului.
La Subiectul I.A, răspunsurile sunt formulate în enunțuri, iar itemii care cer justificare includ dovezi textuale exacte.
Răspunsul de la Subiectul I.B depășește 150 de cuvinte, formulează opinie, dezvoltă două argumente, valorifică fragmentul lui Nicolae Iorga, include exemplu personal/cultural și are concluzie.
Răspunsul de la Subiectul al II-lea depășește 50 de cuvinte și folosește terminologia adecvată: narator obiectiv, heterodiegetic, persoana a III-a, caracterizare.
Eseul de la Subiectul al III-lea depășește 400 de cuvinte, tratează un personaj dintr-o comedie studiată, prezintă statutul personajului, o trăsătură ilustrată prin două scene și două componente de structură/limbaj.
Textul respectă normele limbii literare, organizarea în secțiuni și cerințele Markdown cu frontmatter YAML.