Soluții BAC Română Uman 2022 · Iunie–Iulie · Var. 03

SUBIECTUL I.A

În text, secvența „de tot felul” are sensul de „diverse”, „variate”, referindu-se la numeroase tipuri de gâze care zburdau prin iarbă.
Râul pe malul căruia se plimbă cei doi tineri este Bistrița, fapt indicat în secvența: „am continuat drumul până am dat de malurile ondulate ale Bistriței”.
Florile al căror miros este asociat de autoare cu cel al cireșilor înfloriți sunt crizantemele. Justificarea apare în secvența: „Cireșii erau înfloriți și răspândeau o mireasmă amăruie, asemeni crizantemelor toamna.”
Bacovia se oprește din scrierea poeziei „Furtună” deoarece își amintește că avea de pregătit o temă pentru școală, mai exact „niște versuri de tradus la limba latină” pentru ziua următoare.
O trăsătură morală a autoarei este discreția. Ea observă că Bacovia notează ceva în carnețel și „Părea că se ferește”, dar nu îi încalcă intimitatea: „M-am și făcut că n-am observat nimic.” Atitudinea arată tact și respect față de sensibilitatea poetului.

SUBIECTUL I.B

Consider că experiențele de viață influențează în mod decisiv procesul de creație, deoarece artistul nu creează în afara lumii, ci transformă emoțiile, întâmplările și imaginile trăite în material artistic.

În primul rând, o experiență intensă poate deveni punctul de plecare al unei opere. În fragmentul extras din volumul Bacovia. Poezie sau destin, poetul povestește că, în adolescență, a fost surprins de o furtună violentă pe malurile Bistriței. Spaima trăită atunci, rătăcirea, imaginea cerului amenințător și întâlnirea cu ciobanul se transformă, mai târziu, în poezie: Bacovia afirmă că așa s-a născut „acea poemă a spaimei încercate prin codrii Bacăului”. Prin urmare, creația nu apare ca un exercițiu abstract, ci ca o prelucrare a unei trăiri reale.

În al doilea rând, experiențele de viață modelează sensibilitatea artistului și felul în care acesta percepe lumea. În același fragment, Bacovia notează în carnețel și spune că a prins un cântec „din clipocitul apei”. Așadar, poetul transformă sunetele naturii în muzică și sugestie lirică. Un exemplu cultural asemănător este poezia eminesciană, în care iubirea, singurătatea și contactul cu natura devin teme fundamentale, nu simple descrieri exterioare.

În concluzie, experiențele de viață influențează creația, fiindcă oferă artistului emoții autentice, imagini memorabile și sensuri personale pe care opera le poate transmite celorlalți.

SUBIECTUL al II-lea

În fragmentul din Popa Man de Ion Agârbiceanu, perspectiva narativă este obiectivă, relatarea fiind făcută de un narator la persoana a III-a, exterior întâmplărilor. Mărcile gramaticale ale acestei perspective sunt formele verbale și pronominale precum „crezu”, „se simțea”, „ieși”, „dânsul”. Naratorul are însă acces și la interioritatea personajului, prezentându-i neliniștea, neîndemânarea și teama: „popa Man simți o mare neîndemânare”. De aceea, perspectiva poate fi considerată omniscientă, deoarece naratorul cunoaște atât reacțiile comunității, cât și trăirile ascunse ale preotului. Efectul acestei perspective este evidențierea degradării morale și psihologice a personajului, observată din exterior de teleguțeni și resimțită confuz din interior de popa Man.

SUBIECTUL al III-lea

Poezia Eu nu strivesc corola de minuni a lumii de Lucian Blaga, publicată în volumul Poemele luminii, este o artă poetică modernistă, reprezentativă pentru concepția autorului despre rolul poetului și despre raportul dintre cunoaștere și mister. Textul exprimă ideea că poezia nu trebuie să distrugă tainele lumii prin explicații raționale, ci să le protejeze și să le amplifice prin iubire, contemplație și imaginație.

O primă trăsătură care permite încadrarea poeziei în modernism este intelectualizarea emoției lirice. Textul nu dezvoltă o confesiune sentimentală simplă, ci o meditație asupra cunoașterii. Eul poetic se definește prin opoziție cu „lumina altora”, adică prin opoziție cu o formă de cunoaștere rațională, analitică, menită să reducă misterul. În schimb, poetul alege o cunoaștere de tip luciferic, specifică gândirii blagiene, care nu clarifică total realitatea, ci o face mai adâncă și mai tulburătoare. A doua trăsătură modernistă este libertatea de expresie: poezia folosește versul liber, fără rimă și fără măsură fixă, iar imaginile sunt construite prin metafore ample, cu valoare filosofică. Astfel, limbajul poetic se îndepărtează de convențiile tradiționale și exprimă o sensibilitate modernă.

Prima imagine poetică relevantă pentru tema textului apare chiar în incipit: „Eu nu strivesc corola de minuni a lumii”. Metafora „corola de minuni” sugerează universul văzut ca totalitate fragilă, armonioasă și sacră, asemenea unei flori. Verbul „nu strivesc” indică refuzul poetului de a distruge frumusețea ascunsă a existenței. Enumerarea „flori, ochi, buze ori morminte” cuprinde simbolic marile domenii ale vieții: natura, cunoașterea, iubirea și moartea. Prin această imagine, Blaga afirmă că misterul se află pretutindeni și trebuie întâmpinat cu respect, nu redus la explicații definitive.

A doua idee poetică importantă este opoziția dintre două tipuri de lumină: „lumina altora” și „lumina mea”. Lumina devine metafora cunoașterii. „Lumina altora” micșorează „vraja nepătrunsului ascuns”, pentru că reprezintă rațiunea rece, care fragmentează realitatea și îi anulează farmecul. În schimb, „lumina mea” sporește „a lumii taină”, asemenea luminii lunii care nu risipește întunericul, ci îl face mai misterios. Această comparație are un rol esențial, deoarece explică modul în care funcționează poezia: ea luminează fără să epuizeze sensul, dezvăluie fără să profaneze.

Un element de compoziție semnificativ este titlul, identic cu primul vers. Acesta are valoare programatică și fixează de la început atitudinea eului liric. Pronumele „eu”, așezat în poziție inițială, nu exprimă orgoliu, ci asumarea unei misiuni poetice. Poetul se prezintă ca protector al misterului, nu ca stăpân al lumii. De asemenea, negația „nu strivesc” marchează o opțiune etică și estetică: adevărata poezie nu agresează realitatea, ci o contemplă.

Un al doilea element de limbaj este metafora centrală a luminii, dezvoltată pe tot parcursul textului. Aceasta organizează opoziția dintre cunoașterea rațională și cunoașterea poetică. La nivel stilistic, se remarcă și metaforele „vraja nepătrunsului ascuns” și „largi fiori de sfânt mister”, care conferă textului profunzime filosofică și expresivitate. Prozodia modernă, bazată pe vers liber și pe ritmul interior al ideilor, susține caracterul meditativ al poeziei. Lipsa constrângerilor formale sugerează libertatea gândirii poetice și intensitatea trăirii.

În concluzie, Eu nu strivesc corola de minuni a lumii este o artă poetică modernistă în care Lucian Blaga definește creația ca formă de protejare și sporire a misterului. Prin tema cunoașterii, prin opoziția dintre „lumina mea” și „lumina altora”, prin metaforele revelatorii și prin versul liber, poezia ilustrează viziunea originală a autorului asupra lumii și asupra menirii poetului.

Autoevaluare pentru punctaj maxim

Subiectul I.A rezolvă toate cele cinci cerințe, în enunțuri complete, cu dovezi textuale exacte acolo unde sunt cerute.
Subiectul I.B are peste 150 de cuvinte, formulează opinie clară, include două argumente dezvoltate, valorifică fragmentul și oferă exemplu cultural.
Subiectul al II-lea are peste 50 de cuvinte și prezintă perspectiva narativă cu terminologie adecvată: narator la persoana a III-a, exterior, omniscient.
Subiectul al III-lea are peste 400 de cuvinte și respectă cerința: text poetic studiat aparținând lui Lucian Blaga.
Eseul include introducere, teză, două trăsături de încadrare, două imagini/idei poetice, două elemente de compoziție și/sau limbaj, interpretare și concluzie.
Răspunsurile urmăresc punctajul maxim prin coerență, limbă literară, conectori logici, ortografie și punctuație corecte.