Soluții BAC Română Uman 2021 · Iunie–Iulie · Var. 04

SUBIECTUL I.A

Secvența „în toată vremea” are, în text, sensul de „mereu”, „întotdeauna”, „în permanență”. Mama îi dorește fiului ca Dumnezeu să-i sporească binele mereu.
Două dintre îndeletnicirile care îi asigură venituri tânărului I. L. Caragiale sunt aceea de „sufleur de al doilea” și aceea de „copist în trupa lui Pascaly”. Textul menționează și munca de corector, prin formularea „lucrul de noapte al corectorului”.
Principiul aplicat de părinți în educarea lui Iancu este îngăduința moderată, considerată mai eficientă decât constrângerea. Secvența semnificativă este: „cea mai bună metodă, a îngăduinții relative, care dă rezultate mai bune decât constrângerea”.
I. L. Caragiale ajunge să comunice prin scrisori cu mama și cu sora sa deoarece, la un moment dat, obligațiile profesionale îl despart de ele. Înainte locuiau probabil împreună, iar textul precizează explicit: „Numai când nevoile profesionale l-au despărțit de ele, le-a dat prilejul să-i scrie”.
Din fragment reiese responsabilitatea lui I. L. Caragiale față de familie. Deși era foarte tânăr și avea venituri modeste, el muncește mult și trimite bani mamei și surorii, deoarece „niciuna din solicitările bănești nu rămâne nesatisfăcută”.

SUBIECTUL I.B

În opinia mea, greutățile vieții pot complica îndeplinirea responsabilităților față de familie, dar nu justifică neglijarea lor. Dimpotrivă, tocmai în situații dificile se verifică maturitatea morală a unui om și capacitatea lui de a rămâne solidar cu cei apropiați.

În primul rând, responsabilitatea față de familie nu depinde numai de confortul material, ci și de felul în care omul își ordonează prioritățile. În fragmentul din volumul Viața lui I. L. Caragiale, tânărul Iancu nu are o existență ușoară: muncește ca sufleur, copist, corector, iar mai târziu are o leafă modestă de revizor școlar. Cu toate acestea, el nu își abandonează mama și sora, ci le trimite bani ori de câte ori au nevoie. Comportamentul său arată că dificultățile pot fi depășite prin muncă și devotament, dacă sentimentul datoriei familiale este puternic.

În al doilea rând, familia reprezintă un spațiu al sprijinului reciproc, iar neglijarea ei în momente grele accentuează vulnerabilitatea celor dependenți de ajutor. Un exemplu cultural potrivit este Mara, personajul lui Ioan Slavici, care, deși trăiește modest, muncește neobosit pentru a le asigura copiilor ei un viitor mai bun. La fel ca în cazul lui Caragiale, greutatea vieții nu anulează datoria față de cei apropiați, ci o face mai vizibilă.

Prin urmare, greutățile pot deveni o explicație pentru efortul mai mare depus de om, dar nu o scuză pentru indiferență. Responsabilitatea față de familie rămâne o formă esențială de demnitate și de iubire concretă.

SUBIECTUL al II-lea

Textul poetic exprimă ideea trecerii timpului, înțeleasă ca drum comun al ființelor apropiate, în care amintirea și afecțiunea dau sens existenței. Mijloacele artistice susțin această meditație elegiacă și luminoasă. Comparația „anii ca un stol” sugerează mișcarea rapidă, dar armonioasă a timpului, iar metafora „potecile” trimite la vârstele fragile ale trecutului. Personificarea „îngână fântânile / cuvintele rămase din trecut” transformă memoria într-o prezență vie, audibilă. De asemenea, imaginea mâinii așezate „pe umăr” sugerează sprijin, tandrețe și solidaritate. Finalul, prin comparația „vremea ne poartă ca un cântec de leagăn”, atenuează dramatismul trecerii timpului și creează o atmosferă de împăcare.

SUBIECTUL al III-lea

Nuvela realistă și psihologică Moara cu noroc, de Ioan Slavici, urmărește degradarea morală a omului care își subordonează existența dorinței de câștig. Personajul central, Ghiță, este construit complex, prin raportare la familie, la mediul social și la propria conștiință. El devine un exemplu al individului care pornește de la intenții firești, dar ajunge la compromis, vinovăție și autodistrugere. Particularitățile construcției personajului se observă prin statutul său, prin episoadele care îi evidențiază slăbiciunea morală și prin elementele de structură și de limbaj specifice nuvelei.

La început, Ghiță are statutul social al unui cizmar sărac, nemulțumit de condiția lui materială. El este soțul Anei și tată, deci cap de familie, iar hotărârea de a lua în arendă cârciuma de la Moara cu noroc pare motivată de dorința legitimă de a-și îmbunătăți traiul. Psihologic, personajul este energic, harnic și ambițios, dar are și o vulnerabilitate importantă: nu știe să păstreze măsura. Moral, Ghiță este inițial un om cinstit, atașat de familie, însă, sub presiunea câștigului și a fricii de Lică Sămădăul, își pierde treptat echilibrul. De aceea, nuvela nu prezintă un personaj rău de la început, ci procesul degradării unui om slab, atras de bani și dominat de o voință mai puternică.

O trăsătură esențială a lui Ghiță este oscilația dintre dorința de îmbogățire și conștiința morală. Aceasta se evidențiază, mai întâi, în episodul întâlnirii cu Lică Sămădăul. Apariția lui Lică schimbă atmosfera de la han și îl obligă pe Ghiță să aleagă între liniștea familiei și câștigul obținut prin colaborarea cu un om primejdios. Deși înțelege pericolul, Ghiță nu pleacă de la Moara cu noroc. Acceptă să intre în jocul Sămădăului, ascunde adevărul față de Ana și devine tot mai suspicios. Faptul că își ia măsuri de apărare, cumpărând pistoale și câini, arată neliniștea lui interioară, dar și incapacitatea de a rupe legătura vinovată.

A doua secvență semnificativă este cea din final, când Ghiță o folosește pe Ana pentru a-l demasca pe Lică. În loc să o protejeze, el o transformă într-un instrument al planului său, ceea ce dovedește prăbușirea sa morală. Gelozia, orgoliul și neputința de a-și asuma limpede vina îl conduc la crimă: Ghiță o ucide pe Ana, iar apoi este ucis la ordinul lui Lică. Finalul tragic confirmă avertismentul moral al nuvelei: îndepărtarea de valorile familiei și de cinste distruge individul.

Un prim element de structură important pentru construcția personajului este conflictul. Conflictul exterior îl opune pe Ghiță lui Lică, personaj demonic, autoritar, capabil să domine prin teamă și prin tentația banului. Mai important este însă conflictul interior: Ghiță vrea să rămână om cinstit, soț și tată responsabil, dar este atras de câștig și de puterea pe care banii par să i-o ofere. Această tensiune psihologică îl transformă într-un personaj realist și complex, deoarece decăderea lui se produce treptat, prin ezitări, minciuni și compromisuri.

Al doilea element semnificativ îl reprezintă modalitățile de caracterizare. Ghiță este caracterizat direct prin observațiile naratorului obiectiv, omniscient, dar mai ales indirect, prin fapte, gesturi, relația cu Ana, cu bătrâna și cu Lică. Limbajul și comportamentul său se schimbă pe măsură ce se îndepărtează de familie: devine tăcut, aspru, duplicitar. Incipitul are valoare morală prin replica bătrânei, care susține cumpătarea și liniștea sărăciei cinstite, iar finalul simetric, marcat de incendiu și moarte, arată pedeapsa dezechilibrului moral. Spațiul hanului, izolat și aflat la răscruce, devine un loc al încercării, potrivit pentru transformarea personajului.

În concluzie, Ghiță este construit ca personaj realist-psihologic, prin statutul său de om obișnuit, prin conflictul interior și prin evoluția de la hărnicie la vinovăție. Ioan Slavici demonstrează, prin destinul lui, că dorința de îmbogățire, atunci când nu este controlată de principii morale, rupe legăturile familiale și duce la pierderea identității. Astfel, construcția personajului susține viziunea moralizatoare a nuvelei.

Autoevaluare pentru punctaj maxim

Subiectul I.A: toate cele cinci cerințe sunt rezolvate în enunțuri complete; răspunsurile includ dovezi textuale exacte acolo unde cerința le solicită.
Subiectul I.B: text argumentativ de peste 150 de cuvinte, cu opinie clară, două argumente dezvoltate, raportare la fragment, exemplu cultural, conectori logici și concluzie.
Subiectul al II-lea: comentariu de peste 50 de cuvinte, centrat pe relația dintre ideea poetică și mijloace artistice, cu terminologie literară adecvată.
Subiectul al III-lea: eseu de peste 400 de cuvinte despre construcția personajului Ghiță din nuvela Moara cu noroc, cu statut, trăsătură evidențiată prin două secvențe, elemente de structură/compoziție/limbaj, introducere și concluzie.
Redactare: limbaj literar, exprimare coerentă, ortografie și punctuație verificate, conținut orientat spre punctaj maxim.