Soluții BAC Română Uman 2020 · Iunie–Iulie · Var. 06

SUBIECTUL I.A

În text, secvența „pune în practică” are sensul de „aplică” sau „folosește în mod concret”. Pinguinul papuan aplică „principiul asociațiunei”, organizând supravegherea puilor prin câțiva adulți.
O consecință a adaptării pinguinilor la mediul antarctic este pierderea capacității de a zbura, deoarece „aripele lor sunt transformate în vâsle ce pot servi la înot și nu pot servi la zbor”.
Emil Racoviță mărturisește că nu a văzut balene france, deși prezența lor era așteptată. Secvența care justifică răspunsul este: „se atrăsese atenția noastră era prezența balenelor france […]; dar n-am văzut balene de acest soi”.
„Belgica” nu poate acosta la țărmul Țării lui Alexandru I din cauza ghețurilor compacte. Lanurile de gheață erau atât de strânse, încât echipajul nu putea pătrunde printre ele, iar încercările de apropiere au făcut ca nava să fie prinsă temporar.
Comunitățile de pinguini seamănă cu cele umane prin organizarea familială și socială: părinții își apără gospodăria, se ceartă cu vecinii, iar pinguinii papuani își adună puii într-un fel de pension, supravegheat de adulți asemenea unor guvernante.

SUBIECTUL I.B

În opinia mea, omul poate să înfrunte fenomenele naturii, dar nu le poate domina în mod absolut. El reușește să reziste prin inteligență, curaj și organizare, însă natura rămâne o forță superioară, care îi impune limite.

În primul rând, omul poate înfrunta fenomenele naturale prin cunoaștere și prin mijloace tehnice. În fragmentul din volumul Expedițiunea antarctică belgiană, echipajul navei „Belgica” înaintează printre ghețuri, observă fauna, încearcă să ajungă la Țara lui Alexandru I și caută căi de navigație prin banchiză. Această atitudine arată dorința omului de a cerceta spații ostile și de a transforma primejdia în experiență științifică. Exploratorii nu se retrag imediat, ci caută soluții, ceea ce dovedește puterea rațiunii și a voinței.

În al doilea rând, există situații în care omul trebuie să accepte că natura nu poate fi învinsă complet. În text, „Belgica” este prinsă „pentru 13 luni în ghețurile australe”, după ce furtuna și sloii banchizei schimbă radical condițiile de navigație. Așadar, efortul uman este real, dar succesul depinde și de împrejurări. Un exemplu cultural relevant este cel al marilor expediții polare, precum cursa spre Polul Sud, în care pregătirea și curajul au contat enorm, dar vremea, frigul și relieful au decis uneori destinul participanților.

Prin urmare, omul poate înfrunta fenomenele naturii prin știință, solidaritate și perseverență, însă nu le poate controla pe deplin. Adevărata victorie constă în adaptare și în luciditatea de a recunoaște limitele propriei puteri.

SUBIECTUL al II-lea

Notațiile autorului, numite și didascalii, au rolul de a orienta reprezentarea scenică și de a completa dialogul prin informații despre decor, timp, atmosferă, gesturi și relațiile dintre personaje. Indicațiile „Același decor”, „Spre seară” și „Afară-i vreme rea” fixează cadrul și creează o atmosferă apăsătoare. De asemenea, precizarea că Pamfil „își adună hârtiile și dosarele” sugerează pregătirea plecării, iar descrierea lui Brană, „cu o atitudine de subaltern”, evidențiază raportul de autoritate dintre personaje. Notația referitoare la privirea lui Brană arată neatenția și preocuparea interioară, anticipând tensiunea dialogului.

SUBIECTUL al III-lea

Nuvela este specia epică în proză, de dimensiuni medii, cu acțiune concentrată, conflict puternic și personaje puține, urmărite într-un moment semnificativ al existenței lor. În literatura română, Moara cu noroc de Ioan Slavici este o nuvelă realistă, psihologică și moralizatoare, în care construcția personajului principal ilustrează degradarea omului dominat de patima banului. Ghiță, personajul ales, este construit complex, prin raportare la familie, la Lică Sămădăul și la propria conștiință.

Statutul social al lui Ghiță se schimbă pe parcursul nuvelei. La început, el este un cizmar modest, harnic, soț al Anei și tată, dornic să își îmbunătățească situația materială. Hotărârea de a lua în arendă hanul de la Moara cu noroc pornește dintr-o intenție firească: vrea să muncească și să scape de sărăcie. Din punct de vedere psihologic, Ghiță este la început echilibrat, prudent și atașat de familie, dar contactul cu lumea violentă a Sămădăului îi tulbură judecata. Moral, personajul pornește de la cinste, însă ajunge să accepte compromisul, minciuna și complicitatea, pierzând treptat respectul față de sine și încrederea celor apropiați.

Trăsătura dominantă a lui Ghiță este slăbiciunea morală provocată de dorința de câștig. O primă secvență relevantă este întâlnirea cu Lică Sămădăul. Lică intră în han ca stăpân neoficial al locului și îi impune lui Ghiță regulile sale. Deși hangiul înțelege pericolul, nu se desprinde de această influență, fiind atras de avantajele materiale. Frica se amestecă în sufletul lui cu lăcomia, iar această ezitare marchează începutul degradării sale. Ghiță nu este un răufăcător prin natură, ci un om slab, care știe ce este bine, dar nu are tăria de a acționa conform propriei conștiințe.

A doua secvență semnificativă este cea a îndepărtării de Ana și a colaborării ambigue cu autoritățile împotriva lui Lică. Ghiță încearcă să-l prindă pe Sămădău, dar nu o face dintr-o pură nevoie de dreptate, ci și din dorința de a-și salva averea și poziția. În același timp, el își neglijează soția și o împinge, indirect, în apropierea lui Lică. Finalul tragic, în care Ghiță o ucide pe Ana și este, la rândul său, ucis, arată prăbușirea definitivă a personajului. Nuvela confirmă astfel avertismentul bătrânei din incipit: liniștea colibei valorează mai mult decât bogăția obținută prin risc moral.

Construcția personajului este susținută de conflictul nuvelei. Există un conflict exterior între Ghiță și Lică, deoarece Sămădăul îi amenință libertatea și autoritatea în propria casă. Mai important este însă conflictul interior, specific nuvelei psihologice: Ghiță oscilează între dorința de a rămâne cinstit și tentația îmbogățirii. Această luptă sufletească este vizibilă în neliniștea, suspiciunea și brutalitatea crescândă a personajului.

Un alt element esențial este perspectiva narativă obiectivă. Naratorul relatează la persoana a III-a, urmărește faptele și gesturile personajelor, dar pătrunde și în frământările lui Ghiță, prin analiză psihologică. Modalitățile de caracterizare sunt variate: caracterizarea indirectă rezultă din fapte, relații și reacții, iar caracterizarea directă apare prin observațiile naratorului sau ale altor personaje. De exemplu, relația cu Ana scoate la iveală degradarea afectivă a lui Ghiță, iar relația cu Lică îi evidențiază vulnerabilitatea morală. Limbajul sobru, realist, și construcția simetrică a nuvelei, deschisă și închisă prin intervențiile bătrânei, întăresc sensul moralizator al operei.

În concluzie, Ghiță este un personaj realist și psihologic, construit prin evoluție negativă. Slavici nu prezintă doar destinul unui hangiu, ci drama unui om care își sacrifică liniștea, familia și demnitatea pentru câștig. Prin statutul său, prin episoadele degradării și prin conflictele care îl definesc, Ghiță devine un exemplu al consecințelor pe care le are abaterea de la valorile morale.

Autoevaluare pentru punctaj maxim

Am rezolvat toate cerințele în ordinea subiectului.
La SUBIECTUL I.A, răspunsurile sunt formulate în enunțuri, iar itemii care cer justificare includ secvențe exacte din text.
Răspunsul de la I.A.5 are 42 de cuvinte, respectând limita de 30-50 de cuvinte.
Textul argumentativ de la SUBIECTUL I.B depășește 150 de cuvinte, formulează opinia, dezvoltă două argumente, valorifică fragmentul și include un exemplu cultural.
Răspunsul de la SUBIECTUL al II-lea depășește 50 de cuvinte și folosește terminologie specifică textului dramatic: didascalii, decor, atmosferă, gesturi, relații dintre personaje.
Eseul de la SUBIECTUL al III-lea depășește 400 de cuvinte și respectă cerința: particularități de construcție a unui personaj dintr-o nuvelă studiată.
Eseul include statutul personajului, o trăsătură evidențiată prin două secvențe, două elemente de structură/compoziție/limbaj, introducere și concluzie.
Soluția este redactată în limba română literară, cu diacritice, conectori adecvați și formulări orientate spre punctaj maxim.