Soluții BAC Română Real 2025 · Iunie–Iulie · Var. 07

SUBIECTUL I.A

În text, cuvântul „prielnic” are sensul de favorabil, potrivit. Secvența „pe timpuri” înseamnă odinioară, în vremuri trecute.
O caracteristică a profesorilor la ale căror cursuri inaugurale sălile erau pline este talentul oratoric. Textul precizează că unii atrăgeau studenții „pentru talentul oratoric”, alții „pentru știința pură”, iar o a treia categorie, „și pentru oratorie, și pentru știință”.
Cursul de inaugurare susținut de Vasile Pârvan are loc spre seară, în amurg. Răspunsul este justificat de secvența: „Soarele de toamnă, în crepuscul, străbătea palid și delicat pe ferestrele largi ale sălii de curs”.
Vasile Pârvan face referire la originea numelui său pentru a-și transforma înfățișarea modestă și statura mică într-un prilej de apropiere de public. Prin explicația glumeață a etimologiei numelui, profesorul se prezintă cu autoironie, destinde atmosfera și câștigă simpatia asistenței.
Înaintea începerii cursului, în sala „Odobescu” domnește o atmosferă agitată, dar firească pentru un eveniment așteptat. Sala este ticsită, iar participanții discută, își împărtășesc opinii, fac aprecieri și pronosticuri, până când apariția profesorului impune tăcerea.

SUBIECTUL I.B

Consider că înfățișarea unei persoane poate influența prima impresie, dar nu poate hotărî, în mod real și durabil, succesul acesteia. Reușita depinde mai ales de valoare, inteligență, caracter și capacitatea de a convinge prin fapte.

În primul rând, aspectul fizic poate crea așteptări superficiale, favorabile sau nefavorabile. În fragmentul din Părintele „Geticei” de Grigore Băjenaru, Vasile Pârvan pare, la început, un „omuleț”, cu „înfățișare modestă” și „mic de stat”. Totuși, impresia inițială este depășită imediat de autoritatea morală și intelectuală a profesorului. Ochii îi strălucesc de inteligență, atitudinea lui este „hotărâtă, dârză”, iar sala îl ascultă într-o „tăcere desăvârșită”. Prin urmare, succesul său nu se sprijină pe prestanță fizică, ci pe știință, talent oratoric și forță interioară.

În al doilea rând, oamenii care au competență autentică pot transforma chiar un posibil dezavantaj exterior într-un avantaj de comunicare. Pârvan vorbește cu autoironie despre numele său, asociat cu latinescul „parvus”, adică „mic”, iar publicul îi răspunde cu aplauze. Din experiența culturală, multe personalități au rămas memorabile nu prin frumusețe sau statură, ci prin idei și prin capacitatea de a schimba lumea: un profesor bun, un cercetător sau un artist se impune prin ceea ce creează și transmite.

Prin urmare, înfățișarea poate influența începutul unei relații sau al unei apariții publice, însă succesul autentic se câștigă prin valoare dovedită. Aspectul atrage atenția pentru o clipă, dar meritul o menține.

SUBIECTUL al II-lea

Notațiile autorului au rol esențial în construirea cadrului dramatic, a atmosferei și a relațiilor dintre personaje. Indicațiile inițiale descriu o „încăpere strâmtă, săracă, dar curată”, sugerând mediul social modest al familiei Sorcovă și contrastul dintre sărăcie și demnitate. Detaliile vizuale, precum perdelele albe, mușcatele roșii și lumina amurgului, creează un decor realist, ușor melancolic. Notațiile care însoțesc intrarea lui Vulpașin îi conturează sfiala și condiția de muncitor: „se descoperă”, are „palmele murdare” și nu știe ce să facă „cu pălăria”. În același timp, reacțiile Nastasiei, care „s-a întunecat” și apoi „îi întoarce spatele”, evidențiază tensiunea dintre personaje și pregătesc conflictul scenic.

SUBIECTUL al III-lea

Nuvela Moara cu noroc, de Ioan Slavici, publicată în 1881, este un text narativ realist și psihologic, reprezentativ pentru proza marilor clasici. Opera urmărește destinul lui Ghiță, cizmar sărac care ia în arendă hanul de la Moara cu noroc pentru a-și îmbunătăți situația materială. În centrul nuvelei se află degradarea treptată a personajului, provocată de dorința de câștig și de intrarea într-o lume dominată de violență, frică și compromis moral.

Statutul social al lui Ghiță se modifică pe parcursul operei. La început, el este un cizmar modest, soț al Anei și tată, nemulțumit de sărăcie, dar încă legat de valorile familiei. Hotărârea de a lua hanul în arendă pornește dintr-o intenție aparent legitimă: vrea să câștige bani pentru a le oferi alor săi o viață mai bună. Psihologic, Ghiță este un personaj complex, prins între dorința de prosperitate și nevoia de liniște morală. Moral, evoluția lui este descendentă: de la omul harnic și responsabil ajunge un individ fricos, duplicitar, capabil să ascundă adevărul și, în final, să comită o crimă.

Trăsătura dominantă a lui Ghiță este slăbiciunea morală în fața patimii banului, trăsătură evidențiată prin mai multe episoade. Un prim moment semnificativ este întâlnirea cu Lică Sămădăul. Apariția acestuia tulbură echilibrul familiei și al hanului. Lică îi impune lui Ghiță să îi spună cine trece pe la moară, iar hangiul înțelege că prosperitatea lui depinde de acceptarea unei autorități primejdioase. Deși își dă seama de pericol, Ghiță nu are puterea de a-l respinge. Frica se amestecă treptat cu fascinația pentru câștig, iar personajul începe să se îndepărteze de Ana și de propria conștiință.

Un al doilea episod relevant este momentul în care Ghiță devine complice moral al lui Lică, ascunzând adevărul și preferând siguranța câștigului în locul dreptății. El nu mai este sincer cu Ana, se poartă brutal, devine suspicios și își pierde liniștea interioară. Degradarea atinge punctul maxim în final, când o folosește pe Ana pentru a-l prinde pe Lică, apoi o ucide, într-un gest disperat, determinat de gelozie, vinovăție și neputință. Moartea Anei și moartea lui Ghiță confirmă sensul moralizator al nuvelei: abaterea de la echilibru și de la cinste distruge individul și familia.

Un element de structură relevant pentru construcția personajului este conflictul. Conflictul exterior îl opune pe Ghiță lui Lică Sămădăul, reprezentant al unei lumi violente, aflate în afara legii. Mai important este însă conflictul interior, dintre dorința de îmbogățire și conștiința morală. Tocmai această tensiune îl transformă pe Ghiță într-un personaj realist-psihologic, urmărit în ezitări, frământări, spaime și compromisuri.

Un alt element important este modalitatea de caracterizare. Ghiță este caracterizat direct prin intervențiile naratorului și prin observațiile celorlalte personaje, dar mai ales indirect, prin fapte, gesturi, limbaj și relațiile cu Ana, Lică și bătrâna. La început, grija pentru familie îl prezintă ca pe un om responsabil; ulterior, tăcerea, asprimea și duplicitatea îi dezvăluie degradarea. Bătrâna are un rol moral esențial, deoarece formulează, încă din incipit, avertismentul potrivit căruia omul trebuie să fie mulțumit cu sărăcia sa, dacă aceasta îi păstrează liniștea. Finalul confirmă această viziune etică.

De asemenea, spațiul hanului contribuie la construcția personajului. Moara cu noroc este un loc izolat, aflat la răscruce de drumuri, deschis trecerii străinilor și primejdiilor. Deși numele sugerează norocul, spațiul devine treptat un loc al pierzaniei. Prin această opoziție dintre aparență și realitate, Slavici arată că dorința de câștig necontrolată poate transforma șansa într-un drum spre ruină.

În concluzie, Ghiță este un personaj realist și psihologic, construit prin evoluție morală descendentă, prin conflicte puternice și prin relația cu un mediu corupător. Ioan Slavici prezintă, prin destinul lui, drama omului care își sacrifică liniștea, familia și demnitatea pentru bani. Astfel, Moara cu noroc rămâne o nuvelă cu profundă valoare morală, în care construcția personajului susține ideea că fericirea nu poate exista fără cinste și echilibru sufletesc.

Autoevaluare pentru punctaj maxim

Am respectat structura fișierelor de soluții: frontmatter YAML, titlu H1 și secțiunile SUBIECTUL I.A, I.B, al II-lea și al III-lea.
La SUBIECTUL I.A, toate cele cinci cerințe sunt rezolvate în enunțuri complete, în ordinea subiectului, cu dovezi textuale exacte acolo unde se solicită justificarea răspunsului.
La SUBIECTUL I.B, textul argumentativ depășește 150 de cuvinte, formulează opinie clară, include două argumente dezvoltate, valorifică fragmentul lui Grigore Băjenaru, folosește exemplu cultural și are concluzie.
La SUBIECTUL al II-lea, răspunsul depășește 50 de cuvinte și prezintă rolul notațiilor autorului în construirea cadrului, atmosferei, caracterizării personajelor și tensiunii dramatice.
La SUBIECTUL al III-lea, eseul depășește 400 de cuvinte și respectă exact cerința: particularități de construcție a unui personaj într-un text narativ studiat aparținând lui Ioan Slavici.
Eseul include statutul social, psihologic și moral al personajului, o trăsătură evidențiată prin două episoade comentate și cel puțin două elemente de structură, compoziție și limbaj relevante pentru construcția personajului.
Am verificat coerența, adecvarea la profilul real, limba literară, diacriticele, ortografia și punctuația pentru punctaj maxim.