Soluții BAC Română Real 2025 · Iunie–Iulie · Var. 06

SUBIECTUL I.A

În text, cuvântul „glorie” are sensul de faimă, prestigiu, recunoaștere publică. Secvența „din nou” înseamnă iarăși, încă o dată, indicând reluarea unei acțiuni.
Cei doi traducători ai poeziilor lui Francis Jammes sunt Ion Pillat și N. I. Herescu. Informația apare în secvența „în traducerea lui și a lui N. I. Herescu”, pronumele referindu-se la Ion Pillat.
O pasiune a scriitorului Ion Pillat este cunoașterea țării prin călătorii. Aceasta reiese din secvența „a călcat cel mai mult țara pas cu pas, a căutat să-i descifreze frumusețile și a iubit-o pentru că a cunoscut-o”.
Virgil Carianopol cumpără volumul Scrisori către Plante pentru a-i oferi lui Ion Pillat o carte cu autograf, ca gest de reciprocitate. După ce Pillat îi dăruise placheta Satul meu, autorul vrea să îi răspundă printr-un dar asemănător.
Ion Pillat consideră că traducerile sunt necesare, deoarece pot acoperi anumite lipsuri ale culturii literare. Totuși, el le vede ca pe un sprijin al literaturii române, nu ca pe un substitut: traducerea „trebuie să completeze, nu să înlocuiască”.

SUBIECTUL I.B

Consider că relațiile interumane sunt influențate de existența unor preocupări comune, deoarece acestea creează repede teme de dialog, încredere și gesturi de apropiere între persoane care, altfel, ar rămâne distante.

În primul rând, preocupările comune facilitează comunicarea autentică. În fragmentul extras din volumul Scriitori care au devenit amintiri de Virgil Carianopol, apropierea dintre autor și Ion Pillat se produce prin interesul pentru literatură și pentru cărți. Tânărul dorește autograful poetului pentru a-și îmbogăți biblioteca, iar răspunsul îl încântă pe Pillat, care îi oferă și placheta Satul meu, spunându-i: „Tot pentru biblioteca dumitale!”. O simplă întâlnire publică se transformă astfel într-o relație cordială, tocmai fiindcă amândoi prețuiesc cartea.

În al doilea rând, o preocupare comună poate deveni baza unei recunoașteri reciproce. După ce primește darul lui Pillat, Carianopol cumpără volumul Scrisori către Plante, scrie câteva rânduri și i-l oferă poetului. Gestul arată că admirația nu rămâne unilaterală, ci se dezvoltă într-un schimb de respect. În experiența personală, prieteniile formate în jurul lecturii, al muzicii sau al unui proiect școlar devin mai stabile, fiindcă participanții au ocazia să colaboreze, să se asculte și să descopere valori asemănătoare.

Prin urmare, preocupările comune nu garantează singure profunzimea unei relații, dar o pot favoriza decisiv. Ele creează punți de comunicare și transformă întâlnirile întâmplătoare în legături umane durabile.

SUBIECTUL al II-lea

În fragmentul din Trenurile mele de Tudor Mușatescu, notațiile autorului, numite și didascalii, au rolul de a orienta reprezentarea scenică și de a completa dialogul prin informații despre decor, atmosferă și starea personajelor. Indicațiile inițiale fixează timpul acțiunii, „după o lună” și „spre dimineață”, dar și anotimpul, „toamna de octombrie”. Descrierea interiorului, cu „un aer de sărăcie, de pustiu”, în acord cu peisajul exterior, creează o atmosferă apăsătoare, rece și monotonă. De asemenea, didascaliile precizează mișcarea scenică: Manole se plimbă prin încăpere și dictează, iar Maria așteaptă cu tocul pregătit, dar cu gândul departe. Notația amplă din replica lui Manole dezvăluie conflictul interior al personajului, preocupat de roman, dar apăsat de tristețea Mariei. Astfel, indicațiile autorului contribuie la caracterizare, la ritmul scenei și la tensiunea dramatică.

SUBIECTUL al III-lea

Romanul Moromeții, de Marin Preda, este un text narativ reprezentativ pentru literatura română postbelică și pentru orientarea realistă a prozei despre lumea rurală. Primul volum, publicat în 1955, surprinde viața unei familii de țărani din Siliștea-Gumești, cu puțin timp înaintea celui de-al Doilea Război Mondial, când ordinea satului tradițional începe să se destrame. Opera urmărește destinul lui Ilie Moromete, țăran inteligent, ironic și autoritar, care încearcă să păstreze unitatea familiei și libertatea interioară într-o lume tot mai apăsată de datorii, conflicte și schimbări istorice.

O primă trăsătură care permite încadrarea romanului în realism este construirea verosimilă a universului rural. Marin Preda prezintă satul cu structurile lui economice, familiale și morale: gospodăria, pământul, munca agricolă, plata fonciirii, discuțiile politice, relațiile dintre vecini și autoritatea tatălui. Personajele nu sunt idealizate, ci sunt surprinse în raport cu interese concrete: dorința fiilor mai mari de a pleca la București, nevoia lui Niculae de a merge la școală, nemulțumirile Catrinei și încercarea lui Moromete de a amâna presiunea istoriei. A doua trăsătură este apartenența la romanul rural postbelic, deoarece tema centrală este criza unei lumi țărănești care își pierde stabilitatea. Spre deosebire de proza tradiționalistă idilică, romanul lui Preda privește lucid satul, evidențiind tensiunile sociale și psihologice din interiorul familiei.

Tema romanului este destrămarea familiei țărănești, asociată cu sfârșitul unei forme de existență tradiționale. Un episod semnificativ este scena cinei, așezată la începutul romanului. Membrii familiei stau în jurul mesei joase, dar pozițiile lor exprimă deja conflictele ascunse. Ilie Moromete stă „pe pragul celei de-a doua odăi”, dominând familia prin autoritate și prin cuvânt, în timp ce fiii mai mari, Paraschiv, Nilă și Achim, sunt grupați separat, semn al înstrăinării lor. Catrina și copiii din a doua căsătorie ocupă alt loc, ceea ce sugerează lipsa de unitate a familiei recompuse. Scena nu este doar o imagine domestică, ci o sinteză a conflictelor care vor rupe echilibrul gospodăriei.

Un al doilea episod semnificativ este tăierea salcâmului. Moromete acceptă să taie arborele pentru a face rost de bani, dar gestul are o valoare simbolică mai profundă. Salcâmul era un reper al gospodăriei și al satului, un semn al stabilității și al continuității. Căderea lui marchează începutul destrămării ordinii pe care Moromete încercase să o mențină. După acest moment, universul familiei devine tot mai vulnerabil: datoriile apasă, fiii mai mari își pregătesc plecarea, iar autoritatea tatălui se erodează. Episodul arată că presiunea materială atinge nu doar bunurile familiei, ci și simbolurile identității ei.

Un element important de structură este relația dintre incipit și final. Romanul începe cu impresia că „timpul avea cu oamenii nesfârșită răbdare”, formulare care sugerează iluzia unei lumi stabile, în care viața curge după ritmuri vechi. Finalul contrazice această impresie, afirmând că timpul nu mai are răbdare. Această simetrie compozițională exprimă sensul profund al romanului: istoria intră brutal în existența satului și destramă echilibrul pe care personajele îl considerau firesc.

Un alt element relevant este perspectiva narativă. Narațiunea este realizată la persoana a III-a, printr-un narator heterodiegetic, în general obiectiv, care observă comportamentele personajelor, dar pătrunde uneori în gândurile lor. Această perspectivă permite atât prezentarea socială a satului, cât și analiza psihologică a lui Ilie Moromete. Limbajul are un rol esențial în caracterizare: replicile ironice ale protagonistului, pauzele, întrebările și jocul conversației dezvăluie inteligența lui speculativă și nevoia de libertate. Scenele din Poiana lui Iocan, unde sătenii comentează ziarele și politica, arată că Moromete nu este un simplu gospodar, ci un spirit contemplativ, capabil să transforme vorbirea într-o formă de superioritate.

Conflictul romanului este atât exterior, cât și interior. Exterior, Moromete se confruntă cu datoriile, cu autoritățile, cu fiii mai mari și cu presiunea unei lumi în schimbare. Interior, personajul trăiește drama pierderii controlului asupra familiei și asupra timpului. Deși încearcă să amâne deciziile și să păstreze aparența calmului, realitatea îl obligă să constate că vechea ordine nu mai poate fi salvată.

În concluzie, Moromeții de Marin Preda este un roman realist postbelic despre criza satului tradițional și despre destrămarea familiei patriarhale. Prin construcția verosimilă a universului rural, prin scenele cinei și ale tăierii salcâmului, prin compoziția bazată pe motivul timpului, prin perspectiva narativă și prin limbajul individualizat, opera ilustrează complexitatea unei lumi aflate la sfârșit și drama unui personaj care încearcă să rămână liber într-o istorie care nu mai are răbdare.

Autoevaluare pentru punctaj maxim

Am inclus frontmatter YAML, titlu H1 și toate secțiunile cerute, în ordinea SUBIECTUL I.A, I.B, al II-lea și al III-lea.
La SUBIECTUL I.A, cele cinci răspunsuri sunt formulate în enunțuri complete, cu sensuri corecte, informații exacte și dovezi textuale unde cerințele solicită justificare.
La SUBIECTUL I.B, textul argumentativ depășește 150 de cuvinte, are opinie clară, două argumente dezvoltate, referire la fragment, exemplu personal și concluzie.
La SUBIECTUL al II-lea, răspunsul depășește 50 de cuvinte și explică rolul notațiilor autorului prin referire la decor, timp, atmosferă, mișcare scenică și caracterizarea personajelor.
La SUBIECTUL al III-lea, eseul depășește 400 de cuvinte și respectă cerința exactă: prezintă particularități ale unui text narativ studiat aparținând lui Marin Preda, cu două trăsături de încadrare, două episoade semnificative și elemente de structură, compoziție și limbaj.
Am verificat coerența, adecvarea la profilul real, folosirea diacriticelor, ortografia, punctuația și acoperirea completă a baremului pentru punctaj maxim.