Soluții BAC Română Real 2025 · Model · (model)

SUBIECTUL I.A

În text, cuvântul „depășit” are sensul de învechit, demodat, ieșit din uz, referindu-se la obiceiul de a te fotografia în port popular. Secvența „pe larg” înseamnă detaliat, amănunțit, cu multe explicații.
Două domenii artistice în care se manifestă talentul Ileanei Colonel Antonu sunt pictura și muzica. Textul o prezintă ca „pictoriță”, deținătoare a unei „colecții de tablouri și obiecte de artă”, dar precizează și că aceasta „a cântat și a fluierat doine”.
O caracteristică a scrisorii trimise de Radu soției sale este umorul. Aceasta reiese din secvența „Scrisoarea lui Radu, pe optsprezece pagini, ne-a delectat prin umorul ei dens”, care arată că lectura scrisorii produce plăcere prin nota comică și prin vivacitatea relatării.
Liviu Rebreanu scria scrisori imediat după câte un eveniment deoarece acest gest reprezenta pentru el o formă de destindere și de refacere sufletească. Deși firesc ar fi fost să se odihnească după întâmplările relatate, scrisul devenea „un mod al lui de relaxare, de recreere”.
Femeile reacționează cu emoție și cu mulțumire profundă la vederea portretelor copiilor lor morți. Pornind de la fotografii mici sau șterse, pictorița le oferă un chip mărit și colorat, care pare viu, astfel încât ele spun: „Aproape că grăiește”.

SUBIECTUL I.B

Consider că fotografiile au un rol important în viața unei persoane, deoarece păstrează memoria afectivă a unor oameni, locuri și momente care, altfel, s-ar pierde treptat în timp.

În primul rând, fotografia devine o formă de conservare a legăturilor familiale. În fragmentul extras din volumul Pământul bătătorit de părintele meu. File de jurnal de Puia Florica Rebreanu, autoarea își amintește pasiunea tatălui pentru fotografiat și dorința acestuia de a „imortaliza toate momentele și locurile care îi plăceau”. Fotografia nu apare doar ca un gest tehnic, ci ca o încercare de a salva chipuri, întâmplări și emoții. Chiar și scena în care Radu îl surprinde pe Liviu Rebreanu strănutând are valoare afectivă, fiindcă fixează un moment spontan, rar, din existența unei persoane dragi.

În al doilea rând, fotografiile pot compensa, măcar simbolic, absența celor pierduți. În text, țărăncile îi cer pictoriței Ileana Colonel Antonu să transforme fotografii mici, aproape șterse, în portrete mari și colorate ale copiilor morți. Reacția lor, „Aproape că grăiește”, arată că imaginea are puterea de a reactiva prezența afectivă a celui dispărut. În experiența personală, fotografiile de familie au același rol: ele ajută la păstrarea unei continuități între generații și oferă prilejul de a rememora povești despre oameni pe care poate nu i-am cunoscut direct.

Prin urmare, fotografiile sunt importante nu fiindcă înlocuiesc viața reală, ci fiindcă păstrează urme ale acesteia. Ele devin documente intime ale memoriei, capabile să redea chipuri, emoții și legături esențiale.

SUBIECTUL al II-lea

În sonetul lui Alexandru Vlahuță, ideea poetică este nostalgia provocată de revenirea eului liric într-un spațiu al trecutului, unde lucrurile vechi trezesc amintirea tinereții și conștiința trecerii timpului. Mijloacele artistice susțin această stare elegiacă. Comparația „Ca dintr-un somn, deodată deșteptate” și personificarea lucrurilor care „privesc c-un aer de mirare” sugerează însuflețirea obiectelor prin memorie. Epitetele „vechi, uitate”, „sfântă și duioasă pietate” accentuează emoția revederii, iar metafora „Povești pierdute-n haosul vieții” transformă tablourile din rame în semne ale unei existențe îndepărtate. Imaginea finală, „Parfum de flori crescute pe ruine”, concentrează frumusețea fragilă a amintirii născute din degradarea timpului.

SUBIECTUL al III-lea

Romanul Baltagul, de Mihail Sadoveanu, publicat în 1930, este un text narativ reprezentativ pentru proza interbelică și pentru orientarea tradiționalistă a literaturii române. Opera urmărește drumul Vitoriei Lipan, femeie din Măgura Tarcăului, care pleacă în căutarea soțului dispărut, Nechifor Lipan, reconstituie traseul acestuia, îi descoperă ucigașii și restabilește ordinea morală a lumii. Textul poate fi interpretat ca roman realist, mitic și inițiatic, deoarece îmbină prezentarea verosimilă a comunității pastorale cu valori arhaice, ritualuri și simboluri ale dreptății.

O primă trăsătură care permite încadrarea romanului în orientarea realistă este construirea unei lumi credibile, cu spații, ocupații și relații sociale specifice satului de munte. Sadoveanu prezintă viața păstorilor, drumurile transhumanței, târgurile, hanurile, obiceiurile religioase și regulile nescrise ale comunității. Personajele acționează într-un univers bine determinat social și moral, în care averea, familia, cinstea și reputația au importanță majoră. O a doua trăsătură este dimensiunea tradițional-mitică. Romanul valorifică mitul mioritic, motivul căutării celui dispărut și ritualurile de trecere, însă nu propune resemnarea, ci restabilirea dreptății. Vitoria Lipan citește semnele lumii, respectă calendarul religios și transformă căutarea soțului într-un act de recuperare a adevărului.

Tema romanului este căutarea adevărului și refacerea ordinii morale într-o lume tradițională. Un episod semnificativ este pregătirea plecării Vitoriei. Neliniștită de întârzierea lui Nechifor, femeia interpretează visele, tăcerea naturii și semnele gospodăriei ca indicii ale unei nenorociri. Înainte de drum, ea se purifică prin post, merge la mănăstire, se roagă și își organizează casa, dovedind stăpânire de sine și credință. Acest episod evidențiază inteligența morală a personajului: Vitoria nu pornește la întâmplare, ci își asumă o misiune care depășește interesul personal, aceea de a afla adevărul și de a împlini rânduiala creștinească.

Un al doilea episod important este scena parastasului, în care Vitoria îi demască pe Calistrat Bogza și Ilie Cuțui. După descoperirea osemintelor lui Nechifor în râpă, femeia organizează ritualul funerar, dar transformă masa de pomenire într-un moment de confruntare. Prin întrebări bine calculate și prin reconstituirea crimei, ea îl obligă pe Bogza să-și piardă stăpânirea. Intervenția câinelui Lupu și mărturisirea vinovatului confirmă adevărul intuit de Vitoria. Secvența arată că eroina nu este doar o soție credincioasă, ci și un justițiar moral, capabil să folosească răbdarea, observația și cunoașterea oamenilor pentru a restabili echilibrul.

Un element relevant de structură este compoziția romanului, organizată ca drum al căutării și al inițierii. Acțiunea pornește din Măgura Tarcăului, trece prin spații reale ale Moldovei și ajunge la locul crimei, fiecare etapă aducând o informație nouă despre traseul lui Nechifor. Drumul are valoare detectivistică, deoarece Vitoria adună mărturii și reconstituie faptele, dar și valoare inițiatică pentru Gheorghiță, fiul ei, care învață să devină bărbat și să preia rolul tatălui în familie.

Un alt element important este perspectiva narativă. Relatarea se face la persoana a III-a, printr-un narator heterodiegetic, în general obiectiv, dar atent la gândurile și intuițiile Vitoriei. Această perspectivă permite îmbinarea observației realiste cu aura misterioasă a lumii arhaice. Limbajul are, de asemenea, rol esențial: Sadoveanu folosește regionalisme, formule populare, ritmuri solemne și expresii cu sonoritate arhaică, construind atmosfera unei civilizații tradiționale. Titlul, Baltagul, trimite la unealta păstorească și la arma justițiară, simbolizând atât lumea oierilor, cât și pedepsirea vinovaților.

În concluzie, Baltagul de Mihail Sadoveanu este un roman narativ complex, realist prin reprezentarea comunității pastorale și tradițional-mitic prin valorificarea ritualurilor, a semnelor și a temei dreptății. Prin drumul Vitoriei Lipan, prin episoadele căutării și demascării vinovaților, prin compoziție, perspectivă narativă și limbaj, opera ilustrează forța morală a omului tradițional și credința că adevărul trebuie descoperit, iar ordinea lumii trebuie refăcută.

Autoevaluare pentru punctaj maxim

Am inclus frontmatter YAML, titlu H1 și toate secțiunile cerute, în ordinea SUBIECTUL I.A, I.B, al II-lea și al III-lea.
La SUBIECTUL I.A, cele cinci răspunsuri sunt formulate în enunțuri complete, cu sensuri corecte, informații exacte și citate acolo unde cerințele solicită justificare sau valorificare textuală.
La SUBIECTUL I.B, textul argumentativ depășește 150 de cuvinte, are opinie clară, două argumente dezvoltate, referire la fragment, exemplu personal/cultural, conectori logici și concluzie.
La SUBIECTUL al II-lea, răspunsul depășește 50 de cuvinte și comentează relația dintre ideea poetică și mijloacele artistice, prin identificarea nostalgiei, a personificării, comparației, epitetelor și metaforelor.
La SUBIECTUL al III-lea, eseul depășește 400 de cuvinte și respectă exact cerința: prezintă particularități ale unui text narativ studiat aparținând lui Mihail Sadoveanu, cu două trăsături de încadrare, două episoade semnificative și două elemente de structură/compoziție/limbaj.
Am verificat coerența, adecvarea la profilul real, normele limbii literare, diacriticele, punctuația și acoperirea completă a baremului pentru punctaj maxim.