Soluții BAC Română Real 2023 · Iunie–Iulie · Var. 04

SUBIECTUL I.A

În text, secvența „de seamă” are sensul de important, valoros, renumit.
Ionel Brătianu are statutul de voluntar în Regimentul 2 Artilerie, deoarece, după ce își ia bacalaureatul, „intră ca voluntar în Regimentul 2 Artilerie”.
O caracteristică a celor care predau la Școala de Poduri și Șosele este pregătirea profesională foarte bună, unii având și formare în străinătate. Secvența justificativă este: „cei mai buni profesori și absolvenți ai școalelor străine țineau cursuri”.
Părinții îl pedepsesc pe Vintilă în timpul vacanței fiindcă acesta neglijase școala. În loc să participe serios la ore, se lăsase influențat de un coleg și mersese „prea des la panoramă, patinaj, Șosea sau jocuri prin curtea liceului”, iar rezultatul de la examenul final fusese slab, el trecând clasa „fără strălucire”.
Vintilă Brătianu dovedește capacitate de îndreptare și ambiție. Deși, la un moment dat, neglijează școala și trece clasa „fără strălucire”, pedeapsa morală primită îl transformă: ulterior, „niciunul n-a muncit atât în tot timpul studiilor”, semn al unei voințe puternice.

SUBIECTUL I.B

Consider că familia are un rol esențial în dezvoltarea gustului artistic, deoarece ea creează primele contexte de educație culturală și formează, prin exemplu, obișnuințe durabile.

În primul rând, copilul ajunge să prețuiască arta dacă familia îl apropie constant de experiențe estetice. În fragmentul din volumul Din viața familiei Ion C. Brătianu, 1821-1891, părinții nu se limitează la educația școlară a copiilor, ci doresc „să ne împodobească sufletul și cu simțul artelor”. De aceea, lecțiile de muzică sunt completate prin audierea concertelor, prin mersul la operă și prin vizitarea expozițiilor de pictură. Astfel, gustul artistic nu apare întâmplător, ci este cultivat prin contact repetat cu forme valoroase de artă.

În al doilea rând, modelul oferit de familie poate influența comportamentul cultural al adultului. Copiii familiei Brătianu ajung să viziteze monumente și muzee în călătoriile lor, iar Ionel nu ratează ocazia de a cunoaște „rămășițe interesante ale trecutului”. În mod asemănător, un copil dus de părinți la teatru, la muzeu sau la concerte va percepe cultura ca pe o parte firească a vieții, nu ca pe o obligație școlară. În plan cultural, exemplul lui George Enescu arată cât de important este sprijinul familiei pentru educația artistică timpurie, deoarece încurajarea talentului din copilărie poate deveni temelia unei vocații autentice.

Prin urmare, familia are un rol important în dezvoltarea gustului artistic, fiindcă oferă acces la cultură, formează deprinderi și transmite respectul pentru valorile estetice.

SUBIECTUL al II-lea

În fragmentul dramatic din Moartea unui artist de Horia Lovinescu, notațiile autorului au rolul de a fixa cadrul scenic, de a orienta jocul actorilor și de a sugera starea interioară a personajului. Indicațiile „Un hol mare” și „Casa de la Snagov a sculptorului Crudu” stabilesc spațiul acțiunii. Gesturile lui Manole, precum faptul că „s-a prăbușit într-un fotoliu”, își mângâie schițele, lovește piatra și revine „descompus”, evidențiază tensiunea, furia și epuizarea artistului. De asemenea, mențiunile despre tăcere, privire și respirația grea creează ritmul dramatic al scenei și amplifică impresia de criză. Așadar, didascaliile nu sunt simple informații tehnice, ci contribuie decisiv la construirea conflictului interior.

SUBIECTUL al III-lea

Poezia Plumb de George Bacovia, publicată în volumul omonim din 1916, este un text reprezentativ pentru simbolismul românesc și pentru viziunea bacoviană asupra existenței. Lirismul este subiectiv, iar universul poetic exprimă o stare-limită: singurătatea apăsătoare, imposibilitatea comunicării și sentimentul morții interioare. Teza eseului este că, prin simbolul central al plumbului, prin decorul funerar și prin muzicalitatea monotonă, poezia construiește imaginea unei conștiințe captive într-o lume lipsită de speranță.

O primă trăsătură care permite încadrarea poeziei în simbolism este folosirea simbolului ca mijloc principal de sugestie. „Plumbul” nu desemnează doar un metal greu, cenușiu, ci concentrează sensuri afective și existențiale: greutate sufletească, încremenire, degradare, moarte. El apare obsesiv în text și se asociază cu elemente precum sicriul, florile, coroanele și amorul, transformând realitatea într-un spațiu al sufocării. A doua trăsătură simbolistă este muzicalitatea apăsătoare, obținută prin repetiții, prin ritmul lent și prin reluarea unor structuri asemănătoare. Monotonia discursului poetic sugerează nu echilibru, ci blocaj interior, ca și cum eul liric ar fi prins într-un cerc al aceleiași suferințe.

Tema poeziei este condiția omului izolat într-un univers funebru, dominat de moarte și de imposibilitatea eliberării. O primă imagine poetică relevantă este cea a cavoului: eul liric se află într-un spațiu închis, alături de „sicriele de plumb”. Decorul nu este doar exterior, ci devine proiecția unei stări psihice. Vântul, frigul și singurătatea accentuează senzația de neliniște și de gol sufletesc. Eul nu contemplă detașat lumea, ci o trăiește ca pe o închisoare. Imaginea cavoului sugerează, astfel, captivitatea conștiinței și anularea oricărei perspective luminoase.

A doua imagine poetică importantă este aceea a „amorului” întors spre moarte. Iubirea, care în alte texte poate reprezenta salvare, comuniune sau vitalitate, apare aici inertă, cu „aripile de plumb”. Această imagine este esențială, deoarece arată că nici afectivitatea nu mai poate salva eul liric. Aripile, simbol al înălțării, sunt degradate prin asocierea cu plumbul, devenind grele și nefuncționale. Prin urmare, poezia nu exprimă numai moartea fizică, ci și moartea speranței, a iubirii și a elanului spiritual.

Un element semnificativ de compoziție este titlul. Alcătuit dintr-un singur substantiv, „Plumb”, acesta anticipează atmosfera întregului text și funcționează ca simbol totalizator. Cuvântul revine în poziții importante, marcând atât planul exterior, cât și planul interior. Repetarea lui produce impresia de obsesie și închidere, iar sensurile sale se extind de la materia funerară la starea sufletească a eului. În acest fel, titlul concentrează mesajul poeziei: existența este resimțită ca povară, claustrare și degradare.

Un al doilea element de compoziție și limbaj este simetria celor două catrene. Prima strofă conturează planul exterior, al cavoului și al obiectelor funerare, în timp ce a doua mută accentul asupra planului interior, al iubirii moarte și al singurătății. Relația dintre cele două strofe este una de corespondență simbolistă: decorul funebru reflectă starea eului liric. La nivelul limbajului, epitetele și metaforele asociate plumbului, cromatica cenușie și imaginile tactile ale frigului compun o atmosferă de apăsare. Prozodia regulată, cu două catrene și rimă organizată, contribuie la impresia de închidere formală, potrivită cu tema claustrării.

În concluzie, Plumb este o sinteză a sensibilității bacoviene, deoarece exprimă, prin mijloace simboliste, drama unei conștiințe dominate de singurătate, moarte și imposibilitatea salvării. Simbolul plumbului, imaginile funerare, repetițiile și simetria compozițională transformă poezia într-un text concentrat, coerent și profund, reprezentativ pentru lirica lui George Bacovia.

Autoevaluare pentru punctaj maxim

Subiectul I.A: toate cele cinci cerințe sunt rezolvate în enunțuri complete; răspunsurile includ dovezi textuale unde acestea sunt cerute.
Subiectul I.B: text argumentativ de peste 150 de cuvinte, cu opinie clară, două argumente dezvoltate, referire la fragment, exemplu personal/cultural, conectori și concluzie.
Subiectul al II-lea: răspuns de peste 50 de cuvinte, centrat pe rolul notațiilor autorului, cu terminologie dramatică adecvată.
Subiectul al III-lea: eseu de peste 400 de cuvinte despre Plumb de George Bacovia, cu încadrare, două trăsături, două imagini poetice, două elemente de compoziție/limbaj, interpretare și concluzie.
Redactare: soluția respectă structura cerută, folosește limba literară și urmărește acoperirea completă a baremului pentru punctaj maxim.