Soluții BAC Română Real 2023 · Iunie–Iulie · Var. 01

SUBIECTUL I.A

În text, secvența „vrute și nevrute” are sensul de lucruri amestecate, întâmplătoare, fără o ordine clară, adică tot felul de idei care nu au legătură directă cu ceea ce autoarea voia să povestească.
Instrumentul muzical la care cânta Maria Banuș când era elevă este pianul, informație care reiese din secvența: „m-am învârtit și am exersat la pian”.
Maria Banuș are o atitudine de antipatie și iritare față de Bubi, deși recunoaște că acesta este apreciat de ceilalți. Atitudinea ei este justificată prin secvența: „Nu știu de ce oare nu-l prea am eu la stomac.”
Aflată la patinaj, eleva Maria Banuș se simte diferită de ceilalți deoarece, în timp ce tinerii din jur par veseli și siguri pe ei, ea este dominată de frică, frig și nesiguranță. De aceea, nu se poate bucura de experiență și privește patinajul ca pe o obligație impusă de mediul social.
O trăsătură morală a Mariei Banuș este sinceritatea față de sine. În primul paragraf, ea își recunoaște lipsa de entuziasm pentru vacanță și antipatia față de Bubi, chiar dacă știe că acesta este considerat „un băiat model” de către familie.

SUBIECTUL I.B

Consider că emoțiile influențează în mod evident comportamentul unei persoane, deoarece ele modifică felul în care omul reacționează, se raportează la ceilalți și ia decizii.

În primul rând, emoțiile puternice pot bloca inițiativa și pot transforma o experiență obișnuită într-una dificilă. În fragmentul extras din volumul Însemnările mele de Maria Banuș, eleva merge la patinaj, dar nu se poate bucura de această activitate, fiind dominată de frică. Mărturisirea „Mi-e frică!” explică ezitarea ei, retragerea în sală și senzația de înstrăinare față de ceilalți. Așadar, teama nu rămâne doar o stare interioară, ci se vede concret în comportament: fata amână, tremură, se retrage și se simte „oropsită”.

În al doilea rând, emoțiile influențează imaginea pe care o persoană o are despre sine și, implicit, alegerile sale. Maria Banuș observă că ceilalți par fericiți și sportivi, însă ea concluzionează că nu este făcută pentru această lume modernă. În mod asemănător, în experiența școlară, un elev care intră la un examen cu teamă excesivă poate uita informații pe care le stăpânea, în timp ce încrederea îl ajută să se exprime coerent. De asemenea, în literatură, multe personaje acționează sub presiunea emoțiilor: de pildă, Ghiță din nuvela Moara cu noroc își schimbă treptat comportamentul din cauza fricii, a lăcomiei și a obsesiei pentru câștig.

Prin urmare, emoțiile nu sunt simple trăiri ascunse, ci forțe care modelează gesturile, deciziile și relațiile unei persoane cu lumea.

SUBIECTUL al II-lea

Textul poetic arghezian exprimă ideea fragilității existenței și a trecerii ireversibile a timpului. Eul liric meditează asupra trecutului și asupra prezentului, observând că ambele se destramă: trecutul „s-a spulberat”, iar „acumul” se pierde „în tăcere și nevăzut”. Ideea poetică este susținută de metafora spulberării, care sugerează dispariția lentă, imposibil de oprit, a clipei trăite. Comparațiile „ca umbra și ca fumul” accentuează caracterul instabil al vieții, deoarece umbra și fumul sunt imagini ale inconsistenței și ale dispariției. Totodată, opoziția dintre „trecut” și „acum” organizează meditația pe tema timpului, iar interogația retorică finală, „Trăiește-ntr-adevăr tot ce se vede?”, adâncește neliniștea filosofică a textului. Astfel, mijloacele artistice transformă reflecția despre timp într-o meditație asupra aparenței și a efemerității vieții.

SUBIECTUL al III-lea

Romanul Enigma Otiliei, publicat de G. Călinescu în 1938, este un text narativ reprezentativ pentru proza interbelică, construit ca roman realist de tip balzacian, cu elemente moderne. Opera prezintă lumea burgheziei bucureștene de la începutul secolului al XX-lea, într-un univers dominat de interes material, de lupta pentru moștenire și de formarea tânărului Felix Sima. Prin urmare, particularitățile romanului se observă atât în tematică și construcția personajelor, cât și în organizarea conflictului, în perspectiva narativă și în relația dintre incipit și final.

O primă trăsătură care permite încadrarea textului în realism este caracterul verosimil al lumii reprezentate. Acțiunea este plasată precis, în București, pe strada Antim, într-un mediu social recognoscibil, alcătuit din burghezi preocupați de avere, statut și aparențe. Casa lui moș Costache, descrisă încă din incipit, reflectă degradarea morală și materială a proprietarului: imobilul este vechi, lipsit de armonie, amestecând pretenția de eleganță cu neglijența. Această descriere are funcție realistă, deoarece spațiul devine expresia caracterului personajelor și a lumii în care intră Felix.

A doua trăsătură realist-balzaciană este construirea personajelor ca tipologii sociale și morale. Costache Giurgiuveanu reprezintă avarul, Aglae Tulea este „baba absolută”, dominată de răutate și interes, Stănică Rațiu este arivistul și demagogul, iar Pascalopol întruchipează aristocratul rafinat. În același timp, Felix este tânărul intelectual aflat în proces de maturizare, iar Otilia rămâne personajul feminin enigmatic, imposibil de redus la o singură formulă. Astfel, romanul combină observația realistă cu ambiguitatea modernă a unor personaje.

Un prim episod relevant pentru tema romanului este sosirea lui Felix în casa lui Costache Giurgiuveanu. Tânărul orfan pătrunde într-un spațiu necunoscut, unde fiecare personaj își dezvăluie rapid interesul, temperamentul și poziția față de avere. Replica lui Costache, „nu-nu stă nimeni aici”, sugerează instinctul de apărare al avarului, dar și atmosfera de nesiguranță în care intră Felix. Întâlnirea cu Otilia, în schimb, aduce o notă de grație și libertate, compensând urâțenia morală a celorlalți. Episodul este important deoarece fixează cele două direcții tematice majore: lupta pentru moștenire și formarea sentimentală a lui Felix.

Al doilea episod semnificativ este furtul banilor lui Costache de către Stănică Rațiu, urmat de moartea bătrânului. Secvența arată până unde poate ajunge obsesia pentru avere: Stănică profită de slăbiciunea bătrânului și îi provoacă, indirect, sfârșitul. Moștenirea, care ar fi trebuit să asigure viitorul Otiliei, devine prilej de degradare morală și de violență simbolică. În acest punct, tema banului se împletește cu tema destinului: Otilia înțelege că nu poate rămâne într-un mediu instabil și alege o soluție de protecție, căsătorindu-se cu Pascalopol, în timp ce Felix își continuă drumul intelectual.

Din punctul de vedere al structurii, incipitul și finalul au o construcție semnificativă. Incipitul fixează realist timpul și spațiul, prin detalii precise, și introduce motivul străinului care pătrunde într-o lume necunoscută. Finalul reia imaginea casei lui Costache, dar într-o formă degradată, confirmând trecerea timpului și dispariția unei lumi. Simetria dintre început și sfârșit susține viziunea realistă a romanului: existența personajelor este trecătoare, iar spațiul păstrează urmele eșecurilor lor.

Un alt element important este perspectiva narativă. Narațiunea se realizează la persoana a III-a, printr-un narator omniscient, heterodiegetic, care cunoaște gesturile, gândurile și interesele personajelor. Această perspectivă permite analiza lucidă a mediului social și construirea unei imagini ample asupra lumii bucureștene. Totuși, modernitatea romanului se vede în faptul că Otilia nu este explicată definitiv. Ea este privită diferit de Felix, Pascalopol, Stănică sau Aglae, iar identitatea ei rămâne deschisă interpretării. De aici provine și „enigma” din titlu: nu o taină polițistă, ci imposibilitatea de a reduce feminitatea și libertatea Otiliei la o definiție rigidă.

În concluzie, Enigma Otiliei de G. Călinescu este un roman realist-balzacian prin interesul pentru mediul social, prin tipologii, prin tema moștenirii și prin naratorul omniscient, dar depășește realismul strict prin ambiguitatea personajului Otilia și prin dimensiunea formării lui Felix. Opera rămâne un text narativ complex, în care destinul individual este modelat de familie, bani, iubire și timp.

Autoevaluare pentru punctaj maxim

Am inclus frontmatter YAML cu title, source_subject, subject, profile, quality_target.
Am respectat structura cerută: H1, SUBIECTUL I.A, SUBIECTUL I.B, SUBIECTUL al II-lea, SUBIECTUL al III-lea.
La Subiectul I.A, am răspuns în enunțuri complete și am folosit dovezi textuale exacte unde au fost cerute.
La Subiectul I.B, textul are peste 150 de cuvinte, opinie clară, două argumente dezvoltate, raportare la fragment, exemplu cultural și concluzie.
La Subiectul al II-lea, comentariul are peste 50 de cuvinte și evidențiază relația dintre ideea poetică și mijloacele artistice.
La Subiectul al III-lea, eseul are peste 400 de cuvinte, respectă cerința despre G. Călinescu, include două trăsături de încadrare, două episoade relevante, două elemente de structură/compoziție/limbaj și concluzie.
Am verificat coerența, adecvarea la profilul real, terminologia literară și corectitudinea exprimării.