Soluții BAC Română Real 2021 · Iunie–Iulie · Var. 07

SUBIECTUL I.A

În text, secvența „cât mai curând” are sensul de cât mai repede, într-un timp cât mai scurt, fără întârziere.
Prin studiile efectuate, Ion Creangă s-a pregătit pentru profesia de învățător. Informația apare în secvența: „cunoștințele căpătate în școala preparandală privitoare la profesiunea de învățător”.
O trăsătură morală a lui Creangă este autenticitatea, deoarece el rămâne fidel originii și felului său de a vorbi și de a gândi. Această idee este susținută de secvența: „Creangă a rămas până la moarte țăranul din satul Vânători de lângă târgul Neamțului”.
Venirea lui Creangă la Junimea reprezintă un eveniment deoarece lectura făcută chiar de el a adus un mod nou, viu și autentic de a spune povești. Autorul mărturisește că, atunci când Creangă „și-a citit el singur poveștile”, momentul a fost „o adevărată sărbătoare”, iar junimiștii l-au rugat să aducă și alte povești.
O caracteristică a poveștilor lui Creangă este autenticitatea limbajului popular. Ele par spuse direct de un țăran, fiindcă păstrează „aer de țară”, „expresii plastice” și un „dialog de o sinceritate primitivă”. De aceea, farmecul lor provine din oralitate, naturalețe și apropierea de lumea satului.

SUBIECTUL I.B

În opinia mea, simplitatea nu este o piedică în calea succesului, dacă ea exprimă autenticitate, claritate și adecvare la ceea ce omul știe să facă foarte bine. Dimpotrivă, uneori tocmai simplitatea îl ajută pe creator să ajungă mai direct la ceilalți.

În primul rând, simplitatea poate deveni o formă de forță expresivă. Fragmentul din Amintiri de la Junimea din Iași arată că succesul lui Ion Creangă nu se explică printr-o cultură livrescă sofisticată, ci prin faptul că el a rămas aproape de limba și de mentalitatea satului. George Panu afirmă că marele merit al scriitorului a fost că „a scris poveștile întocmai sau aproape întocmai cum ele se spun la țară”. Prin urmare, simplitatea limbajului nu îi limitează valoarea, ci îi dă naturalețe și farmec.

În al doilea rând, simplitatea nu exclude talentul sau inteligența, ci le poate pune mai bine în lumină. Creangă este prezentat ca „foarte deștept, foarte ager la minte”, iar această inteligență îi permite să transforme vorbirea populară în literatură durabilă. Un exemplu cultural asemănător este Constantin Brâncuși: formele sale par simple, reduse la esență, dar tocmai această simplitate transmite profunzime și a dus la recunoaștere internațională.

Desigur, simplitatea devine valoroasă numai când nu înseamnă superficialitate. Ea trebuie dublată de talent, muncă și intuiție artistică. În concluzie, simplitatea autentică nu împiedică succesul, ci îl poate favoriza, deoarece apropie opera sau omul de un adevăr ușor de recunoscut și greu de uitat.

SUBIECTUL al II-lea

În poezia „Șoapte” de George Topîrceanu, ideea poetică este dorul provocat de despărțirea dintre îndrăgostiți, trăit ca o prezență discretă, nocturnă. Această idee este susținută prin mijloace artistice sugestive. Epitetul „noaptea tristă” creează o atmosferă melancolică, iar personificarea „E dorul meu ce vine de departe / Și ostenit adoarme lângă tine” transformă sentimentul într-o ființă fragilă, capabilă să ajungă la persoana iubită. Imaginile auditive „suspine”, „șoapte” și imaginea dinamică „fâlfâiri de aripi” amplifică delicatețea stării interioare. Comparația „Cuminte ca un fluture de noapte” sugerează un dor blând, tăcut, care nu tulbură somnul iubitei. Astfel, mijloacele artistice exprimă sensibilitatea unei iubiri trăite la distanță.

SUBIECTUL al III-lea

Romanul Ion de Liviu Rebreanu, publicat în 1920, este un text narativ reprezentativ pentru realismul obiectiv din literatura română interbelică. Opera prezintă lumea satului transilvănean de la începutul secolului al XX-lea, având în centru destinul lui Ion al Glanetașului, țăran sărac, dominat de dorința de a avea pământ. Teza romanului este că patima posesiunii și presiunea socială pot deforma ființa umană, transformând aspirația legitimă la demnitate într-o forță distructivă.

O primă trăsătură care permite încadrarea romanului în realism este perspectiva obiectivă asupra lumii prezentate. Naratorul este omniscient și omniprezent, relatează la persoana a III-a și urmărește cu luciditate atât conflictele exterioare, cât și motivațiile personajelor. Rebreanu nu idealizează satul, ci îl prezintă ca pe un spațiu al ierarhiilor economice, al conflictelor de avere, al mentalităților colective și al instinctelor puternice. O a doua trăsătură realistă este caracterul monografic al romanului. Sunt surprinse hora, nunta, slujba religioasă, relațiile dintre țărani, învățători, preot și autorități, astfel încât Pripasul devine imaginea unei comunități rurale complexe. Tema centrală, lupta pentru pământ, se împletește cu tema iubirii și cu tema destinului tragic.

Un episod relevant pentru tema romanului este hora din incipit. Scena are rol de expozițiune, deoarece adună comunitatea și fixează ierarhiile satului. Vasile Baciu îl umilește pe Ion, numindu-l sărăntoc, iar această jignire declanșează dorința eroului de a obține pământ cu orice preț. Tot aici se vede conflictul interior al protagonistului: o iubește pe Florica, dar înțelege că Ana, fiica bogată a lui Vasile Baciu, îi poate aduce averea dorită. Alegerea Anei nu pornește din iubire, ci din calcul social, ceea ce anticipează drama tuturor personajelor implicate.

Un al doilea episod semnificativ este scena în care Ion sărută pământul. După ce ajunge să stăpânească loturile dorite, personajul trăiește un moment de exaltare aproape religioasă. Pământul nu mai este doar o proprietate, ci devine pentru el o valoare absolută, o sursă de putere și identitate. Gestul sărutării arată intensitatea patimii sale, dar și degradarea morală, pentru că satisfacerea „glasului pământului” a fost obținută prin manipularea Anei și prin distrugerea unei vieți. Episodul concentrează sensul tragic al romanului: Ion câștigă pământul, dar pierde echilibrul moral și, în cele din urmă, viața.

La nivelul structurii, romanul este organizat în două mari părți, „Glasul pământului” și „Glasul iubirii”, titluri care exprimă cele două forțe între care oscilează protagonistul. Această compoziție evidențiază conflictul interior al lui Ion: dorința de avere intră în opoziție cu atracția pentru Florica. Totuși, „glasul pământului” se dovedește mai puternic, iar alegerea lui produce suferință și moarte. Conflictul exterior se manifestă între Ion și Vasile Baciu, între Ion și George Bulbuc, dar și între individ și regulile comunității, care judecă oamenii în funcție de avere și statut.

Un alt element semnificativ este relația dintre incipit și final. Romanul începe cu imaginea drumului care intră în satul Pripas și se încheie cu același drum care iese din sat. Această construcție circulară sugerează obiectivitatea naratorului și continuitatea lumii rurale dincolo de destinul individual. Viața satului merge mai departe, chiar dacă Ion, Ana și alți oameni au fost distruși de conflictele generate de pământ, iubire și orgoliu. Limbajul este sobru, precis, adecvat observației realiste, iar personajele sunt caracterizate atât direct, prin intervențiile naratorului, cât și indirect, prin fapte, gesturi, replici și relații cu ceilalți.

În concluzie, Ion este un roman realist-obiectiv prin perspectiva narativă, prin tematica socială, prin construcția personajului dominat de patima pământului și prin imaginea amplă a satului transilvănean. Liviu Rebreanu construiește un destin tragic pentru a arăta că dorința de afirmare, atunci când este absolutizată și ruptă de moralitate, poate deveni o forță distrugătoare.

Autoevaluare pentru punctaj maxim

Am rezolvat toate cerințele în ordinea din subiect.
La SUBIECTUL I.A, răspunsurile sunt formulate în enunțuri, iar itemii care cer justificare includ dovezi textuale exacte.
Textul argumentativ de la SUBIECTUL I.B depășește 150 de cuvinte, formulează opinie clară, dezvoltă două argumente, valorifică fragmentul dat, include exemplu cultural și concluzie.
Răspunsul de la SUBIECTUL al II-lea depășește 50 de cuvinte și explică relația dintre ideea poetică și mijloacele artistice, folosind terminologie adecvată.
Eseul de la SUBIECTUL al III-lea depășește 400 de cuvinte, tratează un text narativ aparținând lui Liviu Rebreanu, include încadrare, două trăsături, două episoade, două elemente de structură/compoziție/limbaj, interpretare și concluzie.
Soluția respectă normele limbii literare, cerințele de structură Markdown și ținta de „punctaj maxim”.