Soluții BAC Română Real 2021 · Iunie–Iulie · Var. 05

SUBIECTUL I.A

În text, secvența „ai de gând” are sensul de „intenționezi”, „plănuiești” sau „vrei să faci”.
Două reviste care publicau creațiile Cellei Serghi sunt „Viața Românească” și „Revista Fundațiilor”, după cum reiese din secvența: „le publicam sau mi se publicau, la Viața Românească și la Revista Fundațiilor”.
Camil Petrescu are o atitudine de admirație și respect față de E. Lovinescu, chiar dacă se afla într-o polemică puternică împotriva acestuia. Atitudinea lui este justificată de secvența: „Să ții minte numai atât, că este cea mai importantă zi din viața ta. Lovinescu este un om de cultură și are o poziție în literatură pe care nimeni n-a avut-o de la Maiorescu până la noi…”.
Cella Serghi consideră că E. Lovinescu i-a marcat destinul literar deoarece acesta a încurajat-o să continue să scrie, într-un moment în care ea nu intenționa să mai publice altă carte. Prin întrebările sale insistente și prin încrederea arătată, criticul a determinat-o să își formuleze un nou proiect literar, legat de „experiența scrisului”.
În viziunea autoarei, experiența scrisului este dificilă, apăsătoare și solicitantă, fiind comparată cu „această cursă de obstacole”, „această ocnă” și cu „cioplitul în piatră sau la sare”. Prin aceste metafore, Cella Serghi sugerează că scrisul presupune efort, răbdare, suferință și muncă intensă.

SUBIECTUL I.B

Consider că diferențele de opinie nu ar trebui să împiedice recunoașterea meritelor celuilalt, deoarece valoarea unei persoane trebuie judecată cu luciditate, nu prin prisma orgoliilor sau a conflictelor de moment.

În primul rând, capacitatea de a recunoaște meritul adversarului dovedește maturitate intelectuală și caracter. În fragmentul dat, Camil Petrescu și E. Lovinescu se aflau „în polemică drastică”, însă acest lucru nu îl împiedică pe Camil Petrescu să îi vorbească admirativ Cellei Serghi despre criticul literar. El îi spune că întâlnirea cu Lovinescu reprezintă „cea mai importantă zi” din viața ei și că acesta are „o poziție în literatură” excepțională. Așadar, diferența de opinii nu anulează respectul față de competența și rolul cultural al celuilalt.

În al doilea rând, recunoașterea meritelor celuilalt poate contribui la formarea și la progresul unei persoane. Cella Serghi ajunge să își continue parcursul literar tocmai datorită încrederii pe care Lovinescu i-o inspiră. În plan cultural, Titu Maiorescu oferă un exemplu potrivit: în articolul „Comediile d-lui I. L. Caragiale”, el apără valoarea estetică a operei lui Caragiale într-un context în care comediile erau contestate moral. Criticul separă judecata de valoare de prejudecățile epocii. O cultură se dezvoltă nu prin respingerea automată a celor care gândesc diferit, ci prin dialog critic și prin evaluare corectă.

Prin urmare, diferențele de opinie pot crea tensiuni, dar nu trebuie să blocheze recunoașterea meritelor. Dimpotrivă, respectul față de valoare arată echilibru, onestitate și spirit critic autentic.

SUBIECTUL al II-lea

Notațiile autorului au rolul de a orienta reprezentarea scenică și de a construi atmosfera textului dramatic. În fragmentul din „Take, Ianke și Cadîr”, didascaliile descriu decorul, indicând așezarea prăvăliilor, culorile caselor și ale firmelor, dar și momentul zilei: „Poate să fie ora cinci.” Ele sugerează spațiul provincial, căldura sufocantă și ritmul lent al existenței, prin precizări precum „E cald și zăpușeală” sau „ulița e pustie”. De asemenea, notațiile oferă indicații despre jocul actorilor, de exemplu „somnoros și lehămetit de căldură”, contribuind la caracterizarea personajelor și la pregătirea dialogului comic.

SUBIECTUL al III-lea

Romanul „Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război”, de Camil Petrescu, este un text narativ modern, subiectiv, care ilustrează interesul autorului pentru conștiința lucidă, problematică, aflată în conflict cu lumea și cu propriile certitudini. Un personaj reprezentativ pentru această viziune este Ștefan Gheorghidiu, protagonistul și naratorul romanului, construit prin analiză psihologică, introspecție și raportare permanentă la experiența iubirii și a războiului.

Statutul personajului este complex. Din punct de vedere social, Ștefan Gheorghidiu este student la Filosofie, intelectual preocupat de idei absolute, apoi sublocotenent mobilizat pe front în timpul Primului Război Mondial. Prin moștenirea primită de la unchiul Tache, el intră într-un mediu social dominat de interese materiale, superficialitate și convenții mondene. Psihologic, este un personaj hiperlucid, orgolios și frământat, care analizează obsesiv gesturile soției sale, Ela. Moral, el aspiră la autenticitate și la o iubire absolută, refuzând compromisul și mediocritatea, dar această exigență îl face vulnerabil, suspicios și incapabil de echilibru afectiv.

Trăsătura dominantă a personajului este luciditatea orgolioasă, manifestată prin nevoia de certitudine absolută. Un prim episod semnificativ este cel al excursiei la Odobești, când Gheorghidiu observă apropierea Elei de domnul G. Gesturi aparent mărunte, priviri, conversații sau preferințe devin pentru el probe ale unei posibile trădări. Important nu este faptul obiectiv, imposibil de stabilit cu exactitate, ci felul în care conștiința personajului transformă realitatea într-o dramă interioară. Ștefan nu poate iubi simplu, firesc, ci interpretează continuu, căutând o dovadă definitivă a fidelității sau a infidelității Elei.

Un al doilea episod relevant este experiența frontului, din partea a doua a romanului. Războiul îi schimbă perspectiva asupra geloziei și asupra suferinței erotice. În confruntarea cu moartea, cu haosul ordinelor militare și cu fragilitatea vieții, drama conjugală își pierde proporțiile inițiale. Personajul descoperă o realitate brutală, care nu mai poate fi controlată prin raționamente. De aceea, finalul relației cu Ela nu are forma unei răzbunări pasionale, ci a unei desprinderi reci: Gheorghidiu îi lasă „tot trecutul”, semn al renunțării la iluzia iubirii absolute.

Construcția personajului este susținută, în primul rând, de perspectiva narativă subiectivă. Romanul este scris la persoana I, iar naratorul-personaj prezintă evenimentele prin filtrul propriei conștiințe. Această tehnică oferă acces direct la gândurile, îndoielile și contradicțiile lui Ștefan Gheorghidiu. Cititorul nu primește o imagine neutră asupra Elei sau asupra conflictului conjugal, ci o versiune intens personală, marcată de gelozia și orgoliul naratorului. Astfel, personajul se construiește mai ales din interior, prin autoanaliză.

În al doilea rând, conflictul romanului este esențial pentru definirea protagonistului. Conflictul erotic, dintre idealul iubirii absolute și realitatea unei relații amenințate de suspiciune, evidențiază incapacitatea personajului de a accepta ambiguitatea. Conflictul exterior, al războiului, relativizează însă suferința individuală și pune în lumină caracterul absurd al existenței. Cele două experiențe din titlu, dragostea și războiul, devin probe de cunoaștere: prin ele, Ștefan Gheorghidiu își pierde iluziile și se desprinde de falsele certitudini.

Modalitățile de caracterizare accentuează modernitatea personajului. Caracterizarea directă apare prin autodefiniri și reflecții despre iubire, orgoliu și luciditate, iar caracterizarea indirectă se realizează prin comportament, reacții, limbaj și raportarea la celelalte personaje. Intelectualismul stilului, fraza analitică și vocabularul abstract reflectă structura interioară a protagonistului, pentru care realitatea devine obiect de interpretare.

În concluzie, Ștefan Gheorghidiu este un personaj modern, construit ca o conștiință lucidă și problematică. Statutul său de intelectual, gelozia, orgoliul, experiența iubirii eșuate și contactul cu războiul conturează un protagonist pentru care viața nu este trăită spontan, ci analizată până la destrămarea iluziilor. Prin acest personaj, Camil Petrescu impune în proza românească un model narativ al autenticității și al introspecției.

Autoevaluare pentru punctaj maxim

Am inclus frontmatter-ul cerut: titlu, sursa subiectului, disciplina, profilul și ținta de calitate.
Am rezolvat toate cerințele de la SUBIECTUL I.A în ordine, în enunțuri complete și cu dovezi textuale unde se solicită.
Textul argumentativ de la SUBIECTUL I.B depășește 150 de cuvinte, formulează opinie, dezvoltă două argumente, valorifică fragmentul și include exemplu cultural.
Răspunsul de la SUBIECTUL al II-lea depășește 50 de cuvinte și folosește terminologie adecvată pentru textul dramatic: notații ale autorului/didascalii, decor, atmosferă, indicații scenice, caracterizare.
Eseul de la SUBIECTUL al III-lea depășește 400 de cuvinte și respectă cerința: personaj dintr-un text narativ studiat aparținând lui Camil Petrescu.
Eseul include statutul personajului, o trăsătură evidențiată prin două episoade, două elemente de structură/compoziție/limbaj, interpretare și concluzie.
Am revizuit soluția din perspectiva evaluatorului BAC: răspunsurile sunt dezvoltate, coerente, adecvate cerințelor și orientate spre punctaj maxim.