Soluții BAC Română Real 2021 · Iunie–Iulie · Var. 04

SUBIECTUL I.A

În text, secvența „în toată vremea” are sensul de „mereu”, „întotdeauna”, „în orice moment”.
Două dintre îndeletnicirile care îi asigură venituri tânărului I. L. Caragiale sunt aceea de „sufleur de al doilea” și aceea de „copist în trupa lui Pascaly”. Textul mai amintește și munca de corector, sugerată prin secvența „lucrul de noapte al corectorului”.
Părinții aplică în educarea lui Iancu principiul îngăduinței relative, adică al unei libertăți supravegheate, considerate mai eficiente decât severitatea excesivă. Secvența relevantă este: „cea mai bună metodă, a îngăduinții relative, care dă rezultate mai bune decât constrângerea”.
I. L. Caragiale ajunge să comunice prin scrisori cu mama și cu sora sa deoarece activitatea profesională îl îndepărtează de ele. Textul precizează că „nevoile profesionale l-au despărțit de ele”, iar această separare le-a dat prilejul să-i scrie.
O trăsătură morală a lui I. L. Caragiale este responsabilitatea față de familie. Rămas sprijin pentru mama și sora sa, el muncește și trimite bani, deși are venituri modeste, astfel încât „niciuna din solicitările bănești nu rămâne nesatisfăcută”.

SUBIECTUL I.B

Consider că greutățile vieții nu ar trebui să determine neglijarea responsabilităților față de familie, ci, dimpotrivă, pot deveni o probă a maturității morale a omului. Deși lipsurile, munca obositoare sau instabilitatea profesională pot slăbi voința, ele nu anulează datoria afectivă față de cei apropiați.

În primul rând, responsabilitatea familială se dovedește mai ales în situații dificile, nu în momente comode. Fragmentul din volumul Viața lui I. L. Caragiale de Șerban Cioculescu arată că tânărul Iancu nu își părăsește mama și sora după moartea tatălui, deși ar fi putut să se emancipeze de obligațiile familiale. El muncește ca sufleur, copist, corector și, mai târziu, ca revizor școlar, trimițând bani „neprecupețit”. Prin urmare, greutățile nu îl fac indiferent, ci îl obligă să devină „pretimpuriu șef de familie”.

În al doilea rând, familia poate oferi un sens efortului personal. Omul care știe că munca lui îi ajută pe cei dragi suportă mai ușor sacrificiul. Un exemplu cultural potrivit este Mara, din romanul lui Ioan Slavici, care muncește stăruitor pentru Persida și Trică. Chiar dacă este aspră și calculată, ea își organizează existența în jurul viitorului copiilor, demonstrând că responsabilitatea familială poate învinge sărăcia.

În concluzie, greutățile vieții pot explica oboseala sau amânările, dar nu justifică neglijarea familiei. Adevărata maturitate se vede atunci când omul rămâne devotat celor apropiați tocmai în împrejurări nefavorabile.

SUBIECTUL al II-lea

În poezia „Drum” de Ion Vinea, ideea poetică vizează trecerea timpului și continuitatea afectivă a existenței, sugerate prin imaginea unui parcurs comun. Mijloacele artistice susțin această meditație lirică: comparația „anii ca un stol” transformă timpul într-o prezență vie, mobilă, care însoțește ființa umană, iar metafora „fragede au fost potecile” evocă vârsta începuturilor, puritatea și vulnerabilitatea trecutului. Personificarea „îngână fântânile / cuvintele rămase din trecut” creează impresia unei memorii care vorbește prin elementele naturii. De asemenea, comparația finală, „vremea ne poartă ca un cântec de leagăn”, conferă trecerii timpului o tonalitate blândă, melancolică. Astfel, limbajul figurat exprimă împăcarea eului liric în fața drumului ireversibil al vieții.

SUBIECTUL al III-lea

Nuvela este o specie a genului epic în proză, cu un singur fir narativ dominant, cu acțiune mai amplă decât a schiței, dar mai concentrată decât a romanului, și cu un conflict puternic, care determină evoluția personajelor. O nuvelă studiată reprezentativă pentru literatura română este Moara cu noroc de Ioan Slavici, publicată în 1881, în volumul Novele din popor. Opera ilustrează realismul de factură psihologică și moralizatoare, deoarece urmărește degradarea interioară a protagonistului sub presiunea dorinței de îmbogățire și susține ideea că abaterea de la echilibru moral atrage consecințe tragice.

O primă trăsătură realistă a nuvelei este construirea verosimilă a lumii evocate. Spațiul acțiunii, hanul de la Moara cu noroc, se află la răscruce de drumuri, într-un loc izolat, potrivit pentru întâlnirea dintre oameni cinstiți, negustori, porcari și răufăcători. Slavici surprinde o societate rurală și de margine, în care banul, autoritatea informală și frica influențează comportamentele. Personajele sunt determinate social: Ghiță este cizmarul sărac care dorește să-și schimbe condiția, Ana este soția prinsă între fidelitate și dezamăgire, iar Lică Sămădăul reprezintă forța malefică a unei lumi dominate de violență și câștig necinstit.

A doua trăsătură importantă este caracterul psihologic al nuvelei. Accentul nu cade doar pe succesiunea întâmplărilor, ci pe transformările morale ale lui Ghiță. Inițial, el este un om harnic și familist, nemulțumit de sărăcie, dar nu lipsit de principii. După întâlnirea cu Lică, începe să trăiască între dorința de câștig și teama de a pierde controlul asupra propriei vieți. Slavici analizează ezitările, neliniștea, suspiciunea și înstrăinarea personajului de Ana, conturând drama unui om care acceptă compromisul treptat, până când nu mai poate reveni la echilibrul inițial.

Un episod relevant pentru tema nuvelei este discuția de la început dintre Ghiță și bătrână. Soacra îl avertizează că liniștea familiei este mai prețioasă decât bogăția, formulând principiul moral al operei: „Omul să fie mulțumit cu sărăcia sa, căci, dacă e vorba, nu bogăția, ci liniștea colibei tale te face fericit.” Ghiță nu respinge deschis această înțelepciune, dar alege să ia în arendă hanul, sperând că va câștiga suficient pentru a-și deschide atelier cu calfe. Episodul fixează conflictul dintre idealul unei vieți cinstite și tentația prosperității rapide.

Al doilea episod semnificativ este degradarea relației dintre Ghiță, Ana și Lică, culminând cu finalul tragic. Ghiță ajunge să colaboreze cu Lică, ascunde adevărul, devine irascibil și o folosește pe Ana într-un joc al răzbunării și al geloziei. În noaptea de Paști, când valorile morale și religioase ar trebui să fie reafirmate, hanul devine loc al crimei: Ghiță o ucide pe Ana, iar el este ucis la rândul său de Răuț. Lică se sinucide pentru a nu fi prins de jandarmul Pintea. Secvența arată că răul acceptat treptat distruge familia și identitatea morală a protagonistului.

La nivelul compoziției, incipitul și finalul au valoare simetrică și moralizatoare. Nuvela începe cu replica bătrânei, purtătoare a înțelepciunii tradiționale, și se încheie cu aceeași instanță morală, care constată că destinul tragic fusese previzibil: „așa le-a fost dată”. Bătrâna nu este doar un personaj secundar, ci și o voce a normei etice, prin care autorul sugerează că încălcarea măsurii atrage pedeapsa.

Un alt element semnificativ este conflictul, construit pe două planuri. Conflictul exterior îl opune pe Ghiță lui Lică Sămădăul, personaj dominator, inteligent și violent, care îi subordonează pe ceilalți prin frică. Conflictul interior se desfășoară în conștiința lui Ghiță, între cinste și lăcomie, între dragostea pentru familie și fascinația banului. Acest conflict interior dă profunzime nuvelei psihologice, deoarece cititorul urmărește nu numai faptele, ci și procesul de destrămare morală.

Perspectiva narativă este obiectivă, cu narator omniscient și omniprezent, care relatează la persoana a treia și pătrunde în conștiința personajelor. Stilul este sobru, adecvat realismului, iar limbajul personajelor contribuie la individualizare: Lică vorbește autoritar și insinuant, Ghiță devine tot mai tensionat, iar bătrâna folosește enunțuri cu valoare de maximă. Prin aceste mijloace, Slavici îmbină observația socială cu analiza morală.

În concluzie, Moara cu noroc este o nuvelă realist-psihologică prin verosimilitatea lumii rurale, prin conflictul puternic și prin analiza degradării sufletești a protagonistului. Cele două episoade comentate, alegerea hanului și finalul tragic, demonstrează tema operei: dorința de îmbogățire, atunci când încalcă măsura și valorile familiei, poate transforma omul și îi poate distruge destinul.

Autoevaluare pentru punctaj maxim

Am rezolvat toate cerințele în ordinea din subiect.
La SUBIECTUL I.A, răspunsurile sunt formulate în enunțuri complete, iar acolo unde se cere justificare am inclus secvențe exacte din text.
Textul argumentativ de la SUBIECTUL I.B depășește 150 de cuvinte, are opinie clară, două argumente dezvoltate, referire la fragmentul despre I. L. Caragiale, exemplu cultural și concluzie.
Comentariul de la SUBIECTUL al II-lea depășește 50 de cuvinte și evidențiază relația dintre ideea poetică și mijloacele artistice.
Eseul de la SUBIECTUL al III-lea depășește 400 de cuvinte și tratează o nuvelă studiată, cu trăsături de încadrare, două episoade relevante, elemente de structură/compoziție/limbaj și concluzie.
Am verificat adecvarea la profilul real, terminologia literară, coerența argumentării, ortografia, punctuația și respectarea structurii Markdown cerute.