Soluții BAC Română Real 2020 · Iunie–Iulie · Var. 06

SUBIECTUL I.A

În text, secvența „pune în practică” are sensul de „aplică”, „folosește în mod concret” sau „transformă într-un comportament real”. Astfel, pinguinul papuan aplică „principiul asociațiunei” prin organizarea puilor într-un fel de „pension”.
O consecință a adaptării pinguinilor la mediu este pierderea capacității de a zbura, în favoarea înotului. Textul precizează că „aripele lor sunt transformate în vâsle ce pot servi la înot și nu pot servi la zbor”.
Emil Racoviță mărturisește că nu a văzut balene france, deși se atrăsese atenția asupra prezenței lor. Răspunsul se justifică prin secvența: „dar n-am văzut balene de acest soi”.
„Belgica” nu poate acosta la țărmul Țării lui Alexandru I deoarece întinderile de gheață blochează accesul spre uscat. Sloiurile sunt atât de apropiate, încât nava nu poate pătrunde printre ele: „Lanuri întinse de gheață se înșirau unul lângă altul așa de strânse, încât nu era chip de pătruns printre ele”.
Comunitățile de pinguini seamănă cu cele umane prin grija pentru familie, apărarea locuinței și organizarea colectivă. Pinguinii antarctici își protejează „gospodăria”, certându-se cu vecinii, iar pinguinii papuani își strâng puii într-un „pension”, supravegheat de adulți.

SUBIECTUL I.B

Consider că omul poate înfrunta fenomenele naturii numai într-o anumită măsură: prin inteligență, organizare și curaj poate rezista unor situații extreme, însă nu poate controla pe deplin forțele naturale. Natura rămâne superioară omului prin amploare și imprevizibilitate, iar succesul uman depinde de adaptare, nu de dominație absolută.

În primul rând, omul poate înfrunta natura prin cunoaștere și prin mijloace tehnice. În fragmentul din „Expedițiunea antarctică belgiană”, membrii expediției observă fauna, înaintează cu nava „Belgica” și încearcă să exploreze Țara lui Graham și Țara lui Alexandru I. Faptul că ei ajung în regiuni antarctice dovedește puterea cercetării, a curiozității științifice și a curajului. De asemenea, nava reușește, pentru un timp, să-și facă drum printre sloiuri, ceea ce arată că omul poate găsi soluții chiar în medii ostile.

În al doilea rând, există limite clare ale acestei confruntări. Ghețurile împiedică apropierea de țărm, iar furtuna și banchiza modifică radical situația expediției. Finalul fragmentului este semnificativ: oamenii sunt „prinși pentru 13 luni în ghețurile australe”, deși au experiență și un scop bine stabilit. Prin urmare, omul se poate opune naturii, dar nu o poate obliga să urmeze voința lui. Un exemplu cultural asemănător este explorarea Polului Sud: expedițiile lui Amundsen și Scott arată că pregătirea poate duce la reușită, dar și că natura pedepsește orice eroare de calcul.

În concluzie, omul poate înfrunta fenomenele naturii prin rațiune, solidaritate și tehnologie, însă trebuie să accepte că această luptă are limite. Adevărata victorie nu constă în supunerea naturii, ci în înțelegerea ei și în adaptarea responsabilă la condițiile impuse de aceasta.

SUBIECTUL al II-lea

Notațiile autorului, numite și didascalii, au rolul de a orienta reprezentarea scenică și de a completa replicile personajelor. Indicațiile „Același decor”, „Spre seară” și „Afară-i vreme rea” fixează cadrul spațio-temporal și creează o atmosferă apăsătoare, potrivită tensiunii dramatice. Totodată, notațiile din paranteză precizează gesturile, vestimentația și atitudinea personajelor: Pamfil își strânge actele și se pregătește de plecare, iar Brană are „o atitudine de subaltern”. Aceste detalii evidențiază raportul de putere dintre personaje. De asemenea, indicația că Brană „pare furat de alte gânduri” sugerează starea lui interioară și anticipează ezitarea din replică. Prin urmare, notațiile autorului contribuie la caracterizare, la dinamica scenei și la înțelegerea conflictului.

SUBIECTUL al III-lea

Nuvela este o specie a genului epic în proză, de dimensiuni medii, cu un singur fir narativ dominant, cu un conflict puternic și cu personaje urmărite în evoluție. O nuvelă studiată reprezentativă este „Moara cu noroc” de Ioan Slavici, publicată în volumul „Novele din popor” din 1881. Opera aparține realismului clasic și are caracter psihologic și moralizator, deoarece urmărește degradarea sufletească a lui Ghiță sub influența dorinței de îmbogățire. Teza textului este că abaterea de la echilibrul moral distruge familia, identitatea și liniștea interioară.

O primă trăsătură care permite încadrarea nuvelei în realism este prezentarea verosimilă a lumii ardelenești de la sfârșitul secolului al XIX-lea. Spațiul hanului de la Moara cu noroc, aflat la răscruce de drumuri, este un loc al schimburilor economice, dar și al întâlnirii dintre oameni cu interese diferite. Personajele au motivații sociale clare: Ghiță, cizmar sărac, ia hanul în arendă pentru a câștiga mai bine și pentru a-și depăși condiția. Naratorul obiectiv, relatarea la persoana a III-a și atenția acordată cauzalității faptelor susțin impresia de realitate.

A doua trăsătură importantă este caracterul psihologic al nuvelei. Slavici nu urmărește numai întâmplările exterioare, ci mai ales transformarea interioară a protagonistului. Ghiță trece de la dorința firească de prosperitate la compromis, teamă, suspiciune și înstrăinare față de Ana. Conflictul exterior cu Lică Sămădăul este dublat de conflictul interior al lui Ghiță, prins între nevoia de cinste și atracția câștigului. Astfel, nuvela devine o analiză a conștiinței vulnerabile în fața banului și a puterii.

Un episod relevant pentru tema nuvelei este plecarea familiei la han și avertismentul bătrânei. La început, Ghiță pare un om harnic și responsabil, care vrea să aducă bunăstare soției și copiilor. Totuși, replica bătrânei, „Omul să fie mulțumit cu sărăcia sa, căci, dacă e vorba, nu bogăția, ci liniștea colibei tale te face fericit”, are valoare de principiu moral și de anticipare a destinului. Ea fixează opoziția dintre liniștea familiei și tentația îmbogățirii. Alegerea lui Ghiță de a părăsi vechea condiție nu este greșită în sine, dar devine periculoasă deoarece el nu va mai controla mijloacele prin care câștigă.

Al doilea episod semnificativ este întâlnirea și apoi supunerea treptată a lui Ghiță în fața lui Lică Sămădăul. Lică intră în han cu autoritate, impunându-și prezența și obligându-l pe Ghiță să accepte o relație bazată pe frică și complicitate. Din acest moment, protagonistul începe să ascundă adevărul față de Ana, să ezite în fața legii și să-și sacrifice liniștea pentru bani. Episodul arată că răul nu acționează doar prin violență, ci și prin seducție, prin promisiunea câștigului și prin presiunea socială. Degradarea morală culminează în finalul tragic, când Ghiță o ucide pe Ana, iar el este ucis la rândul său, hanul fiind mistuit de foc.

Dintre elementele de structură și compoziție, incipitul și finalul sunt esențiale. Incipitul conține vorbele bătrânei, care funcționează ca normă etică a operei. Finalul are caracter moralizator și circular, deoarece bătrâna constată consecințele încălcării acestei norme: familia este distrusă, iar locul prosperității aparente devine un spațiu al morții. Simetria dintre început și sfârșit susține ideea că destinul personajelor se explică prin alegerile lor morale.

Un alt element important este conflictul. Conflictul exterior se manifestă între Ghiță și Lică, între lumea legii și lumea fărădelegii, dar conflictul decisiv este interior. Ghiță știe ce este drept, însă nu are tăria de a rupe legătura cu Lică. Limbajul narativ este sobru, clar, adecvat realismului, iar caracterizarea personajelor se realizează prin fapte, gesturi, replici și analiza reacțiilor sufletești. Ana este surprinsă prin trecerea de la încredere la dezamăgire, Lică întruchipează forța corupătoare, iar Ghiță devine exemplul omului care își pierde libertatea interioară.

În concluzie, „Moara cu noroc” este o nuvelă realistă, psihologică și moralizatoare, construită în jurul temei efectelor distrugătoare ale lăcomiei. Prin conflictul puternic, prin evoluția personajului principal, prin episoadele semnificative și prin compoziția circulară, Ioan Slavici demonstrează că fericirea nu poate fi întemeiată pe compromis moral. Opera rămâne actuală prin adevărul ei etic: omul care sacrifică liniștea și demnitatea pentru bani ajunge să piardă tot ceea ce încerca să apere.

Autoevaluare pentru punctaj maxim

Am rezolvat toate cerințele în ordinea din subiect și am păstrat secțiunile cerute.
Subiectul I.A conține răspunsuri în enunțuri complete, cu dovezi textuale exacte la cerințele care solicită justificare.
Subiectul I.B are peste 150 de cuvinte, opinie clară, două argumente dezvoltate, referire la fragmentul lui Emil Racoviță, exemplu cultural, conectori și concluzie.
Subiectul al II-lea are peste 50 de cuvinte și explică rolul didascaliilor prin terminologie adecvată textului dramatic.
Subiectul al III-lea are peste 400 de cuvinte și include introducere, teză, două trăsături de încadrare, două episoade relevante, două elemente de structură/compoziție/limbaj, interpretare și concluzie.
Soluția este redactată în limba literară, cu punctuație și ortografie verificate pentru nivel de punctaj maxim.