Soluții BAC Română Real 2020 · Iunie–Iulie · Var. 05

SUBIECTUL I.A

În text, secvența „s-au scurs” are sensul de „au trecut”, referindu-se la trecerea celor treizeci și opt de ani de la momentul evocat.
Un aspect vestimentar prin care se distingea G. Călinescu era faptul că purta „o bască de modă franțuzească”, element considerat de autor un „argument vestimentar” neobișnuit pentru acea vreme.
Starea de spirit a elevilor era una de bucurie și entuziasm atunci când G. Călinescu îl înlocuia pe profesorul de istorie. Justificarea apare în secvența: „venea în clasă spre bucuria noastră”, care arată admirația și nerăbdarea elevilor de a-l asculta.
Profesorul G. Călinescu rămâne în memoria elevilor săi deoarece avea o personalitate fascinantă, plină de energie, cultură și căldură umană. El îi cucerea prin „verb rar și cald” și prin vitalitatea sa, capabilă să se transmită celor din jur.
În perioada în care locuiește în Timișoara, G. Călinescu duce o viață modestă și retrasă. Stă „anonim într-o casă de margine”, apare mai ales pe stradă sau la ore, este profesor suplinitor, dar impresionează prin eleganță discretă, cultură vastă și dăruire pedagogică.

SUBIECTUL I.B

Consider că mass-media contribuie în mod semnificativ la crearea imaginii publice a unei persoane, deoarece poate transmite către un public larg gesturi, atitudini și trăsături care altfel ar rămâne cunoscute doar unui cerc restrâns.

În primul rând, mass-media fixează în memoria colectivă anumite ipostaze ale unei personalități. În fragmentul extras din volumul Amintiri despre G. Călinescu, Mircea Bandu amintește o emisiune televizată în care criticul, deși grav bolnav, le arăta unor actori „cum se execută pașii de menuet” și cum se citește o operă dramatică modernă. Această imagine, văzută de „zeci de mii de oameni”, consolidează public portretul unui om de cultură dominat de energie, pasiune și tinerețe spirituală.

În al doilea rând, mass-media poate nu doar să informeze, ci și să modeleze percepția afectivă a publicului. O apariție televizată, un interviu sau un documentar pot umaniza o personalitate, arătând felul în care aceasta vorbește, se mișcă, reacționează. De exemplu, interviurile și documentarele despre Nichita Stănescu îi ajută pe cititorii de azi să perceapă nu doar valoarea operei, ci și farmecul, spontaneitatea și forța lui intelectuală.

Prin urmare, mass-media are un rol esențial în construirea imaginii publice, deoarece selectează și difuzează reprezentări memorabile ale unei persoane. Totuși, imaginea astfel creată trebuie privită critic, pentru că ea depinde de ceea ce este ales spre prezentare.

SUBIECTUL al II-lea

În fragmentul din romanul Arhanghelii de Ion Agârbiceanu, perspectiva narativă este obiectivă, aparținând unui narator la persoana a III-a, exterior evenimentelor. Acesta relatează faptele prin forme verbale precum „se opri”, „ajunse”, „rămase” și urmărește experiența personajului Vasile Murășanu. Naratorul este heterodiegetic și omniscient, deoarece are acces la trăirile interioare ale personajului, prezentând bucuria întoarcerii acasă: „avu o tresărire de adâncă bucurie”. Focalizarea este orientată predominant asupra protagonistului, iar emoțiile lui organizează percepția scenei.

SUBIECTUL al III-lea

Comedia este specia genului dramatic care provoacă râsul prin surprinderea unor defecte morale, sociale sau de comportament, având, de regulă, un final fericit și o intenție critică. O comedie reprezentativă pentru literatura română este O scrisoare pierdută de Ion Luca Caragiale, reprezentată scenic în 1884 și publicată în 1885. Opera aparține realismului clasic prin observarea lucidă a societății, prin tipizarea personajelor și prin critica moravurilor politice. Textul prezintă, într-o formă comică, mecanismele corupte ale vieții publice dintr-un oraș de provincie, în timpul unei campanii electorale.

O primă trăsătură care permite încadrarea comediei în realism este caracterul satiric al reprezentării sociale. Caragiale nu construiește personaje excepționale, ci tipuri umane recognoscibile: politicianul demagog, funcționarul servil, cetățeanul dezorientat, femeia influentă din culisele puterii. Zaharia Trahanache reprezintă politicianul abil și aparent naiv, Tipătescu întruchipează autoritatea locală abuzivă, Cațavencu este demagogul șantajist, iar Pristanda este funcționarul oportunist. Prin aceste tipologii, autorul critică un sistem politic bazat pe interese personale, compromis și manipulare.

A doua trăsătură relevantă este orientarea tematică spre comedia de moravuri și de caracter. Tema operei o constituie degradarea vieții politice și familiale, într-o lume în care onoarea, principiile și votul sunt simple instrumente de negociere. Conflictul dramatic pornește de la pierderea scrisorii de amor trimise de Tipătescu Zoei Trahanache, scrisoare folosită de Nae Cațavencu pentru a obține candidatura. Astfel, un fapt intim devine mijloc de șantaj politic, iar comicul scoate la iveală ipocrizia personajelor.

O scenă relevantă pentru tema comediei este cea în care Trahanache îi povestește lui Tipătescu despre șantajul lui Cațavencu. Deși scrisoarea dovedește relația dintre prefect și Zoe, Trahanache refuză să creadă în autenticitatea ei și repetă ideea că este o „plastografie”. Scena este comică prin contrastul dintre gravitatea situației și calmul personajului, dar și prin ambiguitatea atitudinii sale: Trahanache poate părea credul, însă dovedește abilitate politică, amânând reacția și căutând o armă împotriva adversarului. Episodul arată că viața politică se bazează pe dosare compromițătoare, nu pe principii.

A doua scenă semnificativă este adunarea electorală, în care Farfuridi și Cațavencu rostesc discursuri confuze, pline de contradicții și formule patriotarde. Farfuridi afirmă idei ilogice, iar Cațavencu își construiește imaginea de apărător al poporului prin fraze bombastice. Scena evidențiază comicul de limbaj și satirizează demagogia clasei politice. Alegătorii nu asistă la o dezbatere reală, ci la un spectacol al imposturii, în care cuvintele mari ascund interese mărunte.

La nivelul structurii, acțiunea este organizată dramatic în patru acte, urmărind evoluția conflictului de la pierderea scrisorii până la rezolvarea convenabilă pentru toți. Tensiunea se amplifică prin schimbarea repetată a posesorului scrisorii, prin intervențiile Zoei, ale lui Tipătescu și ale lui Cațavencu, apoi se stinge prin apariția candidatului impus de la centru, Agamemnon Dandanache. Finalul este specific unei comedii: conflictul se încheie aparent armonios, cu împăcarea adversarilor, însă această armonie este profund ironică, deoarece nimic nu se schimbă moral în societatea prezentată.

Un alt element esențial este limbajul, principala sursă a comicului. Personajele se caracterizează prin felul în care vorbesc: Pristanda repetă servil „curat”, Trahanache folosește ticuri precum „ai puțintică răbdare”, iar discursurile politice abundă în contradicții, clișee și nonsensuri. Comicul de limbaj se îmbină cu cel de situație, de caracter și de nume. Numele personajelor au valoare sugestivă: Cațavencu sugerează vorbăria agresivă, Farfuridi și Brânzovenescu trimit la ridicol, iar Dandanache indică încurcătura și compromisul.

În concluzie, O scrisoare pierdută este o comedie realistă de moravuri, în care Caragiale demască degradarea vieții politice prin personaje tipice, conflict comic, situații de șantaj și limbaj memorabil. Râsul produs de operă nu este unul superficial, ci are rol critic, deoarece dezvăluie mecanismele unei lumi dominate de interes, demagogie și lipsă de moralitate.

Autoevaluare pentru punctaj maxim

Am rezolvat toate cerințele în ordinea din subiect.
La SUBIECTUL I.A, răspunsurile sunt formulate în enunțuri complete și includ dovezi textuale unde se cer justificări.
Textul argumentativ de la SUBIECTUL I.B depășește 150 de cuvinte, are opinie clară, două argumente dezvoltate, referire la fragment, exemplu cultural/personal și concluzie.
Răspunsul de la SUBIECTUL al II-lea depășește 50 de cuvinte și folosește terminologia specifică perspectivei narative.
Eseul de la SUBIECTUL al III-lea depășește 400 de cuvinte și include introducere, teză, două trăsături de încadrare, două scene comentate, două componente de structură și limbaj, interpretare și concluzie.
Soluția respectă normele limbii literare, structura Markdown cerută și profilul real/tehnologic.