Soluții BAC Română Real 2020 · Iunie–Iulie · Var. 01

SUBIECTUL I.A

În text, secvența „cu ochii deschiși” are sensul de a privi realitatea lucid, conștient și atent, fără a evita adevărul dureros al evenimentelor trăite.
Parisul a fost ocupat în anul 1940, fapt care reiese din notația diaristică datată „Miercuri, 1 ianuarie 1941” și din referirea la „iunie, de la căderea Parisului”, adică la luna iunie a anului precedent.
Din perspectiva autorului, un scop esențial al scrisului este comunicarea cu ceilalți. Acest fapt este susținut de secvența: „Scrisul, dacă nu mă ajută să comunic cu cineva (printr-o scrisoare sau printr-un articol sau printr-o carte), începe să mi se pară […] un lucru absurd”.
Autorul nu a scris în jurnal în ultima jumătate de an deoarece, după căderea Parisului, a trăit o stare de dezgust și de inutilitate a scrisului, mărturisind că îi era „silă” și că avea „un îngrozitor sentiment de inutilitate”. De asemenea, încercarea de a relua jurnalul a eșuat fiindcă nu a avut „destulă stăruință”.
Autorul consideră că folosirea unei limbi străine este firească numai când există o nevoie reală de comunicare. La Paris, el și Poldy nu vorbeau franceza când erau singuri, deși doreau să exerseze, deoarece li se părea un gest „nefiresc, pretențios”.

SUBIECTUL I.B

În opinia mea, starea sufletească a oamenilor este influențată profund de evenimentele sociale și istorice, deoarece individul nu trăiește izolat, ci într-o lume care îi condiționează siguranța, speranțele și raportarea la viitor.

În primul rând, evenimentele istorice majore pot produce teamă, dezorientare și sentimentul inutilității. Fragmentul din Jurnal 1935 – 1944 de Mihail Sebastian ilustrează clar această influență: căderea Parisului, mobilizarea și experiența „zonei” îl fac pe diarist să perceapă anul încheiat ca pe un „an tragic, an de coșmar, an plin de spaime”. Așadar, realitatea istorică nu rămâne un fapt exterior, ci pătrunde în viața interioară a omului, schimbându-i ritmul, curajul și chiar dorința de a scrie. Autorul renunță la jurnal tocmai pentru că simte silă și inutilitate, reacții provocate de contextul istoric apăsător.

În al doilea rând, evenimentele sociale și istorice pot modifica felul în care oamenii privesc viitorul, fie accentuând deznădejdea, fie reaprinzând speranța. În fragment, Sebastian afirmă că, în iunie, „totul” i se părea „terminat”, însă la începutul anului 1941 viața îi apare din nou „într-un îndepărtat viitor posibilă”. Un exemplu cultural relevant este jurnalul Anei Frank, în care războiul și persecuțiile transformă adolescența într-o experiență dominată de frică, izolare și așteptare, dar nu anulează complet speranța. În mod asemănător, și în plan personal, perioadele de criză socială îi fac pe oameni mai vulnerabili, dar îi pot determina să prețuiască mai mult normalitatea și solidaritatea.

Prin urmare, starea sufletească este puternic modelată de istorie, pentru că evenimentele colective influențează direct sentimentul de siguranță, încrederea și capacitatea fiecăruia de a spera.

SUBIECTUL al II-lea

În poezia „Trec vremile” de Vasile Voiculescu, ideea poetică exprimă trecerea necruțătoare a timpului și zbuciumul sufletului omenesc în fața misterului existenței. Comparația „ca niște ape” sugerează curgerea continuă a vremurilor, iar metaforele acvatice, precum „șivoaiele de apă” și „furtunoasa-nvălmășală”, creează imaginea unei lumi instabile, în care ființa este purtată de forțe mai puternice decât ea. Repetiția „iar și iar se suie” evidențiază lupta neîntreruptă a sufletului, prins între aspirația spre „vecie” și neputința de a afla „taina” ultimă. Punctele de suspensie accentuează dramatismul și continuitatea frământării interioare.

SUBIECTUL al III-lea

Nuvela Moara cu noroc de Ioan Slavici este un text narativ realist, publicat în volumul Novele din popor, care prezintă degradarea morală a omului atras de mirajul banului și consecințele încălcării echilibrului etic. Opera se încadrează în proza realistă prin interesul pentru mediul social, pentru determinările economice și pentru analiza psihologică a personajelor. Teza nuvelei este formulată încă din incipit, prin vorbele bătrânei: „Omul să fie mulțumit cu sărăcia sa, căci, dacă e vorba, nu bogăția, ci liniștea colibei tale te face fericit.” Această afirmație anticipează conflictul moral al protagonistului și direcția tragică a acțiunii.

O primă trăsătură realistă a textului este reprezentarea verosimilă a unui univers social concret. Acțiunea se desfășoară la hanul Moara cu noroc, aflat la răscruce de drumuri, într-un spațiu al negoțului, al câștigului și al contactului cu lumea primejdioasă a porcarilor. Personajele sunt construite în legătură cu statutul lor social: Ghiță este cizmarul sărac care devine cârciumar, Ana este soția atașată de familie, Lică Sămădăul este conducătorul autoritar al porcarilor, iar Pintea reprezintă autoritatea legală. A doua trăsătură realistă este analiza psihologică a degradării morale. Slavici urmărește treptat transformarea lui Ghiță dintr-un om harnic și responsabil într-un personaj suspicios, violent și dominat de teamă, care își sacrifică liniștea familiei pentru câștig.

Un prim episod relevant pentru tema nuvelei este hotărârea lui Ghiță de a lua în arendă hanul. La început, intenția lui pare legitimă: dorește să scape de sărăcie și să ofere familiei o viață mai bună. Totuși, plecarea din spațiul protector al satului și ignorarea avertismentului bătrânei marchează începutul dezechilibrului. Hanul devine un loc al ispitei, iar dorința de câștig îl face pe protagonist vulnerabil în fața răului. Tema textului, degradarea morală produsă de patima banului, este astfel pregătită prin contrastul dintre aspirația firească la bunăstare și pierderea liniștii interioare.

Al doilea episod semnificativ este relația lui Ghiță cu Lică Sămădăul. Apariția lui Lică la han schimbă definitiv existența familiei. Ghiță înțelege că Sămădăul este primejdios, dar acceptă complicitatea cu acesta, deoarece nu vrea să piardă avantajele materiale. Din acest moment, protagonistul trăiește un conflict interior puternic: pe de o parte, își dorește să rămână om cinstit și să colaboreze cu Pintea; pe de altă parte, se lasă atras de bani și de puterea lui Lică. Secvențele în care Ghiță devine bănuitor, se îndepărtează de Ana și ajunge să o folosească drept mijloc de verificare a lui Lică dovedesc prăbușirea lui morală. Deznodământul tragic, în care Ghiță o ucide pe Ana, iar el este ucis la rândul său, arată că încălcarea principiilor morale distruge familia și individul.

La nivelul structurii, un element important este conflictul. Conflictul exterior se manifestă între Ghiță și Lică, deoarece cârciumarul încearcă să se desprindă de dominația Sămădăului, dar rămâne dependent de banii și protecția lui. Mai important este însă conflictul interior al lui Ghiță, oscilarea între cinste și lăcomie, între datoria față de familie și fascinația câștigului. Acest conflict interior dă profunzime realist-psihologică personajului, pentru că răul nu apare ca o fatalitate inexplicabilă, ci ca rezultat al unor alegeri repetate.

Un al doilea element de compoziție și limbaj este relația dintre incipit și final. Incipitul are valoare moralizatoare, prin replica bătrânei despre „liniștea colibei”, iar finalul confirmă adevărul acestei viziuni. După moartea personajelor și incendierea hanului, bătrâna rostește concluzia: „Simțeam eu că nu are să iasă bine.” Circularitatea compozițională susține caracterul etic al nuvelei. Limbajul este sobru, clar, apropiat de oralitatea ardelenească, iar stilul narativ urmărește precizia faptelor și analiza comportamentelor. Naratorul este obiectiv, la persoana a III-a, dar pătrunde în conștiința personajelor, observând frica, neîncrederea și frământările lor.

În concluzie, Moara cu noroc este o nuvelă realistă de analiză psihologică, în care Ioan Slavici demonstrează că dorința de îmbogățire, atunci când nu este controlată moral, duce la pierderea echilibrului sufletesc și la distrugerea familiei. Prin tema morală, construcția conflictului, episoadele semnificative și compoziția circulară, textul rămâne reprezentativ pentru proza realistă studiată.

Autoevaluare pentru punctaj maxim

Am rezolvat toate cerințele în ordinea subiectului și am respectat structura cerută.
La SUBIECTUL I.A, răspunsurile sunt formulate în enunțuri, iar unde cerința solicită justificare am inclus secvențe exacte din fragment.
Textul argumentativ de la SUBIECTUL I.B depășește 150 de cuvinte, formulează opinia, dezvoltă două argumente, valorifică fragmentul lui Mihail Sebastian și include exemplu cultural.
Comentariul de la SUBIECTUL al II-lea depășește 50 de cuvinte și evidențiază relația dintre ideea poetică și mijloacele artistice.
Eseul de la SUBIECTUL al III-lea depășește 400 de cuvinte și include încadrare, două trăsături, două episoade relevante, două elemente de structură/compoziție/limbaj, interpretare și concluzie.
Soluția a fost revizuită pentru adecvare la cerințe, coerență, limbă literară, ortografie și punctuație.