Soluții BAC Română Real 2018 · Iunie–Iulie · Var. 01

SUBIECTUL I.A

Secvența „fericirea mea n-a mai cunoscut margini” exprimă o stare de bucurie foarte intensă, deplină, fără limite, trăită de autor după instalarea în Bhowanipore.
Camera autorului se află la parterul casei familiei Dasgupta, chiar lângă intrare, după cum reiese din precizarea: „Odaia mea era chiar lângă intrare”, iar apoi sunt enumerate celelalte încăperi de la parter.
Autorului îi creează impresia că a ajuns cu adevărat în India contactul direct cu atmosfera vie, autentică, a casei și a cartierului din Bhowanipore. Justificarea se află în secvența: „Parcă de-abia atunci descinsesem cu adevărat în India. Totul mă încânta: zgomotele ciudate […], mirosurile tari și pipărate […], vocile care-mi ajungeau de la casele vecine.”
Autorul simte că face parte din familia bengaleză deoarece renunță la obiceiurile europene și acceptă firesc ritualurile locale ale mesei. Faptul că începe să mănânce „ca toți ceilalți, cu degetele”, iar apoi prânzește „așezat pe jos, cu o foaie mare drept farfurie” îi dă sentimentul integrării în familie.
Rutina zilnică a autorului începe cu ora de gramatică sanscrită de pe terasă, alături de Dasgupta. Apoi merge la cursurile universitare, studiază opt-nouă ceasuri sanscrita, filosofia indiană și bengaleza, iar seara se plimbă prin cartier sau discută cu membrii familiei.

SUBIECTUL I.B

Consider că înțelegerea unui mediu cultural este facilitată în mod esențial de contactul direct cu acesta, deoarece experiența nemijlocită oferă informații vii, imposibil de înlocuit complet prin lectură sau prin explicații teoretice.

În primul rând, contactul direct permite observarea obiceiurilor cotidiene, a gesturilor și a relațiilor dintre oameni. În fragmentul din volumul Memorii de Mircea Eliade, naratorul nu descoperă India doar din cărți, deși studiază sanscrita, filosofia indiană și bengaleza, ci mai ales prin viața în casa profesorului Dasgupta. Zgomotele, mirosurile, vocile vecinilor, plimbările prin cartier și mesele luate după obiceiul local îl fac să simtă că „descinsese cu adevărat în India”. Așadar, cultura se înțelege mai profund atunci când este trăită în ritmul ei firesc.

În al doilea rând, experiența directă reduce distanța dintre cel care cunoaște și comunitatea observată. Autorul începe să mănânce „cu degetele” și se așază pe jos, cu o foaie drept farfurie, iar acest gest îi produce sentimentul apartenenței. În mod asemănător, un elev care vizitează o mănăstire din Bucovina înțelege mai bine arta frescelor exterioare, ritualul religios și identitatea locală decât dacă ar privi doar fotografii într-un manual.

Totuși, contactul direct trebuie completat de curiozitate și respect, fiindcă simpla prezență într-un spațiu străin nu garantează înțelegerea lui. În concluzie, mediul cultural devine cu adevărat inteligibil atunci când omul îl observă direct, participă la viața lui și îl interpretează fără prejudecăți.

SUBIECTUL al II-lea

În fragmentul dramatic din Jocul de-a vacanța de Mihail Sebastian, notațiile autorului, numite și didascalii, au rolul de a orienta reprezentarea scenică și de a completa dialogul prin informații despre gesturi, mimică, ton și relațiile dintre personaje. Indicația „Rămași singuri, se privesc îndelung” creează tensiune și sugerează o comunicare afectivă dincolo de cuvinte. Precizările „îngrijorat”, „o privește un moment tăcând” sau „vorbește rar” dezvăluie stările personajelor: neliniștea lui Ștefan, hotărârea Corinei și dificultatea despărțirii. De asemenea, gestul lui Ștefan, care îi dă Corinei „o ușoară palmă peste obraz, ca unui copil”, indică familiaritate, dar și incapacitatea lui inițială de a lua în serios plecarea ei. Astfel, notațiile autorului contribuie la caracterizarea indirectă, susțin conflictul dramatic și fixează ritmul scenei.

SUBIECTUL al III-lea

Poezia Plumb de George Bacovia, publicată în volumul omonim din 1916, este una dintre creațiile reprezentative ale simbolismului românesc. Textul exprimă o viziune tragică asupra existenței, dominată de singurătate, claustrare, eșec afectiv și presimțirea morții. Prin atmosfera apăsătoare, prin sugestie și prin muzicalitatea monotonă, poezia ilustrează sensibilitatea modernă a eului bacovian, incapabil să găsească o ieșire dintr-un univers închis.

O primă trăsătură care permite încadrarea poeziei în simbolism este folosirea simbolului central, „plumbul”. Acesta nu are doar valoare materială, ci sugerează greutate sufletească, cenușiu, lipsă de vitalitate și moarte. Repetat obsesiv în poziții importante, cuvântul devine nucleul întregului imaginar poetic. O a doua trăsătură simbolistă este cultivarea sugestiei și a atmosferei, nu a confesiunii explicite. Starea de angoasă nu este numită direct, ci se desprinde din decorul funerar, din cromatica implicită și din sonoritatea închisă a versurilor.

Tema poeziei este condiția dramatică a omului izolat într-o lume lipsită de sens și de comunicare. Prima imagine poetică relevantă apare în incipit: „Dormeau adânc sicriele de plumb”. Spațiul evocat este un cavou, iar somnul sicrielor sugerează moartea generalizată, ca și cum întreaga realitate ar fi intrat într-o inerție definitivă. Florile, care în mod obișnuit trimit la frumusețe și viață, sunt și ele „de plumb”, deci contaminate de aceeași materie grea și inertă. Eul liric se află „singur”, iar vântul produce un sunet straniu: „scârțâiau coroanele de plumb”. Imaginea creează o senzație auditivă neliniștitoare, specifică simbolismului, și amplifică impresia de spațiu ostil.

A doua imagine poetică importantă se află în strofa a doua: „Dormea întors amorul meu de plumb”. Planul exterior al cavoului este dublat de un plan interior, sufletesc. „Amorul” nu mai este o forță salvatoare, ci apare mortificat, întors, imposibil de recuperat. Strigătul eului liric, „și-am început să-l strig”, nu primește răspuns, ceea ce accentuează tema incomunicării. Imaginea finală, „și-i atârnau aripile de plumb”, transformă zborul, simbol al libertății și al idealului, într-o imposibilitate. Aripile nu mai înalță, ci apasă, confirmând eșecul evadării.

Dintre elementele de compoziție, titlul are o importanță majoră. Substantivul „plumb” concentrează semnificațiile poeziei: greutate, cenușiu, toxicitate, apăsare și moarte. Fiind repetat în fiecare strofă, el devine un laitmotiv care unifică textul și impune o muzicalitate obsesivă. Structura poeziei este simetrică: cele două catrene corespund celor două planuri, exterior și interior. Prima strofă descrie decorul funerar, iar a doua transferă moartea în plan afectiv. Această simetrie arată că lumea din afară și sufletul eului liric se reflectă reciproc.

La nivelul limbajului poetic, se remarcă repetiția, epitetul și personificarea. Repetarea cuvântului „plumb” creează monotonie și senzația de captivitate. Epitetele „adânc”, „funerar” și „întors” intensifică atmosfera sumbră. Personificarea sicrielor care „dormeau” și imaginea amorului mort sugerează o realitate în care viața este anulată. Verbele la imperfect, precum „dormeau”, „stam”, „scârțâiau” și „atârnau”, exprimă durata apăsătoare a stării, ca și cum suferința nu ar avea început și sfârșit. Prozodia, prin versurile scurte și ritmul sacadat, susține impresia de închidere și de epuizare.

În concluzie, Plumb este o artă poetică a neliniștii bacoviene și o creație reprezentativă pentru simbolismul românesc. Prin simbolul central, prin decorul funerar, prin imaginile morții sufletești și prin compoziția simetrică, poezia exprimă drama unei conștiințe izolate, apăsate de o lume fără lumină și fără posibilitatea salvării.

Autoevaluare pentru punctaj maxim

Subiectul I.A este rezolvat în ordine, în enunțuri complete, cu dovezi textuale exacte la cerințele care solicită justificare.
Răspunsul de la Subiectul I.A.5 are 30-50 de cuvinte și sintetizează rutina zilnică a autorului.
Textul argumentativ de la Subiectul I.B depășește 150 de cuvinte, formulează opinie, dezvoltă două argumente, folosește fragmentul dat, include exemplu cultural și are concluzie.
Răspunsul de la Subiectul al II-lea depășește 50 de cuvinte și explică rolul didascaliilor prin terminologie dramatică adecvată.
Eseul de la Subiectul al III-lea depășește 400 de cuvinte, tratează un text poetic aparținând lui George Bacovia, include încadrare, două trăsături, două imagini poetice, două elemente de compoziție și limbaj, interpretare și concluzie.
Soluția respectă normele limbii literare, ordinea cerințelor, structura Markdown și obiectivul de punctaj maxim.