Soluții BAC Istorie 2017 · Iunie–Iulie

SUBIECTUL I

1. Lupta precizată în sursa A este bătălia de la Kossovopolje, din 1389.

2. O informație din sursa B referitoare la expediția din 1443 este că aceasta „a dus armatele creștine până dincolo de Sofia, în inima Balcanilor”.

3. Un conducător politic din spațiul românesc la care se referă sursa A este Mircea cel Bătrân. Un conducător politic din spațiul românesc la care se referă sursa B este Iancu de Hunedoara.

4. Sursa care susține că lupta creștinilor are drept scop alungarea otomanilor din Europa este sursa B.

5. Relație cauză-efect din sursa A:

• Cauză: „Prezența otomană la Dunăre”.
• Efect: aceasta „impunea […] cooperarea dintre Țara Românească și Ungaria”, concretizată prin tratatul încheiat de Mircea cel Bătrân cu Sigismund de Luxemburg la Brașov, la 7 martie 1395.

6. Două fapte istorice referitoare la acțiunile diplomatice la care participă românii în a doua jumătate a secolului al XV-lea sunt:

• În 1459, Ștefan cel Mare a încheiat tratatul de la Overchelăuți cu regele Poloniei, Cazimir al IV-lea. Domnul Moldovei accepta suzeranitatea polonă, iar Polonia se angaja să nu îl sprijine pe rivalul său, Petru Aron; astfel, Ștefan urmărea consolidarea domniei și securizarea graniței nordice.
• În 1475, Ștefan cel Mare a încheiat o alianță antiotomană cu regele Ungariei, Matia Corvin. După victoria de la Vaslui, domnul Moldovei a transmis și o scrisoare principilor creștini ai Europei, cerând sprijin împotriva Imperiului Otoman; aceste acțiuni urmăreau integrarea Moldovei într-o coaliție creștină.

7. O caracteristică a instituției domniei în spațiul românesc extracarpatic în secolul al XVI-lea este limitarea autonomiei domnului prin creșterea dependenței față de Imperiul Otoman: domnii erau confirmați de Poartă și trebuiau să plătească tribut.

SUBIECTUL al II-lea

1. Documentul cu rol de constituție precizat în sursă este Proclamația de la Islaz.

2. Sursa se referă la secolul al XIX-lea.

3. Un membru al comitetului revoluționar este Nicolae Bălcescu. Atitudinea comitetului față de Rusia era una ostilă, deoarece revoluționarii cereau încetarea regimului instituit prin Regulamentele Organice.

4. Două informații din sursă referitoare la acțiunile din Moldova sunt:

• La începutul lunii aprilie, boierii și reprezentanții orășenilor au organizat la Iași o întâlnire pentru a denunța despotismul.
• Revoluționarii urmăreau să limiteze puterile domnului Moldovei, Mihail Sturdza, fără intenția de a răsturna structurile politice și sociale existente.

5. Punct de vedere: principiile propuse de comitetul revoluționar din Țara Românească aveau caracter liberal și democratic, urmărind modernizarea politică și socială a principatului.

O primă informație din sursă care susține acest punct de vedere este că programul cerea „egalitatea în drepturi a tuturor cetățenilor” și „larga participare la viața politică prin vot universal”. O a doua informație este că revoluționarii susțineau „libertatea presei, a cuvântului și a întrunirilor”, precum și desființarea rangurilor și titlurilor nobiliare.

6. România a participat la relațiile internaționale prin implicarea în „criza orientală” în contextul Războiului de Independență din 1877-1878. Deoarece redeschiderea conflictului dintre Rusia și Imperiul Otoman a creat condiții favorabile pentru afirmarea independenței, România a încheiat convenția cu Rusia din aprilie 1877, apoi armata română a luptat la Plevna, Grivița și Rahova împotriva otomanilor. Prin urmare, implicarea militară și diplomatică în această criză a dus la recunoașterea independenței României la Congresul de la Berlin din 1878.

SUBIECTUL al III-lea

Statul român în perioada postbelică a evoluat de la subordonarea față de Uniunea Sovietică și instaurarea regimului comunist la național-comunismul epocii Ceaușescu, iar la sfârșitul secolului al XX-lea a trecut la un regim democratic. Această evoluție a fost determinată de contextul Războiului Rece, de dominația sovietică în Europa de Est și, ulterior, de prăbușirea comunismului în 1989.

În perioada stalinismului, după abdicarea regelui Mihai I la 30 decembrie 1947 și proclamarea Republicii Populare Române, comuniștii au adoptat măsuri interne prin care au reorganizat statul după model sovietic. O primă măsură a fost naționalizarea principalelor mijloace de producție, realizată prin legea din 11 iunie 1948. Fabricile, băncile, minele și întreprinderile importante au trecut în proprietatea statului, ceea ce a permis instaurarea economiei centralizate și eliminarea marii proprietăți private.

O a doua măsură a fost colectivizarea agriculturii, începută în 1949 și încheiată oficial în 1962. Țăranii au fost constrânși să intre în gospodării agricole colective, iar proprietatea privată asupra pământului a fost puternic restrânsă. Cele două măsuri se aseamănă prin faptul că au urmărit desființarea proprietății private și controlul total al statului comunist asupra economiei. Deoarece Partidul Muncitoresc Român dorea să aplice modelul sovietic, economia României a fost transformată într-o economie planificată, dependentă de deciziile politice ale partidului unic.

În plan extern, România a fost implicată în Războiul Rece prin integrarea în blocul sovietic. Un fapt istoric relevant este aderarea României la Consiliul de Ajutor Economic Reciproc, în 1949. CAER a fost organizația economică a statelor comuniste coordonate de URSS și a reprezentat un răspuns al blocului răsăritean la organizarea economică a Occidentului în contextul Războiului Rece. Prin participarea la CAER, economia României a fost orientată spre interesele lagărului comunist, iar subordonarea față de Moscova a fost consolidată; integrarea militară a continuat prin aderarea la Pactul de la Varșovia, în 1955.

După venirea lui Nicolae Ceaușescu la conducerea partidului în 1965, regimul comunist a intrat în etapa național-comunismului. O caracteristică a acestei etape a fost folosirea naționalismului ca mijloc de legitimare politică: conducerea comunistă insista asupra independenței față de Moscova și asupra valorificării istoriei naționale, deși sistemul politic rămânea dictatorial. O altă caracteristică a fost cultul personalității lui Nicolae Ceaușescu, accentuat mai ales după Tezele din iulie 1971, când propaganda oficială a prezentat conducătorul drept figura centrală a statului și partidului. În același timp, s-au menținut monopolul partidului unic, cenzura și represiunea împotriva opoziției.

Punctul meu de vedere este că, la sfârșitul secolului al XX-lea, evoluția politică a României a fost una de trecere de la dictatura comunistă la democrație constituțională, chiar dacă procesul a fost dificil. Argumentul principal este Revoluția din decembrie 1989: deoarece regimul Ceaușescu se sprijinea pe partidul unic, represiune și lipsa libertăților politice, revolta populară de la Timișoara, extinsă apoi la București, a dus la înlăturarea dictaturii și la prăbușirea instituțiilor comuniste. În anii următori au fost organizate alegeri pluraliste, iar Constituția din 1991 a consacrat pluralismul politic, separația puterilor în stat și drepturile cetățenești. Prin urmare, statul român a trecut, la finalul secolului al XX-lea, de la modelul totalitar comunist la un regim democratic bazat pe instituții constituționale.

În concluzie, în perioada postbelică, statul român a cunoscut mai întâi sovietizarea și stalinismul, apoi național-comunismul dominat de Nicolae Ceaușescu, iar după 1989 democratizarea. Succesiunea acestor etape arată transformarea profundă a regimului politic, de la control totalitar la reconstrucția instituțiilor democratice.

Autoevaluare pentru punctaj maxim

• Toate subiectele și subpunctele sunt rezolvate în ordine.
• Răspunsurile la itemii pe surse folosesc informații precise din sursele date.
• Relația cauză-efect din Subiectul I este etichetată explicit cu „cauză” și „efect”.
• Punctul de vedere din Subiectul al II-lea este susținut cu două informații selectate din sursă.
• Argumentul despre „criza orientală” include fapt istoric, cauzalitate și concluzie.
• Eseul respectă cronologia: stalinism, Războiul Rece, național-comunism, evoluția de după 1989.
• Eseul include două măsuri interne din stalinism și asemănarea lor.
• Eseul include un fapt istoric despre implicarea României în Războiul Rece.
• Eseul menționează două caracteristici ale național-comunismului.
• Eseul formulează și susține un punct de vedere despre evoluția politică de la sfârșitul secolului al XX-lea.
• Limbajul istoric este adecvat, iar conectorii de cauzalitate și concluzie sunt utilizați explicit.

Verdict final: soluția este completă și orientată spre punctaj maxim.