Soluții BAC Filosofie 2024 · Model · (model)

SUBIECTUL I

d. Lucian Blaga
Pentru Blaga, omul nu se reduce la adaptarea biologică la imediat, ci trăiește în orizontul misterului și are un destin creator, exprimat prin cultură.
b. este proprie numai omului și apare atunci când reflectăm asupra moralității acțiunilor noastre
Binele și răul sunt probleme etice: ele privesc evaluarea morală a faptelor, intențiilor și consecințelor acțiunilor umane.
b. au un caracter controversat
Problemele de etică aplicată, precum avortul, eutanasia sau bioetica, implică valori aflate în conflict și nu primesc soluții simple sau unanim acceptate.
b. constă în realizarea condițiilor presupuse de îndeplinirea scopurilor individuale prin intervenția sporită a statului în viața societății sau a individului
Libertatea pozitivă privește posibilitatea efectivă de a acționa și de a-ți realiza scopurile, nu doar absența constrângerilor exterioare.
c. responsabilitatea social-politică
Libertatea social-politică nu înseamnă arbitrar, ci exercitarea drepturilor împreună cu asumarea consecințelor față de ceilalți și față de comunitate.
a. în cazul omului, existența precede esența
La Sartre, omul nu are o natură prestabilită: el există mai întâi și își construiește esența prin alegeri, proiecte și fapte.
c. necesitatea și universalitatea
Pentru Kant, cunoștințele a priori sunt independente de experiență și se recunosc prin faptul că sunt necesare și universal valabile.
d. utilității
Pragmatismul apreciază adevărul ideilor prin efectele lor practice, prin capacitatea lor de a funcționa util în experiență.
b. fundamentul moralei este utilitatea sau principiul celei mai mari fericiri
John Stuart Mill susține utilitarismul: o acțiune este morală în măsura în care produce cea mai mare fericire pentru cel mai mare număr.
c. este în concordanță cu realitatea la care se referă
Teoria adevărului-corespondență afirmă că o propoziție este adevărată atunci când ceea ce spune corespunde faptelor.

SUBIECTUL al II-lea

Un filosof care a tratat problematica libertății și a responsabilității social-politice este John Stuart Mill, în special în lucrarea Despre libertate. Teza sa centrală este că libertatea individului trebuie protejată cât mai larg într-o societate democratică, iar intervenția statului sau a opiniei majoritare este legitimă numai atunci când acțiunile unei persoane produc vătămare altora. Această idee este cunoscută ca principiul nelezării celuilalt.

Din perspectivă filosofică, libertatea social-politică desemnează posibilitatea persoanei de a gândi, de a vorbi, de a se asocia, de a participa la viața publică și de a-și urmări propriul proiect de viață în cadrul unei comunități politice. Mill apără libertatea de conștiință, de exprimare și de acțiune deoarece progresul unei societăți depinde de diversitatea opiniilor și de autonomia indivizilor. Dacă statul ar impune tuturor o singură concepție despre bine, individul ar deveni simplu executant al voinței colective, iar viața democratică s-ar transforma în conformism.

Totuși, libertatea nu este identică cu libertatea absolută. Ea trebuie corelată cu responsabilitatea social-politică, adică asumarea consecințelor propriilor acțiuni în raport cu drepturile celorlalți și cu binele comunității. În concepția lui Mill, pot să îmi aleg religia, profesia, stilul de viață sau opiniile politice, dar nu pot folosi această libertate pentru a-i agresa, discrimina, manipula sau priva pe ceilalți de libertățile lor. Așadar, responsabilitatea nu anulează libertatea, ci îi dă forma morală și civică necesară conviețuirii democratice.

Un exemplu contemporan este libertatea cetățenilor de a se asocia într-o organizație civică pentru protejarea mediului. Ei pot strânge semnături, pot organiza dezbateri și pot protesta pașnic împotriva defrișărilor ilegale. Această asociere exprimă libertatea politică, deoarece cetățenii participă activ la deciziile care afectează viața comună. În același timp, ea implică responsabilitate: protestul trebuie să fie nonviolent, să respecte legea și să nu împiedice nejustificat drepturile altor persoane.

Dacă într-un regim democratic autoritățile limitează libertatea de asociere, o consecință gravă este slăbirea pluralismului politic și civic. Cetățenii nu mai pot controla pașnic puterea, opoziția socială este redusă, iar democrația riscă să alunece spre autoritarism.

B. Argumentare: activitatea călăuzită de rațiune ca bine suprem

Susțin teza potrivit căreia activitatea călăuzită de rațiune este binele suprem pentru om, deoarece rațiunea este trăsătura prin care omul își poate ordona dorințele, alegerile și scopurile. În spirit aristotelic, fericirea nu este o simplă plăcere trecătoare, ci o activitate a sufletului conformă cu virtutea. Or, virtutea presupune deliberare rațională: omul curajos, drept sau cumpătat nu acționează la întâmplare, ci alege măsura potrivită în situații concrete. Fără rațiune, dorințele pot deveni excesive și pot produce nedreptate, dependență sau conflict. Prin rațiune, omul poate distinge între bine aparent și bine autentic, poate urmări scopuri durabile și poate trăi armonios cu ceilalți. Prin urmare, activitatea rațională este binele suprem deoarece realizează ceea ce este specific uman și face posibilă o viață împlinită moral.

C. Evaluarea moralității unei acțiuni din perspectivă hedonistă

Din perspectiva unui reprezentant al eticii hedoniste, precum John Stuart Mill, moralitatea unei acțiuni este evaluată după măsura în care ea produce fericire, plăcere și diminuarea suferinței pentru cei afectați. De exemplu, dacă un medic alege să petreacă ore suplimentare pentru a trata pacienți aflați în suferință, acțiunea sa poate fi considerată morală deoarece reduce durerea, crește șansele de vindecare și produce o stare de bine mai mare decât neplăcerea efortului depus. Într-o interpretare utilitaristă, nu contează doar plăcerea personală imediată a medicului, ci efectul general al acțiunii asupra fericirii. Astfel, o acțiune este bună moral dacă sporește utilitatea și contribuie la cea mai mare fericire posibilă.

SUBIECTUL al III-lea

A. Text: René Descartes, Meditații despre filosofia primă

1. Două caracteristici ale naturii umane vizate de text

Două caracteristici ale naturii umane vizate de text sunt:

cugetarea, deoarece omul se poate cunoaște pe sine ca ființă gânditoare, adică drept subiect care se îndoiește, înțelege, afirmă, neagă și voiește;
distincția dintre suflet și corp, deoarece eul este prezentat ca ființă cugetătoare, neîntinsă, în timp ce corpul este lucru întins și necugetător, deși este strâns legat de om.

2. Corelația dintre cugetare și esența umană

În filosofia lui Descartes, între cugetare și esența umană există o corelație fundamentală: omul este definit, în mod esențial, ca ființă care gândește. Prin îndoiala metodică, Descartes poate pune sub semnul întrebării existența lumii exterioare și chiar existența corpului, dar nu poate nega faptul că se îndoiește. Dacă se îndoiește, atunci gândește; iar dacă gândește, există ca subiect cugetător. De aici rezultă formula carteziană cogito, ergo sum.

Cugetarea nu trebuie înțeleasă doar ca raționament abstract, ci ca ansamblu al actelor conștiinței: a te îndoi, a înțelege, a afirma, a nega, a voi, a imagina și a simți. Aceste acte arată că omul are interioritate și conștiință de sine. Pentru Descartes, esența umană nu este dată în primul rând de corp, deoarece corpul aparține ordinii întinderii, ocupă spațiu și poate fi conceput ca mecanism. Eul autentic este res cogitans, substanță cugetătoare, neîntinsă, diferită de corpul ca res extensa.

Prin urmare, corelația este aceea că cugetarea constituie esența omului: omul se cunoaște cu certitudine ca ființă gânditoare înainte de a se cunoaște ca ființă corporală. Chiar dacă sufletul și corpul sunt strâns unite în experiența vieții, identitatea personală se întemeiază, în perspectiva carteziană, pe capacitatea de a gândi și de a avea conștiință de sine.

3. Punct de vedere personal privind actualitatea perspectivei din text

Consider că perspectiva lui Descartes rămâne actuală, deoarece pune în centrul naturii umane conștiința de sine, rațiunea și autonomia subiectului. Într-o lume dominată de tehnologie, automatizare și explicații biologice ale comportamentului, ideea că omul nu este doar corp sau mecanism, ci și ființă capabilă să gândească, să se îndoiască și să se întrebe asupra propriei existențe, are o valoare importantă. Ea apără demnitatea persoanei și responsabilitatea alegerilor sale.

Totuși, actualitatea acestei perspective trebuie nuanțată. Separarea radicală dintre suflet și corp este discutabilă, deoarece experiența umană concretă este întrupată: emoțiile, memoria, suferința și deciziile noastre sunt influențate și de dimensiunea corporală. De aceea, consider că Descartes este actual mai ales prin accentul pus pe conștiință și gândire, dar trebuie completat cu înțelegerea omului ca unitate între minte și corp.

B. Dreptatea și natura umană

1. Două temeiuri ale dreptății proprii naturii umane

Două temeiuri ale dreptății, proprii naturii umane, sunt:

rațiunea, prin care oamenii pot formula reguli generale, pot distinge între drept și nedrept și pot evalua imparțial acțiunile;
sociabilitatea, deoarece omul trăiește împreună cu ceilalți, cooperează și are nevoie de norme care să regleze relațiile din comunitate.

2. Argument pentru ideea că sociabilitatea este o trăsătură specific umană

Sociabilitatea este o trăsătură specific umană deoarece omul nu se dezvoltă deplin în izolare, ci în relație cu ceilalți. Limbajul, educația, cultura, moralitatea și viața politică presupun comunitate. Un copil devine persoană matură prin comunicare, învățare, reguli și cooperare, nu doar prin supraviețuire biologică. În plus, oamenii pot formula scopuri comune, pot construi instituții și pot judeca faptele după norme ale dreptății. Dacă omul ar fi doar o ființă izolată, dreptatea nu ar avea sens, pentru că nu ar exista raporturi între persoane care să trebuiască reglementate. Prin urmare, sociabilitatea este specific umană, iar dreptatea apare tocmai din nevoia oamenilor de a conviețui rațional și echitabil.

Autoevaluare pentru punctaj maxim

Completitudine: toate cerințele din Subiectele I, II și III sunt rezolvate în ordinea dată.
Acuratețe conceptuală: răspunsurile folosesc corect conceptele de destin creator, etică aplicată, libertate pozitivă, responsabilitate social-politică, existență și esență, cunoaștere a priori, pragmatism, utilitarism, adevăr-corespondență, rațiune, cugetare, dualism cartezian, dreptate și sociabilitate.
Justificări pentru grilă: fiecare item de la Subiectul I include litera corectă și o explicație conceptuală scurtă.
Calitatea argumentării: răspunsurile argumentative au teză clară, concepte filosofice relevante, raționament coerent și concluzie explicită.
Exemple: analiza libertății folosește un exemplu civic actual, iar etica hedonistă este ilustrată printr-o situație concretă evaluată după consecințe.
Respectarea lungimilor cerute: Subiectul al II-lea A are dezvoltare de tip „o pagină”, Subiectul al III-lea A.2 are dezvoltare de aproximativ o jumătate de pagină, iar celelalte răspunsuri sunt concise și complete.
Calitatea limbii: formularea este clară, academică și adecvată unei lucrări de Bacalaureat.

Verdict final: soluția este completă, coerentă și calibrată pentru punctaj maxim.