Soluții BAC Filosofie 2023 · Iunie–Iulie · Var. 07

SUBIECTUL I

d. Lucian Blaga
Justificare: concepția despre om ca ființă care depășește imediatul și are destin creator aparține lui Lucian Blaga. El opune existența omului „întru mister și pentru revelare” existenței animalului „întru imediat și pentru securitate”.
b. este proprie numai omului și apare atunci când reflectăm asupra moralității acțiunilor noastre
Justificare: problema binelui și a răului este o problemă etică, legată de evaluarea morală a acțiunilor umane.
c. ontologia
Justificare: eutanasia, clonarea și avortul sunt teme de etică aplicată; ontologia studiază existența în general, nu probleme morale aplicate.
b. constă în realizarea condițiilor presupuse de îndeplinirea scopurilor individuale prin intervenția sporită a statului în viața societății sau a individului
Justificare: libertatea pozitivă privește posibilitatea reală de a acționa și de a-ți realiza scopurile, nu doar absența constrângerilor.
c. responsabilitatea social-politică
Justificare: libertatea social-politică nu poate fi înțeleasă corect ca arbitrar sau absență totală a regulilor, ci trebuie corelată cu responsabilitatea față de ceilalți și față de comunitate.
a. în cazul omului, existența precede esența
Justificare: Jean-Paul Sartre susține că omul nu are o esență prestabilită, ci se definește prin alegerile și acțiunile sale.
c. necesitatea și universalitatea
Justificare: pentru Kant, cunoștințele a priori sunt independente de experiență și se caracterizează prin necesitate și universalitate strictă.
d. utilității
Justificare: pragmatismul apreciază adevărul ideilor prin consecințele lor practice, prin eficiența și utilitatea lor în experiență.
b. fundamentul moralei este utilitatea sau principiul celei mai mari fericiri
Justificare: John Stuart Mill apără utilitarismul, potrivit căruia acțiunile sunt morale în măsura în care sporesc fericirea generală.
c. este în concordanță cu realitatea la care se referă
Justificare: teoria adevărului-corespondență afirmă că o propoziție este adevărată atunci când corespunde faptelor.

SUBIECTUL al II-lea

A.

Asocierile corecte sunt:

a. Democrația — 3. Formă de guvernare bazată pe principiul exercitării puterii de către popor.
b. Liberalismul — 1. Teorie politică ce promovează libertatea cetățenilor și egalitatea lor în drepturi.
c. Etatismul — 2. Doctrină politică potrivit căreia statul trebuie să-și extindă atribuțiile asupra vieții economice și sociale.
d. Legitimitate politică — 5. Presupune recunoașterea de către popor a autorității unui regim de guvernare.

B.

Susțin teoria pragmatistă a adevărului, deoarece ea arată că ideile nu sunt simple formule abstracte, ci instrumente prin care omul se orientează în realitate. Din perspectivă pragmatistă, o idee este adevărată dacă se confirmă prin consecințele ei practice, dacă ajută la rezolvarea problemelor și la anticiparea experienței. Această concepție este importantă deoarece cunoașterea are și o funcție practică: teoriile științifice, deciziile morale sau strategiile sociale trebuie verificate prin efectele lor. De exemplu, o ipoteză medicală devine credibilă nu doar prin coerența ei internă, ci mai ales dacă permite diagnosticarea corectă și vindecarea pacienților. Pragmatismul nu reduce adevărul la un avantaj personal imediat, ci cere o utilitate verificabilă, stabilă și confirmată în experiență. De aceea, teoria pragmatistă este valoroasă: ea leagă adevărul de viața concretă, de acțiune și de succesul rațional al practicilor umane.

C.

Un exemplu relevant este situația unui elev care realizează un experiment la fizică și pornește de la convingerea adevărată că apa fierbe la aproximativ 100°C la presiune atmosferică normală. Această convingere adevărată îi permite să formuleze corect ipoteza, să interpreteze datele și să distingă o eroare de măsurare de un rezultat real. Dacă elevul ar porni de la o convingere falsă, de exemplu că apa fierbe întotdeauna la 50°C, întregul proces de cercetare ar fi orientat greșit. Prin urmare, convingerile adevărate au un rol esențial în cunoaștere: ele oferă un punct de sprijin pentru raționamente, pentru verificare și pentru acumularea de noi cunoștințe.

SUBIECTUL al III-lea

A.

1.

Pe baza textului dat, două caracteristici ale naturii umane sunt:

omul este o ființă cugetătoare, adică are capacitatea de a gândi, de a se îndoi, de a înțelege și de a se cunoaște pe sine;
esența omului constă în rațiune/gândire, nu în trăsături corporale sau biologice, deoarece Descartes afirmă că nimic altceva nu aparține esenței sale în afară de faptul că este ființă cugetătoare.

2.

În sens filosofic, termenii esență și rațiune sunt corelați prin faptul că rațiunea poate fi înțeleasă ca elementul definitoriu al ființei umane. Esența desemnează ceea ce face ca un lucru să fie ceea ce este, adică trăsătura sa necesară și fundamentală. În textul lui Descartes, omul ajunge la certitudinea propriei existențe prin actul gândirii: dacă mă îndoiesc, gândesc, iar dacă gândesc, exist. De aici rezultă că ființa umană se descoperă pe sine, înainte de orice altceva, ca „ființă cugetătoare”.

Rațiunea nu este, așadar, un simplu atribut accidental al omului, ci aparține esenței sale. Corpul, senzațiile sau lumea exterioară pot fi puse la îndoială în demersul cartezian, dar actul gândirii nu poate fi negat fără a-l confirma. Tocmai de aceea, Descartes identifică natura umană profundă cu gândirea, înțelegerea și conștiința de sine. Corelația dintre esență și rațiune arată că omul nu este definit doar ca organism viu, ci ca subiect capabil de cunoaștere, reflecție și judecată. Prin rațiune, omul își poate întemeia cunoașterea și își poate afirma autonomia spirituală.

3.

Consider că perspectiva filosofică prezentată în text rămâne actuală, deoarece lumea contemporană are nevoie de subiecți capabili să gândească critic și să își examineze propriile convingeri. Într-o epocă dominată de informație rapidă, manipulare digitală și decizii luate sub presiune, accentul pus de Descartes pe rațiune și pe certitudine este important pentru formarea unei gândiri autonome. Omul nu trebuie să accepte orice opinie, ci trebuie să verifice, să argumenteze și să caute temeiuri sigure.

Totuși, actualitatea concepției carteziene trebuie înțeleasă critic. Omul nu este numai rațiune pură, ci și ființă corporală, afectivă și socială. Emoțiile, relațiile și contextul istoric influențează modul în care gândim. Chiar și așa, ideea centrală a textului rămâne valoroasă: demnitatea omului se leagă de capacitatea lui de a reflecta asupra propriei existențe și de a-și folosi rațiunea în mod responsabil.

B.

1.

Trei tipuri de dreptate sunt:

dreptatea distributivă, care privește distribuirea echitabilă a bunurilor, funcțiilor, avantajelor și sarcinilor în societate;
dreptatea procedurală, care privește corectitudinea regulilor și a procedurilor prin care se iau decizii;
dreptatea retributivă, care privește aplicarea proporțională a recompenselor sau a sancțiunilor în funcție de fapte.

2.

Un exemplu concret al relației dintre dreptate și merit este acordarea unei burse elevului care a obținut cele mai bune rezultate la un concurs școlar, în condițiile în care toți participanții au avut aceleași reguli, aceeași tematică și aceeași modalitate de evaluare. Inegalitatea rezultată, adică primirea bursei de către un singur elev sau de către elevii cu cele mai bune punctaje, este dreaptă deoarece se bazează pe merit: pregătire, performanță și respectarea criteriilor comune. Diferența este justificată moral dacă regula este publică, accesibilă tuturor și stimulează performanța printr-o evaluare imparțială. Dacă bursa ar fi acordată pe baza favoritismului, relația dintre dreptate și merit ar fi încălcată.

Autoevaluare pentru punctaj maxim

Completitudine: toate cerințele din Subiectele I, II și III sunt rezolvate în ordinea din subiect.
Acuratețe conceptuală: răspunsurile folosesc corect conceptele de libertate pozitivă, pragmatism, adevăr-corespondență, utilitarism, esență, rațiune, dreptate și merit.
Argumentare: itemul II.B conține teză, explicație, exemplu și concluzie în favoarea teoriei pragmatiste a adevărului.
Exemple: itemii II.C și III.B.2 includ exemple concrete, relevante și explicit legate de cerință.
Analiză de text: Subiectul III.A răspunde direct perspectivei carteziene din fragment și folosește termenii filosofici în sens adecvat.
Lungime cerută: răspunsurile dezvoltate respectă aproximativ cerințele de întindere și sunt formulate ca modele de examen.
Verdict final: soluția este aptă pentru punctaj maxim, cu răspunsuri clare, coerente și conforme baremului probabil.