Soluții BAC Filosofie 2023 · Simulare · Var. simulare

SUBIECTUL I

Răspuns: c. La Lucian Blaga, omul nu se reduce la existența biologică „întru imediat și pentru securitate”, ci trăiește în orizontul misterului și al revelării, având un destin creator de cultură.
Răspuns: c. Eudaimonismul și hedonismul sunt ramuri ale eticii teleologice, deoarece apreciază moralitatea acțiunii în raport cu un scop: fericirea, respectiv plăcerea.
Răspuns: a. Pentru Aristotel, fericirea, adică eudaimonia, este binele suprem și scopul ultim urmărit pentru sine, nu un simplu mijloc pentru altceva.
Răspuns: c. Immanuel Kant este reprezentant al eticii deontologice, deoarece întemeiază moralitatea pe datorie și pe respectarea imperativului categoric.
Răspuns: d. Libertatea este un concept corelativ, fiind gândită în raport cu limitele, absența sau prezența constrângerii.
Răspuns: b. Etica aplicată analizează situații concrete de viață, precum avortul, eutanasia, clonarea sau responsabilitatea profesională.
Răspuns: c. La Augustin, existența, cunoașterea și voința caracterizează omul interior, în care se poate recunoaște imaginea spirituală a ființei umane.
Răspuns: a. Pentru John Stuart Mill, fundamentul moralei este Principiul Celei Mai Mari Fericiri, potrivit căruia acțiunile sunt bune dacă sporesc fericirea generală.
Răspuns: b. Avortul este o problemă de etică aplicată deoarece este controversat și are caracter moral explicit, implicând valori precum viața, autonomia, responsabilitatea și drepturile persoanei.
Răspuns: c. Jean-Paul Sartre afirmă că omul este „condamnat la libertate”, deoarece nu își alege faptul de a fi liber, dar este responsabil pentru alegerile sale.

SUBIECTUL al II-lea

A.

Asocierile corecte sunt:

a. Democrația - 3. Pentru Karl R. Popper, democrația este forma de guvernământ care permite înlocuirea pașnică a conducătorilor și împiedică instaurarea dictaturii.
b. Liberalismul - 1. Liberalismul consideră că statul trebuie să garanteze drepturile și libertățile individuale.
c. Anarhismul - 5. Anarhismul susține posibilitatea organizării societății fără autoritatea coercitivă a statului.
d. Etatismul - 4. Etatismul acordă statului un rol major în conducerea și controlul vieții sociale.

B.

Susțin teza potrivit căreia activitatea călăuzită de rațiune este binele suprem pentru om. În sens aristotelic, binele unei ființe se leagă de funcția ei proprie, iar omul se distinge prin rațiune. Plăcerea, averea sau succesul pot fi dorite, dar ele nu sunt suficiente pentru o viață împlinită, fiindcă pot fi folosite greșit atunci când nu sunt orientate de judecată și virtute. Rațiunea permite deliberarea, alegerea măsurii potrivite și ordonarea dorințelor, astfel încât omul să nu fie condus doar de impulsuri trecătoare. De exemplu, un elev care își organizează studiul rațional, își respectă sănătatea și își asumă responsabilități trăiește mai coerent decât unul care caută numai satisfacții imediate. Se poate obiecta că emoțiile și relațiile afective sunt esențiale pentru om, însă acestea nu exclud rațiunea, ci au nevoie de ea pentru a deveni stabile și bune. Prin urmare, activitatea călăuzită de rațiune este binele suprem deoarece face posibilă o viață virtuoasă, echilibrată și demnă de natura umană.

C.

Un exemplu poate fi analizat din perspectiva lui Epicur, reprezentant al eticii hedoniste moderate. Să presupunem că un elev este invitat la o petrecere în seara dinaintea unui examen important. El ar putea obține o plăcere imediată mergând la petrecere, dar ar risca oboseală, anxietate, rezultat slab și regret. Dacă alege să se odihnească și să repete materia, acțiunea poate părea mai puțin plăcută pe moment, însă produce o plăcere mai stabilă: liniște sufletească, sănătate, încredere și evitarea suferinței viitoare. Din perspectiva hedonismului epicureic, moralitatea acțiunii se evaluează după capacitatea ei de a aduce plăcere durabilă și de a evita durerea, nu după simpla intensitate a unei satisfacții trecătoare.

SUBIECTUL al III-lea

A.

1.

Pe baza textului, două caracteristici ale naturii umane sunt:

omul este o ființă cugetătoare, adică un subiect conștient și rațional;
omul are un corp, înțeles ca lucru întins și necugetător, strâns legat de eu, dar distinct de acesta.

2.

În textul dat, Descartes stabilește o corelație esențială între cugetare și esența umană. Prin cugetare, în sens filosofic, nu se înțelege doar raționamentul abstract, ci ansamblul actelor conștiinței: îndoială, înțelegere, afirmare, negare, voință, imaginație și simțire. Prin esența umană se înțelege ceea ce definește omul în mod fundamental, adică trăsătura fără de care el nu ar mai fi ceea ce este.

Pentru Descartes, esența eului nu este corporalitatea, ci faptul de a gândi. Corpul este descris ca „lucru întins”, supus spațiului și lipsit de cugetare, în timp ce eul este „ființă cugetătoare”, neîntinsă. Această distincție exprimă dualismul cartezian dintre suflet și corp. Omul are un corp și este strâns legat de el în viața concretă, dar certitudinea propriei existențe se descoperă mai întâi prin actul gândirii: chiar dacă mă îndoiesc de existența lumii sau a corpului, nu pot să mă îndoiesc că eu, cel care gândesc și mă îndoiesc, exist.

Astfel, corelația dintre cugetare și esența umană constă în faptul că gândirea este criteriul prin care omul se cunoaște pe sine ca subiect. Esența umană este, în această perspectivă, rațională și conștientă, iar demnitatea omului se întemeiază pe capacitatea lui de autocunoaștere, deliberare și raportare reflexivă la lume.

3.

Consider că perspectiva filosofică prezentată în text rămâne actuală, deoarece pune în centru conștiința de sine, rațiunea și autonomia persoanei. În societatea contemporană, probleme precum identitatea personală, responsabilitatea morală, libertatea de decizie sau raportul dintre om și tehnologie presupun încă ideea că ființa umană nu este doar un corp, ci și un subiect capabil să gândească și să se înțeleagă pe sine.

Totuși, actualitatea lui Descartes trebuie nuanțată. Dualismul strict dintre suflet și corp este discutat critic de științele actuale, care arată legătura profundă dintre gândire, creier, afectivitate și experiența corporală. Omul nu poate fi redus nici la pură materie, nici la pură conștiință separată de corp. De aceea, consider că textul este actual mai ales prin ideea valorii conștiinței și a rațiunii, nu prin separarea absolută dintre minte și trup.

B.

1.

Două temeiuri ale dreptății, proprii naturii umane, sunt:

rațiunea, deoarece omul poate înțelege reguli generale, poate distinge între drept și nedrept și poate judeca imparțial situațiile în care apar conflicte de interese;
sociabilitatea, deoarece omul trăiește împreună cu ceilalți și are nevoie de cooperare, reciprocitate și respect pentru a evita dominația, violența și arbitrariul.

2.

Un exemplu concret de realizare a dreptății într-o comunitate este distribuirea burselor într-un liceu după criterii publice și verificabile. Toți elevii trebuie să aibă acces egal la informații, aceeași procedură de depunere a dosarelor și aceeași evaluare. Bursele de merit pot fi acordate celor cu rezultate școlare foarte bune, iar bursele sociale celor aflați în situații materiale dificile. În acest fel, comunitatea realizează dreptatea prin reguli transparente, aplicate imparțial, dar și prin criterii relevante pentru situații diferite: meritul și nevoia.

Autoevaluare pentru punctaj maxim

Completitudine: toate cerințele de la Subiectele I, II și III sunt rezolvate în ordine.
Acuratețe conceptuală: răspunsurile folosesc corect conceptele de destin creator, etică teleologică, eudaimonism, hedonism, deontologie, libertate și constrângere, etică aplicată, utilitarism, dualism cartezian, cugetare, esență umană și dreptate.
Argumentare: teza despre activitatea călăuzită de rațiune are poziție clară, justificări filosofice, exemplu și concluzie.
Exemple: exemplul hedonist și exemplul despre dreptate sunt concrete și aplică explicit conceptele cerute.
Respectarea lungimilor: argumentarea de la II.B este de aproximativ zece rânduri, iar analiza de la III.A.2 are dezvoltare de aproximativ o jumătate de pagină.
Verdict final: soluția este adecvată pentru punctaj maxim, cu răspunsuri compatibile cu baremul și cu cerințele de redactare filosofică.