Soluții BAC Filosofie 2023 · Model · (model)

SUBIECTUL I

b. este rezultatul alegerilor pe care le face
În existențialismul lui J. P. Sartre, existența precedă esența: omul nu are o natură fixată dinainte, ci se definește prin alegerile, proiectele și faptele sale.
b. morale
Binele și răul sunt categoriile fundamentale ale filosofiei morale, deoarece etica analizează valoarea acțiunilor umane și criteriile conduitei corecte.
a. are drept obiect probleme morale controversate
Etica aplicată examinează situații concrete și disputate, precum eutanasia, avortul, discriminarea, bioetica sau responsabilitatea față de mediu.
b. corelative
Libertatea și constrângerea se definesc prin raportare reciprocă: libertatea presupune absența sau limitarea constrângerilor nelegitime, iar constrângerea indică restrângerea libertății.
b. responsabilitate social-politică
În filosofia politică, libertatea nu înseamnă arbitrar, ci exercitarea drepturilor împreună cu asumarea consecințelor acțiunilor față de ceilalți și față de comunitate.
c. inalienabile
Într-un regim democratic, dreptul la proprietate este un drept fundamental al persoanei, care nu poate fi înstrăinat arbitrar de stat și trebuie garantat juridic.
a. înnăscută
Pentru Descartes, ideile clare și distincte sunt accesibile rațiunii și nu depind de experiența sensibilă; ele se leagă de fondul ideilor înnăscute, precum adevărurile matematice sau ideea de Dumnezeu.
b. un criteriu al adevărului
Enunțul exprimă criteriul coerenței: o opinie este considerată adevărată dacă se integrează fără contradicție în ansamblul opiniilor acceptate.
b. un scop în sine
La Aristotel, fericirea, sau eudaimonia, este binele suprem urmărit pentru el însuși, nu un simplu mijloc pentru obținerea altui lucru.
c. natural
Formula „Oamenii se nasc liberi” trimite la ideea drepturilor naturale, adică drepturi aparținând omului prin însăși natura sa, anterior recunoașterii lor de către stat.

SUBIECTUL al II-lea

A.

Asocierile corecte sunt:

a. Democrația — 3: pentru Karl R. Popper, democrația este regimul în care guvernul poate fi schimbat pașnic, fără vărsare de sânge, atunci când încalcă drepturile individului.
b. Liberalismul — 5: liberalismul consideră că rolul statului este apărarea libertății individuale și garantarea drepturilor persoanei.
c. Legitimitate — 4: legitimitatea puterii politice se întemeiază pe acceptarea și încrederea acordate guvernanților de către cetățeni.
d. Etatism — 2: etatismul supraevaluează rolul statului și subordonează indivizii unor scopuri generale sau comunitare.

B.

Susțin teza potrivit căreia adevărul sau falsitatea unei opinii depinde de ceva aflat în afara opiniei însăși, deoarece simpla convingere subiectivă nu este suficientă pentru adevăr. O opinie poate fi susținută cu sinceritate, dar ea devine adevărată numai dacă este confirmată de realitate, de fapte sau de criterii raționale de verificare. De exemplu, afirmația „apa fierbe la 100 de grade Celsius la presiune atmosferică normală” nu este adevărată pentru că cineva o crede, ci pentru că poate fi verificată experimental. La fel, opinia că un anumit eveniment istoric a avut loc trebuie confruntată cu documente, mărturii și dovezi. Dacă adevărul ar depinde doar de opinia însăși, atunci orice credință ar putea fi considerată adevărată doar prin faptul că este afirmată, ceea ce ar duce la relativism și la imposibilitatea cunoașterii obiective. Prin urmare, adevărul presupune depășirea subiectivității și raportarea opiniei la o instanță exterioară ei: realitatea, experiența, argumentul sau coerența cu un sistem justificat de cunoștințe.

C.

Un exemplu relevant este cercetarea unui elev care formulează teoria că plantele cresc mai repede dacă sunt udate zilnic cu o cantitate foarte mare de apă. În loc să caute numai situații care îi confirmă presupunerea, elevul își testează autocritic teoria: folosește mai multe ghivece cu aceeași specie de plantă, controlează lumina și solul, udă plantele cu cantități diferite de apă și urmărește rezultatele pe o perioadă determinată. Dacă observă că plantele udate excesiv se ofilesc, el acceptă că teoria inițială a fost falsă sau incompletă și o reformulează: plantele au nevoie de o cantitate optimă de apă, nu de cât mai multă apă. Testarea autocritică este importantă deoarece împiedică dogmatismul, descoperă erori și transformă opiniile fragile în cunoștințe mai bine justificate.

SUBIECTUL al III-lea

A.

1.

Pe baza textului dat, două caracteristici ale naturii umane sunt:

omul este o ființă socială, chiar „mai socială” decât alte ființe gregare;
omul are grai și capacitatea de a distinge binele de rău, dreptul de nedrept și celelalte stări morale.

2.

În filosofia lui Aristotel, între sociabilitate și simțirea binelui există o corelație esențială. Sociabilitatea nu înseamnă doar tendința biologică de a trăi în grup, așa cum se întâmplă la ființele gregare, ci desemnează natura omului de ființă politică, orientată către viața în comunitate organizată. Omul nu se asociază doar pentru supraviețuire, ci pentru a întemeia forme de conviețuire în care pot apărea legea, dreptatea, educația morală și binele comun.

Această sociabilitate superioară este posibilă datorită graiului, adică a logosului. Prin limbaj, oamenii nu transmit doar senzații de plăcere și durere, ci discută despre ceea ce este bine sau rău, drept sau nedrept, folositor sau dăunător pentru comunitate. Simțirea binelui reprezintă capacitatea specific umană de a evalua moral acțiunile și relațiile dintre oameni. Ea transformă simpla conviețuire într-o comunitate morală, deoarece oamenii pot formula reguli, pot judeca fapte, pot critica nedreptatea și pot urmări împreună binele comun.

Prin urmare, sociabilitatea și simțirea binelui se presupun reciproc. Pe de o parte, omul trăiește în comunitate pentru că are capacitatea de a recunoaște valori morale și de a le comunica prin limbaj. Pe de altă parte, simțirea binelui se dezvoltă și se exercită în relațiile sociale, acolo unde apar drepturi, datorii, conflicte, cooperare și responsabilitate. În sens aristotelic, omul își realizează natura nu izolat, ci în cetate, prin participarea la o viață comună ordonată de ideea de dreptate și de bine.

3.

Consider că perspectiva lui Aristotel rămâne actuală, deoarece societatea contemporană confirmă faptul că omul nu poate fi înțeles ca individ izolat. Identitatea, educația, limbajul, drepturile și responsabilitățile se formează în raport cu ceilalți. Chiar și în contexte moderne, precum comunitățile digitale, dezbaterile publice sau instituțiile democratice, oamenii folosesc limbajul pentru a decide ce este drept, nedrept, acceptabil sau inacceptabil.

Actualitatea textului se vede și în problema discriminării, a drepturilor omului sau a responsabilității civice. O societate democratică are nevoie de cetățeni capabili să argumenteze moral, să distingă interesul personal de binele comun și să condamne nedreptatea. Totuși, perspectiva aristotelică trebuie completată astăzi prin accentul modern pe drepturile egale ale tuturor persoanelor, indiferent de origine, gen, statut social sau convingeri. Astfel, ideea omului ca ființă socială și morală rămâne valoroasă, cu condiția să fie interpretată în sens democratic și nediscriminatoriu.

B.

1.

Trei domenii ale vieții sociale în care egalitatea se poate manifesta sunt:

domeniul juridic, prin egalitatea tuturor persoanelor în fața legii;
domeniul politic, prin drepturi egale de participare civică, precum dreptul de vot;
domeniul educațional, prin acces egal la școală, evaluare corectă și șanse reale de formare.

2.

Un exemplu concret de egalitate de șanse este organizarea admiterii la liceu sau la facultate după criterii publice, identice pentru toți candidații, împreună cu sprijin pentru elevii aflați în situații dezavantajate. De pildă, un elev capabil, dar provenit dintr-o familie cu venituri mici, poate primi bursă, manuale gratuite, transport decontat și acces la pregătire suplimentară. Astfel, el nu primește un rezultat garantat, ci posibilitatea reală de a concura corect cu ceilalți. Egalitatea de șanse înseamnă eliminarea obstacolelor nedrepte, nu anularea meritului sau a diferențelor de performanță.

Autoevaluare pentru punctaj maxim

Completitudine: toate cerințele din Subiectele I, II și III sunt rezolvate în ordinea dată.
Acuratețe conceptuală: răspunsurile folosesc corect conceptele de existențialism, etică aplicată, drepturi naturale, adevăr, coerență, democrație, liberalism, legitimitate, etatism, sociabilitate, bine moral și egalitate de șanse.
Argumentare: teza despre adevăr este susținută prin distincția dintre opinie subiectivă și verificare obiectivă, cu exemple relevante.
Exemple: testarea autocritică și egalitatea de șanse sunt ilustrate prin situații concrete, clare și aplicabile.
Lungimi cerute: argumentarea de la Subiectul al II-lea B este apropiată de zece rânduri, iar corelația de la Subiectul al III-lea A.2 are dezvoltarea cerută de aproximativ o jumătate de pagină.
Calitatea limbii: formulările sunt clare, academice și potrivite unui răspuns de Bacalaureat.
Verdict final: soluția este completă, coerentă și calibrată pentru punctaj maxim.