Soluții BAC Filosofie 2022 · Simulare · Var. simulare

SUBIECTUL I

b. omul mai întâi există și apoi se definește
Formula existențialistă „existența precede esența”, asociată lui J.-P. Sartre, arată că omul nu are o natură fixă dată dinainte, ci își construiește identitatea prin alegeri, proiecte și fapte.
b. teoriilor morale
Întrebarea despre criteriul după care o acțiune este bună sau rea aparține eticii. Teoriile morale oferă principii de evaluare, precum datoria, consecințele, virtutea sau fericirea.
a. moarte din compasiune
Eutanasia desemnează provocarea sau grăbirea morții unei persoane, de regulă pentru a-i curma suferința, motiv pentru care este numită și „moarte din compasiune”.
c. etica deontologică
În etica deontologică, mai ales la Kant, moralitatea acțiunii depinde de respectarea datoriei și a unor principii cu valoare universală, nu de plăcere sau de consecințe.
b. Care este scopul existenței omului în această lume?
Problema sensului vieții privește scopul, orientarea și valoarea existenței umane, nu verificarea științifică sau definirea unui termen izolat.
b. interzicerea constrângerilor arbitrare din partea statului sau a altor indivizi
Pentru Isaiah Berlin, libertatea negativă înseamnă absența constrângerilor externe nejustificate: individul este liber în măsura în care nu este împiedicat arbitrar să acționeze.
d. probleme morale controversate
Etica aplicată analizează situații concrete și disputate moral, precum eutanasia, avortul, drepturile animalelor, bioetica sau problemele de justiție socială.
c. acțiunea statului trebuie să fie cât mai mică
Drepturile negative cer în primul rând neintervenția statului. Libertatea gândirii, a conștiinței și a religiei este protejată atunci când autoritatea publică nu impune credințe și nu constrânge convingerile persoanei.
d. anumite principii normative universale
În etica lui Kant, o acțiune este morală dacă poate fi întemeiată pe o maximă universalizabilă și dacă respectă persoana ca scop în sine, nu doar ca mijloc.
c. libertate
La Sartre, responsabilitatea decurge din libertate: omul este condamnat să fie liber și, tocmai de aceea, este răspunzător pentru ceea ce alege să devină.

SUBIECTUL II

A.

Asocierile corecte sunt:

a. Etică utilitaristă — 5: utilitarismul este guvernat de Principiul Celei Mai Mari Fericiri, potrivit căruia acțiunea bună maximizează fericirea sau utilitatea generală.
b. Etică aplicată — 3: etica aplicată pornește de la cazuri și probleme morale concrete, încercând să clarifice sau să formuleze principii adecvate situațiilor particulare.
c. Etică deontologică — 1: principalul reprezentant al eticii deontologice moderne este Immanuel Kant, pentru care moralitatea se întemeiază pe datorie și pe imperativul categoric.
d. Etică eudaimonistă — 2: în tradiția aristotelică, fericirea, sau eudaimonia, este atinsă printr-o viață rațională trăită conform virtuții.

B.

Susțin ideea că omul este un creator de sens, deoarece existența umană nu se reduce la simpla supraviețuire biologică. Omul interpretează lumea, își stabilește scopuri, alege valori și transformă faptele vieții în proiecte personale. În spirit existențialist, dacă ființa umană nu are o esență prestabilită care să-i fixeze definitiv destinul, atunci sensul se construiește prin libertate și responsabilitate. De pildă, aceeași experiență dificilă poate deveni pentru o persoană motiv de resemnare, iar pentru alta prilej de maturizare, solidaritate sau creație. Aceasta nu înseamnă că sensul este arbitrar, ci că el presupune asumare, reflecție și orientare către valori. Prin muncă, iubire, cultură, credință, creație sau implicare civică, omul dă formă propriei vieți și contribuie la lumea comună. Prin urmare, omul este creator de sens deoarece nu doar trăiește evenimente, ci le înțelege, le valorizează și le integrează într-un mod de a fi.

C.

Un exemplu relevant este ocuparea funcțiilor publice prin concurs transparent. Într-o societate dreaptă, toți candidații trebuie să aibă acces egal la procedură, criterii publice și evaluare imparțială, dar funcția trebuie acordată persoanei celei mai competente. Meritului îi revine rolul de a împiedica favoritismul, nepotismul și distribuirea arbitrară a avantajelor sociale. Astfel, dreptatea nu înseamnă ca toți să primească aceeași poziție, ci ca șansele să fie egale, iar recompensele și responsabilitățile să fie distribuite proporțional cu pregătirea, efortul și contribuția fiecăruia.

SUBIECTUL III

A.

1.

Pe baza textului dat, două caracteristici ale dreptății sunt:

respectarea libertății egale: fiecare persoană are drept egal la cea mai largă libertate compatibilă cu o libertate similară a celorlalți;
acceptarea doar a inegalităților justificate: inegalitățile sunt legitime numai dacă pot conduce la avantaje pentru toți, iar pozițiile sociale și funcțiile sunt deschise tuturor.

2.

În perspectiva lui John Rawls, între libertate și recompensă există o corelație esențială, deoarece o societate dreaptă trebuie să protejeze în același timp drepturile egale ale persoanelor și modul echitabil de distribuire a avantajelor sociale. Libertatea desemnează dreptul fiecăruia de a acționa, de a gândi, de a participa la viața publică și de a-și urmări propriul plan de viață, în limite compatibile cu libertatea egală a celorlalți. Ea are prioritate, pentru că persoana nu poate fi tratată doar ca instrument al eficienței sociale.

Recompensa, în sens filosofic și social-politic, nu este un privilegiu acordat arbitrar, ci recunoașterea unor servicii, competențe sau contribuții care ajută binele public. Rawls nu respinge orice inegalitate, dar cere ca diferențele de venit, statut sau funcție să fie justificate moral. O recompensă mai mare este dreaptă numai dacă poziția care o produce este deschisă tuturor în condiții echitabile și dacă avantajele rezultate contribuie, direct sau indirect, la binele tuturor, inclusiv al celor mai defavorizați.

Prin urmare, libertatea limitează recompensa: nimeni nu poate fi lipsit de drepturi fundamentale în numele eficienței sau al succesului altora. În același timp, recompensa completează libertatea, deoarece stimulează contribuțiile utile comunității și recunoaște diferențele de merit sau responsabilitate, cu condiția ca acestea să nu distrugă egalitatea morală dintre persoane. Dreptatea ca echitate unește astfel libertatea egală cu o distribuire responsabilă a recompenselor.

3.

Consider că perspectiva lui Rawls este foarte actuală, deoarece societățile contemporane se confruntă permanent cu tensiunea dintre libertate, egalitate și inegalități economice. Ideea că fiecare persoană trebuie să aibă libertăți fundamentale egale rămâne indispensabilă într-o democrație, mai ales când există riscul discriminării, al excluziunii sau al abuzului de putere. În același timp, criteriul rawlsian al inegalităților justificate este util pentru a evalua diferențele de venit, accesul la educație, sănătate sau funcții publice.

Din punctul meu de vedere, o societate poate accepta recompense diferite pentru efort, competență și responsabilitate, dar nu poate considera dreaptă o ordine în care avantajele sunt moștenite, blocate sau obținute prin privilegii inaccesibile celorlalți. Actualitatea lui Rawls constă tocmai în faptul că nu propune egalitarism simplist, ci o formă exigentă de echitate: libertăți egale, șanse reale și inegalități admise numai atunci când servesc binele public.

B.

1.

Cele trei atribute ale sufletului evidențiate de Sfântul Augustin sunt:

memoria;
inteligența sau cugetarea;
voința.

Acestea exprimă structura spirituală a omului și capacitatea sa de a se raporta la sine, la adevăr și la bine.

2.

Un exemplu concret al relației dintre cugetare și desăvârșirea ființei umane este situația unui elev care este tentat să copieze la un examen, dar reflectează asupra consecințelor morale ale gestului său. Prin cugetare, el înțelege că nota obținută fraudulos nu reprezintă o reușită autentică și că adevărata formare presupune cinste, efort și responsabilitate. Alegând să muncească și să fie onest, elevul nu doar respectă o regulă, ci își formează caracterul. Astfel, gândirea nu are doar rol teoretic, ci contribuie la desăvârșirea omului prin orientarea voinței către adevăr și bine.

Autoevaluare pentru punctaj maxim

Completitudine: toate cerințele din Subiectele I, II și III sunt rezolvate în ordinea dată, inclusiv grila, asocierile, argumentarea, exemplul, analiza textului și aplicația despre natura umană.
Acuratețe conceptuală: sunt utilizate corect conceptele de existență și esență, libertate negativă, etică aplicată, etică deontologică, utilitarism, eudaimonism, dreptate ca echitate, libertate egală, inegalități justificate, recompensă, memorie, cugetare și voință.
Calitatea argumentării: răspunsurile dezvoltate au teză clară, explicații coerente și concluzii explicite, evitând simple afirmații fără justificare.
Exemple: exemplele despre concursul public și despre elevul care refuză copiatul sunt concrete, relevante și conectate direct la cerințele filosofice.
Lungimi cerute: argumentarea de la Subiectul II.B este apropiată de zece rânduri, iar corelația dintre libertate și recompensă este dezvoltată la nivelul unei jumătăți de pagină.
Calitatea limbii: formulările sunt clare, academice și adecvate unui răspuns de Bacalaureat la Filosofie.
Verdict final: soluția este completă, corectă conceptual și calibrată pentru punctaj maxim.