Soluții BAC Filosofie 2022 · Model · (model)

SUBIECTUL I

c. omul este rezultatul alegerilor pe care le face
Pentru J.-P. Sartre, existența precedă esența: omul nu are o natură prestabilită, ci se definește prin alegerile și faptele sale.
b. filosofia morală
Filosofia morală sau etica analizează valoarea morală a acțiunilor, adică raportarea lor la bine și rău.
d. căutarea adevărului
Condamnarea la moarte, avortul și eutanasia sunt teme de etică aplicată; căutarea adevărului aparține mai ales teoriei cunoașterii.
b. absența constrângerilor arbitrare impuse de puterea politică sau de alți oameni
Libertatea negativă înseamnă libertate ca neinterferență, adică lipsa constrângerilor externe nejustificate.
b. responsabilitate social-politică
În filosofia politică, libertatea este corelată cu responsabilitatea, deoarece exercitarea libertății presupune asumarea consecințelor față de ceilalți și față de comunitate.
a. se află în cultură, întrucât actul revelator ia forma creațiilor culturale
La Lucian Blaga, omul este ființă creatoare de cultură, iar sensul existenței sale se leagă de încercarea de revelare a misterului prin creații culturale.
a. experiență
Empiriștii susțin că sursa fundamentală a cunoașterii este experiența sensibilă, nu rațiunea pură sau ideile înnăscute.
d. adevărul lui rezultă din confruntarea cu realitatea
Teoria adevărului-corespondență afirmă că un enunț este adevărat dacă se potrivește cu faptele sau cu realitatea la care se referă.
b. este guvernată de principii normative care îi asigură necesitatea și universalitatea
În etica deontologică, moralitatea acțiunii depinde de respectarea datoriei și a unor principii universal valabile, nu de consecințele plăcute.
c. experiență
Pentru pragmatism, valoarea de adevăr a unei idei se verifică prin consecințele sale practice și prin validarea ei în experiență.

SUBIECTUL al II-lea

A. Asocieri corecte

a. Judecăți a priori - 4: sunt independente de orice experiență.
b. Judecăți analitice - 1: sunt judecăți explicative, deoarece predicatul nu adaugă o proprietate nouă, ci clarifică ceea ce este deja conținut în subiect.
c. Judecăți sintetice - 5: predicatul adaugă subiectului o proprietate nouă, extinzând cunoașterea.
d. Judecăți a posteriori - 2: provin din experiență și depind de confruntarea cu datele empirice.

Enunțul 3 rămâne neasociat, deoarece formularea sa inversează raportul corect: în judecata analitică predicatul explicitează subiectul, nu subiectul predicatul.

B. Argumentare: cunoașterea ca eliminare continuă a erorilor

Susțin teza potrivit căreia cunoașterea este un proces infinit de identificare și eliminare a erorilor. Omul nu posedă, în mod obișnuit, adevăruri definitive, ci formulează ipoteze pe care le confruntă cu experiența, cu argumentele altora și cu exigențele rațiunii. De exemplu, în știință, o teorie este acceptată provizoriu atâta timp cât rezistă criticii și testării, dar poate fi corectată sau înlocuită atunci când apar fapte noi. Această perspectivă este apropiată de failibilism și de filosofia lui Karl Popper: progresul cunoașterii nu se realizează prin acumularea unor certitudini absolute, ci prin formularea de conjecturi și prin eliminarea erorilor descoperite. Chiar și atunci când ajungem la explicații mai bune, ele rămân deschise revizuirii. Prin urmare, cunoașterea este infinită nu pentru că adevărul ar fi inutil, ci pentru că adevărul funcționează ca ideal regulativ spre care ne apropiem prin critică rațională, verificare și corectarea greșelilor.

C. Exemplu de propoziție verificabilă prin confruntarea cu realitatea

Exemplu: „În sala de examen se află 25 de candidați.”

Valoarea de adevăr a acestei propoziții poate fi stabilită prin confruntare directă cu realitatea: numărăm candidații prezenți în sală. Dacă sunt 25, propoziția este adevărată; dacă numărul este diferit, propoziția este falsă. Exemplul ilustrează teoria adevărului-corespondență.

SUBIECTUL al III-lea

A. Text: Aristotel, Politica

1. Două caracteristici ale ființei umane

Pe baza textului, două caracteristici ale ființei umane sunt:

omul este o ființă socială, chiar „mai socială” decât ființele gregare, deoarece natura sa îl orientează spre familie și stat;
omul are grai articulat și discernământ moral, putând exprima folositorul și vătămătorul, dreptul și nedreptul, binele și răul.

2. Corelația dintre natură umană și rațiune

În sens filosofic, natura umană desemnează ansamblul trăsăturilor esențiale prin care omul se deosebește de celelalte ființe, iar rațiunea desemnează capacitatea de a gândi, de a judeca, de a distinge între alternative și de a formula norme. În perspectiva aristotelică din text, aceste două concepte sunt strâns corelate: omul este prin natura sa o ființă rațională și socială. El nu trăiește doar prin instinct și senzații, asemenea animalelor care pot semnala plăcerea și durerea, ci poate înțelege și comunica semnificații morale și politice.

Această corelație se vede în rolul limbajului. Pentru Aristotel, graiul omenesc nu este simplu sunet, ci expresie a logosului, adică a rațiunii. Prin limbaj, oamenii discută despre ceea ce este folositor sau vătămător, drept sau nedrept, bine sau rău. Tocmai această capacitate rațională face posibilă viața morală și politică: oamenii pot stabili reguli, pot evalua acțiuni, pot întemeia familia și statul. Prin urmare, rațiunea nu este un adaos exterior naturii umane, ci trăsătura prin care omul își realizează propria natură. Fiind rațional, omul poate depăși simpla existență biologică și poate construi o comunitate orientată de valori, norme și idealuri de dreptate.

3. Punct de vedere personal privind actualitatea perspectivei

Consider că perspectiva lui Aristotel rămâne actuală, deoarece viața umană continuă să fie imposibil de înțeles în afara limbajului, a cooperării și a normelor morale. Societățile contemporane se bazează pe dezbatere publică, legi, educație, instituții și responsabilitate civică, adică exact pe acele capacități prin care oamenii discută despre drept și nedrept, bine și rău. Totuși, actualitatea acestei perspective trebuie înțeleasă critic: astăzi știm că și alte ființe vii au forme de comunicare și comportamente sociale complexe. Cu toate acestea, specificul omului rămâne capacitatea de a justifica rațional norme și de a construi comunități politice pe baza lor. De aceea, ideea aristotelică a omului ca ființă socială și rațională este încă relevantă pentru filosofia politică și pentru educația civică.

B. Dreptatea distributivă

1. Două criterii de realizare a dreptății distributive

Două criterii prin care poate fi realizată dreptatea distributivă sunt:

criteriul nevoii: resursele sau avantajele se distribuie ținând cont de necesitățile reale ale persoanelor sau grupurilor, mai ales când este vorba despre bunuri fundamentale precum educația, sănătatea sau protecția socială;
criteriul meritului sau al contribuției: pozițiile, recompensele ori avantajele se distribuie proporțional cu efortul, competența, rezultatele sau contribuția adusă de fiecare persoană.

2. Exemplu concret de realizare a dreptății distributive

Un exemplu concret este acordarea burselor sociale elevilor proveniți din familii cu venituri mici. Distribuirea acestor burse după criterii transparente, precum venitul familiei, numărul de membri aflați în întreținere și situațiile speciale de vulnerabilitate, urmărește corectarea unei inegalități de acces la educație. Astfel, resursele nu sunt împărțite întâmplător sau după privilegii, ci în funcție de nevoi relevante, pentru ca elevii dezavantajați să aibă șanse reale de participare și reușită școlară.

Autoevaluare pentru punctaj maxim

Completitudine: toate cerințele din Subiectele I, II și III sunt rezolvate în ordinea subiectului.
Acuratețe conceptuală: sunt folosite corect conceptele de existențialism, libertate negativă, empirism, adevăr-corespondență, pragmatism, judecăți kantiene, failibilism, natură umană, rațiune, limbaj, comunitate politică și dreptate distributivă.
Justificări pentru grilă: fiecare item de la Subiectul I conține litera corectă și o justificare filosofică scurtă.
Asocieri complete: Subiectul al II-lea A include toate cele patru asocieri corecte și explică de ce enunțul rămas nu este ales.
Argumentare: teza despre cunoaștere are poziție clară, concepte relevante, exemplu și concluzie.
Exemple: exemplele pentru adevăr-corespondență și dreptate distributivă sunt concrete și legate explicit de cerințe.
Respectarea lungimilor: argumentarea de la Subiectul al II-lea B este de aproximativ zece rânduri, iar analiza de la Subiectul al III-lea A.2 are dezvoltarea cerută, de aproximativ o jumătate de pagină.
Calitatea limbii: exprimarea este coerentă, clară și adecvată unui răspuns de BAC pentru punctaj maxim.

Verdict final: soluția este completă, corectă conceptual și redactată la standard de punctaj maxim.