Soluții BAC Filosofie 2020 · Iunie–Iulie · Var. 06

SUBIECTUL I

b. condiției umane
Problematica sensului vieții privește modul în care omul își înțelege existența, finalitatea acțiunilor și locul său în lume, deci aparține reflecției asupra condiției umane.
a. eudaimonismul
Eudaimonismul este o teorie morală care consideră fericirea sau împlinirea rațională drept scop al vieții morale.
c. pedeapsa cu moartea
Pedeapsa cu moartea este o temă clasică de etică aplicată, deoarece implică judecăți morale despre viață, vinovăție, dreptate și limitele autorității statului.
d. democratic
Libertatea social-politică este o valoare fundamentală a regimului democratic, care presupune drepturi, participare civică și limitarea puterii politice.
c. fericirea este un ideal sau este realizabilă nemijlocit?
Întrebarea despre fericire are legătură directă cu sensul vieții, întrucât privește scopul existenței și modul în care omul își poate împlini viața.
b. liber
Responsabilitatea presupune posibilitatea alegerii; omul poate fi tras la răspundere moral sau politic doar dacă acționează liber și cu discernământ.
d. adevărul
Adevărul este o problemă generală de epistemologie și filosofie, nu o problemă de etică aplicată precum avortul, eutanasia sau clonarea.
b. J. St. Mill
John Stuart Mill analizează libertatea social-politică în lucrarea Despre libertate, apărând libertatea individului în raport cu puterea societății și a statului.
a. datoria
În etica deontologică, mai ales la Immanuel Kant, valoarea morală a acțiunii depinde de respectarea datoriei, nu de plăcere sau de consecințe.
b. libertatea individuală
Responsabilitatea social-politică este corelată cu libertatea individuală, deoarece cetățeanul poate răspunde pentru alegerile sale civice numai dacă dispune de libertate.

SUBIECTUL al II-lea

A.

Asocierile corecte sunt:

a. Etica aplicată — 3. Abordează probleme controversate, care au un caracter moral explicit.
b. Etica hedonistă — 2. Consideră că valoarea morală a unei acțiuni este determinată de evitarea durerii și prezența plăcerii.
c. Etica deontologică — 1. Este concepția susținută de Immanuel Kant.
d. Etica eudaimonistă — 5. Consideră că valoarea morală a unei acțiuni este determinată de o activitate rațional-spirituală.

B.

Mă poziționez împotriva tezei în forma ei tare: discriminarea pozitivă poate fi uneori utilă, dar nu este în mod necesar cea mai bună cale pentru obținerea oportunităților egale. Egalitatea de șanse presupune ca indivizii să poată concura în condiții echitabile, fără bariere arbitrare legate de origine socială, gen, etnie sau dizabilitate. Dacă anumite grupuri au fost dezavantajate istoric, măsurile compensatorii pot corecta temporar efectele nedreptății și pot deschide accesul la educație, profesii sau reprezentare publică. Totuși, discriminarea pozitivă riscă să fie percepută ca privilegiu nemeritat dacă nu are criterii transparente și limite clare. În plus, ea nu rezolvă întotdeauna cauzele profunde ale inegalității, precum sărăcia, educația slabă sau discriminarea instituțională. De aceea, cea mai bună cale este combinarea măsurilor compensatorii cu proceduri corecte, educație de calitate și combaterea efectivă a prejudecăților. Astfel, egalitatea de șanse devine reală, nu doar formală.

C.

Un exemplu relevant este situația în care un jurnalist descoperă că fondurile unei primării au fost folosite incorect. Într-o societate democratică, libertatea de exprimare îi permite să publice ancheta, iar cetățenilor le permite să critice decizia autorităților, să ceară explicații și să voteze informat la următoarele alegeri. Această libertate are rolul de a controla puterea politică și de a preveni abuzurile. Fără libertatea de exprimare a opiniilor, corupția ar putea fi ascunsă, iar cetățenii nu ar mai participa în mod responsabil la viața publică.

SUBIECTUL al III-lea

A.

1.

Textul face referire la teza aristotelică a dreptății distributive sau proporționale, potrivit căreia dreptatea nu înseamnă egalitate absolută, ci tratarea egală a celor egali și tratarea diferențiată a celor diferiți, în funcție de criterii relevante pentru distribuirea funcțiilor, onorurilor sau avantajelor sociale.

2.

Dreptatea procedurală și egalitatea de șanse sunt concepte corelate, deoarece o societate dreaptă nu se definește numai prin rezultatele obținute de indivizi, ci și prin corectitudinea regulilor după care aceștia concurează sau participă la viața socială. Dreptatea procedurală presupune reguli publice, imparțiale, aplicate consecvent tuturor persoanelor. De exemplu, un concurs de admitere este procedural drept dacă are criterii clare, aceleași probe pentru candidați aflați în aceeași situație și evaluare obiectivă.

Egalitatea de șanse presupune ca fiecare persoană să aibă posibilitatea reală de a-și valorifica aptitudinile, fără discriminări arbitrare. Ea nu cere ca toți oamenii să obțină aceleași rezultate, ci ca accesul la educație, muncă, funcții publice sau participare politică să nu fie blocat de criterii irelevante moral, precum originea socială, etnia sau genul. Prin urmare, dreptatea procedurală este mijlocul prin care egalitatea de șanse se poate realiza instituțional: reguli corecte creează condiții echitabile de participare.

Totuși, egalitatea de șanse nu se reduce la o simplă egalitate formală în fața regulilor. Dacă unii participanți pornesc din dezavantaje majore, procedura poate fi aparent neutră, dar nedreaptă în efecte. În spirit aristotelic, a trata drept situațiile diferite poate presupune măsuri diferențiate, atât timp cât ele se bazează pe criterii relevante și urmăresc restabilirea echității. Astfel, dreptatea procedurală trebuie să combine imparțialitatea regulilor cu atenția față de condițiile reale ale participanților.

3.

Consider că perspectiva filosofică din text este actuală, deoarece societățile contemporane se confruntă permanent cu tensiunea dintre egalitate și diferență. În educație, justiție, economie sau politică, nu este suficient să afirmăm că toți oamenii sunt egali în mod abstract; trebuie să stabilim și criteriile relevante după care resursele, funcțiile sau responsabilitățile sunt distribuite. De exemplu, este drept ca toți cetățenii să aibă drept de vot egal, dar nu este drept ca o funcție medicală sau juridică să fie ocupată fără competență, doar în numele unei egalități greșit înțelese.

În opinia mea, actualitatea lui Aristotel constă în ideea că nedreptatea poate apărea atât din egalizarea forțată a unor situații diferite, cât și din transformarea unei diferențe particulare într-un privilegiu general. O democrație matură trebuie să distingă între diferențele relevante și cele irelevante moral. De aceea, textul rămâne important pentru discuțiile despre merit, echitate, egalitate de șanse și politici publice.

B.

1.

În concepția lui Lucian Blaga, omul este „capturat” de un destin creator deoarece nu trăiește doar pentru conservare biologică, asemenea ființei integrate în imediat. Spre deosebire de existența „întru imediat și pentru securitate”, omul există „întru mister și pentru revelare”: el caută sensuri, interpretează lumea și creează cultură prin artă, știință, mit, religie sau filosofie. Această vocație creatoare este minunată fiindcă îl face pe om să depășească simpla adaptare la mediu și să transforme existența într-un spațiu al semnificațiilor. Prin creație, omul nu consumă doar realitatea, ci îi dă formă spirituală.

2.

Un exemplu concret este Constantin Brâncuși, care nu s-a limitat la nevoile imediate ale supraviețuirii, ci a creat opere precum Coloana fără sfârșit. Prin sculptură, el a transformat materiale obișnuite în simboluri culturale ale înălțării, continuității și misterului existenței. Astfel, omul depășește orizontul existenței „întru imediat și pentru securitate”, deoarece acționează creator și caută revelarea unui sens care trece dincolo de utilitatea practică.

Autoevaluare pentru punctaj maxim

Completitudine: toate cerințele din Subiectele I, II și III sunt rezolvate în ordine.
Acuratețe conceptuală: răspunsurile folosesc corect conceptele de condiție umană, eudaimonism, etică aplicată, libertate social-politică, datorie, dreptate distributivă, dreptate procedurală, egalitate de șanse și destin creator.
Calitatea argumentării: argumentele au teză explicită, justificări coerente și distincții filosofice relevante.
Exemple: exemplele despre libertatea de exprimare și depășirea existenței imediate sunt concrete și legate direct de cerințe.
Respectarea lungimilor: răspunsurile dezvoltate respectă aproximativ cerințele de zece rânduri, jumătate de pagină și cinci rânduri.
Verdict final: soluția este completă, coerentă și adecvată pentru obținerea punctajului maxim.