Soluții BAC Filosofie 2020 · Iunie–Iulie · Var. 05

SUBIECTUL I

b. naturii umane
Problema sensului vieții aparține reflecției asupra naturii umane, deoarece privește felul în care omul își înțelege existența, scopurile și valorile.
c. morală
Binele și răul sunt valori morale, prin care oamenii evaluează faptele, intențiile și conduitele.
a. este controversată
O problemă de etică aplicată presupune o dilemă morală reală și disputată, pentru care există argumente diferite.
d. politică
Libertatea individuală este analizată în teoria politică, mai ales în raport cu autoritatea statului, drepturile și limitele constrângerii.
b. semnificative pentru cel în cauză
Sensul vieții privește faptele, alegerile și experiențele care au valoare și semnificație pentru persoana care le trăiește.
b. sunt liberi să ia decizii
Responsabilitatea social-politică presupune libertatea de deliberare și de alegere; fără libertate, atribuirea responsabilității devine problematică.
c. eutanasia
Eutanasia este o temă clasică de etică aplicată, deoarece implică valori precum viața, autonomia, suferința și demnitatea persoanei.
d. politice
Libertatea social-politică este o temă a filosofiei politice, întrucât vizează relația dintre individ, societate, stat și drepturi.
b. plăcerea
Hedonismul consideră plăcerea conceptul central al vieții bune și o asociază cu fericirea.
a. oamenii sunt raționali
Responsabilitatea social-politică poate fi asumată de persoane capabile să delibereze rațional și să înțeleagă consecințele propriilor decizii.

SUBIECTUL al II-lea

A.

Asocierile corecte sunt:

a. Etica deontologică — 3. Valorizează acțiunile făcute din datorie.
b. Etica hedonistă — 1. Este concepția filosofică în care plăcerea este asociată fericirii.
c. Etica eudaimonistă — 4. Consideră că fericirea decurge din activitatea rațională practicată într-un spirit bun.
d. Etica aplicată — 2. Este o parte a eticii care are drept preocupare probleme morale controversate.

B.

Susțin teza lui J. St. Mill potrivit căreia puterea poate fi exercitată legitim asupra individului, împotriva voinței sale, numai pentru a împiedica vătămarea altora. Într-o societate democratică, libertatea individuală este o valoare fundamentală, deoarece fiecare persoană are dreptul de a-și construi propria concepție despre bine, atât timp cât nu lezează drepturile celorlalți. Dacă statul ar interveni pentru a impune un anumit mod de viață doar pentru că îl consideră mai bun, libertatea s-ar transforma într-o simplă permisiune acordată de autoritate. Principiul vătămării permite însă o limitare justificată: libertatea mea se oprește acolo unde acțiunea mea produce prejudicii reale altor persoane. De exemplu, exprimarea unei opinii trebuie protejată, dar instigarea la violență poate fi interzisă, fiindcă pune în pericol siguranța altora. Prin urmare, teza lui Mill apără autonomia persoanei și, în același timp, oferă criteriul legitim al intervenției sociale.

C.

Un exemplu relevant este situația unui cetățean care critică public, argumentat, deciziile primarului și participă la o manifestație pașnică. Într-o societate democratică, libertatea individuală îi permite să își exprime opinia, să se asocieze cu alți cetățeni și să ceară responsabilitate din partea autorităților, fără teama de cenzură sau pedeapsă arbitrară. Importanța acestei libertăți constă în faptul că ea face posibil controlul puterii politice de către cetățeni. Fără libertate individuală, democrația ar rămâne doar formală, deoarece oamenii nu ar putea participa autentic la viața publică și nu și-ar putea apăra drepturile.

SUBIECTUL al III-lea

A.

1.

Textul face referire la dualismul cartezian și la teza potrivit căreia omul, în esența sa, este ființă cugetătoare sau res cogitans, distinctă de corpul înțeles ca res extensa.

2.

În sens filosofic, termenul natură umană desemnează ceea ce este esențial și definitoriu pentru om, adică trăsătura prin care ființa umană se distinge de alte existențe. În perspectiva lui Descartes, această trăsătură esențială este faptul că omul este o ființă cugetătoare. A cugeta nu înseamnă doar a raționa abstract, ci include, așa cum arată textul, îndoiala, înțelegerea, afirmarea, negarea, voința, imaginația și simțirea. Prin urmare, ființa cugetătoare este subiectul conștient de sine, capabil să își reprezinte lumea și să se raporteze reflexiv la propriile stări.

Corelația dintre natură umană și ființă cugetătoare constă în faptul că, pentru Descartes, natura umană este definită prioritar prin gândire, nu prin corporalitate. Corpul este descris ca lucru întins, necugetător, adică aparține ordinii materiale și spațiale. Eul, în schimb, se descoperă cu certitudine prin actul gândirii: chiar dacă mă îndoiesc de existența lumii exterioare sau a corpului, nu mă pot îndoi că eu, cel care mă îndoiesc, exist ca subiect al gândirii. Astfel, ființa cugetătoare exprimă dimensiunea rațională și conștientă a naturii umane. Omul nu este redus la organism biologic, ci este înțeles ca persoană capabilă de autocunoaștere, deliberare și libertate interioară. În acest sens, natura umană, la Descartes, are ca nucleu conștiința de sine și rațiunea.

3.

Consider că perspectiva lui Descartes rămâne actuală, deoarece pune în centru conștiința de sine, rațiunea și capacitatea omului de a reflecta asupra propriei existențe. În lumea contemporană, probleme precum identitatea personală, responsabilitatea morală sau autonomia deciziei continuă să presupună ideea că omul nu este doar un corp, ci și un subiect capabil să gândească și să aleagă. Totuși, actualitatea tezei carteziene trebuie înțeleasă critic. Cercetările din psihologie, neuroștiințe și filosofia minții arată că gândirea este strâns legată de creier, corp și experiența socială. De aceea, dualismul strict dintre suflet și corp poate fi discutabil. Chiar și așa, ideea carteziană a omului ca ființă cugetătoare rămâne importantă, fiindcă explică demnitatea persoanei prin conștiință, rațiune și libertate.

B.

1.

Susțin ideea că o societate poate fi dreaptă chiar dacă între oameni există inegalități, cu condiția ca aceste inegalități să fie justificate moral și instituțional. Dreptatea nu înseamnă neapărat egalitate absolută, deoarece oamenii au aptitudini, eforturi și contribuții diferite. O societate dreaptă trebuie însă să garanteze libertăți fundamentale egale, șanse reale de acces la educație și funcții sociale, precum și reguli transparente de distribuire a avantajelor. În sens apropiat de teoria lui John Rawls, inegalitățile sunt acceptabile dacă nu anulează egalitatea de șanse și dacă organizarea lor poate îmbunătăți situația celor mai dezavantajați.

2.

Un exemplu concret este acordarea burselor de merit într-un liceu. Dacă bursele sunt distribuite elevilor care obțin rezultate școlare foarte bune, pe baza unor criterii clare și publice, atunci distribuția bunurilor este legată de merit. Elevii primesc un avantaj material nu arbitrar, ci în funcție de performanță, efort și responsabilitate. Distribuția rămâne dreaptă numai dacă toți elevii au avut șanse reale de a concura pentru acele burse.

Autoevaluare pentru punctaj maxim

Completitudine: toate cerințele din Subiectele I, II și III sunt rezolvate în ordinea din subiect.
Acuratețe conceptuală: sunt folosite corect conceptele de natură umană, ființă cugetătoare, dualism cartezian, etică aplicată, hedonism, eudaimonism, deontologie, libertate individuală, responsabilitate și dreptate.
Argumentare: răspunsurile dezvoltate au teză explicită, raționament coerent, justificări relevante și exemple adecvate.
Exemple: exemplele sunt concrete și legate direct de libertatea individuală democratică, respectiv de raportul dintre distribuție și merit.
Respectarea lungimilor: argumentarea de la Subiectul al II-lea este formulată la dimensiunea cerută de aproximativ zece rânduri; corelația din Subiectul al III-lea are dezvoltare de aproximativ jumătate de pagină; argumentarea finală este concentrată la aproximativ cinci rânduri.
Verdict final: soluția este completă, clară și adecvată pentru obținerea punctajului maxim.